Încadrare în grupe superioare de muncă. Ordinul 50/1990. Aplicare. Salarizare

Încadrare în grupe superioare de muncă. Ordinul 50/1990. Aplicare.

- Ordinul nr.50/1990

Ordinul nr.50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenţei condiţiilor de muncă deosebite şi a uzurii capacităţii de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiţii, Anexele nr.1 şi 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activităţi, ce cuprind în fapt mai multe meserii.

Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului,în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ superior, o astfel de interpretare impunându-se cu atât mai mult cu cât forma dobândit de Ordinul în discuţie, prin completările şi modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvenţele şi inechităţile existente.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI-SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE, DECIZIA CIVILĂ NR.2757 din 06.05.2011)

Prin sentinţa civilă nr.2293 F/10.11.2010, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa - Secţia Civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta M.D. împotriva pârâtei R. CFR Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că defunctul soţ al reclamantei, numitul M.D. a realizat o vechime totală în muncă de 31 ani, 7 luni, 11 zile, fără a rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că acesta ar fi desfăşurat vreo activitate încadrată în grupa I de muncă, astfel încât, raportat la dispoziţiile art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii, fostul angajator nu poate elibera o adeverinţă care să ateste o altă situaţie decât cea care rezultă din evidenţele sale referitoare la activitatea desfăşurată de salariaţii săi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta M.D. care, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a arătat că defunctul său soţ a lucrat în perioada 29.10.1949-12.02.1975 în grupa I de muncă,de asemenea şi în perioada 01.10.1976-24.08.1982,instanţa de fond neţinând seama nici de faptul că, raportat la anul ieşirii la pensie al defunctului soţ al reclamantei, Ordinul nr.50/1990 nici măcar nu era în vigoare.

Recurenta a făcut referire şi la Decizia nr.258/2004 pronunţată de ÎCCJ precum şi la Decizia nr.87/1999 pronunţată de C.C., prin care s-a stabilit că dispoziţiile Legii nr.68/1990 care se referă la persoanele şi activităţile ce se încadrează în grupa I şi II de muncă sunt aplicabile şi foştilor salariaţi pensionaţi anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Analizând sentinţa atacată,prin prisma motivului de recurs invocat, ce se încadrează în ipoteza reglementată de dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art.40 lit.h din Codul muncii, angajatorul are obligaţia de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

Obiectul acţiunii cu care reclamanta a investit instanţa de judecată este reprezentat de solicitarea acesteia privind obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte că defunctul său soţ a lucrat în grupa I de muncă în perioada 29.10.1949-24.02.1982.

Este adevărat că,faţă de dispoziţiile art.40 lit.h din Codul muncii, angajatorul nu poate elibera decât acele înscrisuri care rezultă din evidenţele acestuia,însă,chiar dacă soţul reclamantei era pensionat încă de la data de 24.08.1982, deci înainte de intrarea în vigoare a Ordinului nr.50/1990 şi a Decretului Lege nr.68/1990, prin Decizia nr.87/1999 a C.C., s-a stabilit că beneficiază de grupa I sau II de muncă şi persoanele care aveau calitatea de pensionari la data de 01.02.1990 şi care au desfăşurat activitatea în locurile de muncă ce erau prevăzute să fie încadrate în grupa I sau II de muncă conform reglementărilor existente până în anul 1990.

Susţinerile recurentei referitoare la faptul că Ordinul nr.50/1990 nu are caracter limitativ,sunt reale, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenţei condiţiilor de muncă deosebite şi a uzurii capacităţii de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiţii, Anexele 1 şi 2 ale acestui Ordin, constituind o enumerare a unor activităţi ce cuprind în fapt mai multe meserii,în acest sens dispunând şi ÎCCJ care, prin decizia nr.258/20.09.2004 a stabilit că Ordinului nr.50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările şi modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvenţele şi inechităţile existente.

De aceea, arată ÎCCJ, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului şi a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situaţia pe care aceştia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în condiţii similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.

Cum din menţiunile din carnetul de muncă al defunctului soţ al reclamantei , privind funcţiile avute de acesta în perioadele solicitate ,se constată că acesta a efectuat în perioada 20.10.1954-3.08.1971 şi 12.02.1975-24.08.1982 lucrări de frânar, manevrant vagoane şi scriitor vagoane, ceea ce presupune că realizarea sarcinilor de serviciu în perioada mai sus amintită ,s-a făcut în condiţii dificile ,prin expunerea la factori de risc şi stres determinat de responsabilitatea activităţii,şi cum activitatea defunctului soţ al reclamantei s-a desfăşurat continuu, indiferent de anotimp sau de condiţii meteorologice, aceasta este îndreptăţită la obţinerea unei adeverinţe din care să reiasă că activitatea desfăşurată de M.A., în perioadele: 20.10.1954-3.08.1971 şi 12.02.1975-24.08.1982 a fost încadrată în grupa I de muncă, conform Anexei I la Ordinul nr.50/1990, republicat.

În ceea ce priveşte perioada 29.10.1949-20.10.1954, se reţine faptul că din carnetul de muncă al defunctului M.A. nu rezultă în mod concret dacă acesta a îndeplinit funcţia de paznic sau de păzitor barieră, astfel încât nu se va proceda la valorificarea acesteia în sensul solicitat de către reclamantă, iar cu privire la perioada 03.08.1971 până la 12.02.1975 se reţine faptul că numitul M.A. nu a realizat activitate încadrată în grupa I de muncă, conform Anexei I la Ordinul nr.50/1990, republicat, acesta fiind gestionar, ulterior încorporat, lăsat la vatră, iar apoi lucrător gestionar, astfel încât pretenţiile reclamantei pentru această perioadă vor fi respinse.

Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat, se va modifica, în tot, sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a obligării pârâtei să elibereze reclamantei o adeverinţă din care să reiasă că activitatea desfăşurată de M.A., în perioadele: 20.10.1954-3.08.1971 şi 12.02.1975-24.08.1982 a fost încadrată în grupa I de muncă, conform Anexei I la Ordinul nr.50/1990, republicat.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Încadrare în grupe superioare de muncă. Ordinul 50/1990. Aplicare. Salarizare

Comentarii despre Încadrare în grupe superioare de muncă. Ordinul 50/1990. Aplicare. Salarizare

     

# dumitrache ion traian 10-Septembrie-2013
am lucrat ca economist de ferma de la01/07/1971 pana la 15/06/1978 perioada ptr. am adeverinta ca am lucrat cf ord 50/1990 avand in posesie magazia cu pesticide si insecto fungicide si manevrandu-le,si cf anexei 2 pozitia 174'''d '' beneficiez de incadrare in grupa ll de munca iar casa de pensii sector 1 nu a vrut sa ia in calcul aceasta adeverinta dece ?
Răspunde