Anulare proces-verbal Amenzi

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 113/2012

Şedinţa publică de la 01 Februarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către recurenta - intimată I.T.M.G împotriva sentinţei nr… din data de … pronunţată de către Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr…., în contradictoriu cu intimata S.C. O.C.SRL. prin administrator R.P..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, recurenta – intimată fiind reprezentată de consilier juridic B.A..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, tribunalul, din oficiu, verificându-şi competenţa, în temeiul art.1591 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 stabileşte că este competent material, general şi teritorial să judece pricina.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat părţii cuvântul pe fondul recursului.

Consilier juridic B.A., pentru recurenta – intimată, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii plângerii contravenţionale şi menţinerii ca temeinic şi legal a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr.. din data de … pronunţată de către Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr… a fost admisă, în parte, plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. O.C.SRL., prin administrator R.P., în contradictoriu cu intimatul I.T.M.G., împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria … încheiat la data de …, modificat procesul-verbal contestat în sensul că înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1500 lei, cu sancţiunea avertisment.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie seria GJ nr… întocmit la data de .. de intimatul I.T.M.G., petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 1500 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.260 al.1 lit.m din legea nr.53/2003, reţinându-se în sarcina acesteia că, la data 06.09.2011 ora 12,30 la punctul de lucru din comuna S., s-a constatat că petenta nu ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat, neexistând fişe colective de prezenţă sau condică de prezenţă a salariaţilor.

De asemenea, petenta nu a prezentat documente care să evidenţieze orele de muncă prestate de fiecare salariat, nici la data încheierii procesului-verbal contestat ora 9,00, deşi a fost informată cu privire la această obligaţie, fiind încălcate astfel dispoziţiile art.119 din Leg. nr.53/2003 ,republicată. Plângerea contravenţională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Instanţa de fond, sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, a verificat legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat. Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa de fond a reţinut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor OG nr.2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa de fond a avut în vedere prevederile art.260 alin.1 lit.m din legea nr.53/2003, conform cărora constituie contravenţie şi se sancţionează astfel” încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art.27 şi 119, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei”. Instanţa de fond nu a reţinut apărarea petentei, în sensul că ar fi prezentat agenţilor constatatori condica de prezenţă, iar aceştia ar fi refuzat să ia în calcul acest înscris, întrucât nu au existat dovezi în acest sens.

Mai mult, petenta a semnat fără obiecţiuni atât procesul-verbal de control încheiat la data de 09.09.2011, cât şi anexa la acest proces-verbal, recunoscând că la acel moment nu ţinea evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat, prin întocmirea fişelor de prezenţă potrivit art.119 din legea nr.53/2003.

Deşi la instanţa de fond au fost depuse atât condica de prezenţă, cât şi fişa colectivă de prezenţă pentru perioada pentru care s-au efectuat verificările, nu s-a dovedit că aceste înscrisuri ar fi fost prezentate agenţilor constatatori. În aceste condiţii instanţa de fond a reţinut că, petenta nu a făcut dovada unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de agentul constatator.

În conformitate cu dispoziţiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancţiunea ce trebuie aplicată trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, urmarea produsă sau celelalte circumstanţe personale ale contravenientului.

Având în vedere dispoziţiile art.34 din OG.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, coroborate cu cele ale art.38 alin.3 din acelaşi act normativ, care permit instanţei să aprecieze inclusiv natura sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumţia relativă de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanţa de fond a considerat că sancţiunea avertismentului este totuşi suficientă pentru a i se atrage atenţia petentei asupra respectării dispoziţiilor legea nr.53/2003.

Pentru a proceda astfel instanţa de fond a reţinut că petenta nu a mai fost sancţionată anterior pentru contravenţii de acest gen, avându-se în vedere şi caracterul preponderent preventiv –educativ al sancţiunilor contravenţionale, precum şi faptul că au fost depuse în instanţă documentele prevăzute de art.119 din legea nr.53/2003 .

Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs recurenta intimată I.T.M.G., criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea cererii de recurs a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul menţinerii procesului-verbal de contravenţie ..../09.09.2011, ca fiind temeinic şi legal, precum şi a cuantumului amenzii aplicate. A considerat că situaţia de fapt este cea reţinută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenţie, iar intimata petiţionară nu a reuşit să facă dovada existenţei altei stări de fapt, decât cea reţinută în procesul-verbal contestat. Mai mult, faptul că la data controlului petenta nu avea evidenţa orelor lucrate zilnic, o îndreptăţeşte să considere amenda aplicată ca fiind corectă şi justificată.

În individualizarea pedepsei s-a avut în vedere de către instanţă, faptul că intimata – petiţionară nu a mai avut sancţiuni anterioare pentru acest gen de fapte. A precizat că aspectul de culpă a fost reţinut de către instanţa de fond, care în mod nejustificat, a acordat clemenţă în ideea că amenda aplicată este prea mare în raport cu fapta săvârşită.

Legal citată, în condiţiile art.115 c.pr.civ. şi următoarele c.pr.civ. intimata S.C. O.C.SRL. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică. În motivarea întâmpinării intimata a precizat că, în mod corect instanţa de fond a admis în parte plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. O.C.SRL. prin administrator R.P., în contradictoriu cu intimatul I.T.M.G., împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria .... încheiat la data de 09.09.2011, modificat procesul-verbal contestat în sensul că înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1500 lei, cu sancţiunea avertisment, făcând o corectă apreciere a probelor administrate şi aplicând corect legea.

În motivare, instanţa de fond a reţinut corect că potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancţiunea ce trebuie aplicată trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, urmarea produsă sau celelalte circumstanţe personale ale contravenientului.

Că instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art.34 din OG nr.2/2001 coroborate cu art.38 alin.3 din acelaşi act normativ, care permit instanţei să aprecieze inclusiv natura sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului. A învederat că întrucât nu a mai fost sancţionată anterior pentru contravenţii de acest gen, avându-se în vedere şi caracterul preponderent preventiv – educativ al sancţiunilor contravenţionale, precum şi faptul că a depus în instanţă documentele prevăzute de art.119 din Lg.nr.53/2003, instanţa a modificat procesul-verbal de contravenţie, în sensul că a anulat amenda contravenţională cu sancţiunea avertisment.

Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului se confirmă situaţia de fapt menţionată în procesul verbal de constatare a contravenţiei, situaţie recunoscută parţial de către intimatul petent, încă de la motivarea plângerii contravenţionale, iar instanţa de fond a procedat, în condiţiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, la o reindividualizare a sancţiunii aplicate, în raport de conduita contravenientului, precum şi în funcţie de împrejurările în care s-a comis fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale intimatului petent.

Din considerentele hotărârii instanţei de fond rezultă că atât sub aspectul legalităţii cât şi sub aspectul temeiniciei procesul verbal a fost corect întocmit, raportat la dispoziţiile art.16 şi următoarele din OG nr.2/2001, însă în urma probatoriului administrat în cauză instanţa de fond, raportat la criteriile menţionate anterior, a apreciat în mod corect faptul că amenda contravenţională aplicată încalcă principiul proporţionalităţii, reglementat de legiuitor în ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmările produse şi scopul sancţionator al amenzii aplicate, în sensul că acest scop vizează în primul rând reeducarea şi prevenirea săvârşirii de noi fapte, astfel că aplicarea sancţiunii contravenţionale cu avertisment respectă principiul amintit anterior şi realizează în totalitate scopul regimului sancţionator.

Nu se poate reţine faptul că instanţa ar fi favorizat intimatul reclamant pe motiv că aceasta s-a bucurat deja de clemenţa agentului constatator care a aplicat minimul amenzii întrucât aşa cum agentului constatator legiuitorul a permis acestuia să aplice cuantumul amenzii prin aprecierea gravităţii faptei şi, implicit, a cuantificării sancţiunii, tot astfel legiuitorul a prevăzut în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 ca instanţa să poată aprecia în raport de împrejurările concrete de săvârşire a faptei contravenţionale, aplicarea sancţiunii contravenţionale care poate fi avertisment sau amendă contravenţională, astfel că soluţia pronunţată nu poate fi reţinută ca fiind netemeinică sau nelegală.

Instanţa de fond a motivat înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului raportat la atitudinea intimatului, precum şi la gradul scăzut de pericol social şi în consecinţă a respectat dispoziţiile art.7 din OG nr.2/2001, care menţionează că: avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale, că acesta se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă şi că se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

Este contrar spiritului legii şi intenţiei legiuitorului să se susţină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenţionale şi că instanţa de judecată, in calitate de cenzor al activităţii agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanţei de a hotărî asupra sancţiunii contravenţionale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancţiuni aplicabile, ci şi la tot ceea ce presupune legalitate sancţiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În urma probatoriului administrat, instanţa de fond a reindividualizat sancţiunea aplicată în condiţiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 având în vedere totodată prevederile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, în sensul aplicării sancţiunii contravenţionale cu avertisment, reţinându-se că în conformitate cu principiul proporţionalităţii raportat la gradul redus de pericol social al faptei săvârşite şi ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.

De asemenea, au fost avute în vedere circumstanţele atenuante raportate la conduita intimatei petente, în sensul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente contravenţionale, precum şi raportat la relaţiile de afinitate dintre persoana surprinsă desfăşurând activitate în folosul societăţii şi anume reprezentantul legal al societăţii, având calitatea de ginere al acesteia, împreună cu aspectul faptului că cele două familii se gospodăresc împreună.

În consecinţă instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a legii raportat la dispoziţiile menţionate anterior, având în vedere atât rolul sancţiunii juridice, cât şi al scopului urmărit prin stabilirea şi aplicarea caracterului punitiv al sancţiunii reindividualizate, apreciindu-se în mod corect că şi prin sancţiunea contravenţională cu avertisment se poate îndeplini scopul şi rolul acesteia ce poate determina îndreptarea intimatei petente a acestei atitudini de neîncheiere a unui contract de muncă sau a altor forme de angajare în condiţiile legii.

Situaţia de fapt prezentată de agentul constatator nu a putut fi infirmată în timpul cercetării judecătoreşti, însă în raport de aspectele şi împrejurările de fapt, instanţa de fond a procedat la reindividualizarea sancţiunii în condiţiile art.7 din OG nr.2/2001 apreciind că sancţiunea amenzii contravenţionale nu corespunde gradului de pericol social al faptei, încălcându-se astfel principiul proporţionalităţii în raport de circumstanţele reale ale contravenţiei prin prisma cărora se poate aprecia întinderea şi intensitatea aduse obiectului juridic al contravenţiei.

În art.7 se menţionează următoarele: „Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede aceasta sancţiune.”

Sancţiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmăreşte îndreptarea celui vinovat şi preventiv determină abţinerea de la săvârşirea de fapte antisociale şi un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancţiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecinţele nerespectării dispoziţiei normei juridice.

Sancţiunea aplicată prin procesul verbal de contravenţie, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi ea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanţele personale ale contravenientului, aşa cum rezultă şi din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.

Este contrar spiritului legii şi intenţiei legiuitorului să se susţină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenţionale şi că instanţa de judecată, in calitate de cenzor al activităţii agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanţei de a hotărî asupra sancţiunii contravenţionale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancţiuni aplicabile, ci şi la tot ceea ce presupune legalitate sancţiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a reindividualizat sancţiunea aplicată raportat la gradul de pericol social redus al faptei săvârşite şi având în vedere dispoziţiile art.7 şi 21 din OG nr. 2/2001, singura deficienţă din punct de vedere al tehnoredactării este faptul că nu s-a recomandat, în mod expres, ca pe viitor intimata petentă să respecte dispoziţiile art.119 din codul muncii menţionează că: „Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat.”, recomandare ce este complinită la instanţa de recurs, întrucât acest aspect nu reprezintă un motiv de casare sau de modificare a hotărârii judecătoreşti atacate.

Având în vedere toate aceste considerente, precum şi dispoziţiile art.304 şi urm. C.pr.civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta - intimată I.T.M.G împotriva sentinţei nr…. din data de …. pronunţată de către Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr….., în contradictoriu cu intimata S.C. O.C.SRL. prin administrator R.P..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 01 Februarie 2012 la Tribunalul Gorj.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Anulare proces-verbal Amenzi

Comentarii despre Anulare proces-verbal Amenzi