ICCJ. Decizia nr. 3694/2009. SECŢIA PENALĂ

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3694/2009

Dosar nr. 253/43/2009

Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009

Asupra recursurilor de faţă ; în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii A.D. pentru infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi O.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru a se dispune astfel, s-a constatat că prin rezoluţia nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de J.C. - judecător la Tribunalul Buzău, T.M. - notar public, S.G. - conducător carte funciară, A.D., fost director al SC B. SA - Agenţia Buzău şi O.V. - persoană împuternicită să semneze în numele SC C.M. SA Buzău, sub aspectul infracţiunii de luare de mită, aceeaşi soluţie fiind dată şi faţă de reprezentanţii legali al SC C.M. SA Buzău sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită.

S-a reţinut în cuprinsul rezoluţiei că sesizarea reprezentantului legal al SC A.C. SRL Buzău - G.R., în sensul că făptuitorii au acţionat concertat şi prin cointeresare materială pentru prejudicierea intereselor societăţii sale, nu se confirmă.

Plângerea formulată de petiţionara G.R. împotriva acestei soluţii a fost admisă prin rezoluţia nr. 60/ll/2/2008 din 06 februarie 2008 a D.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, prin care s-a dispus infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale privind pe A.D. şi O.V. şi continuarea cercetărilor faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000, respectiv a complicităţii la această infracţiune.

S-a reţinut că au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale, faţă de cei doi făptuitori, relativ la împrejurarea că în cursul anului 2001 şi în virtutea însărcinării de a lichida SC B. SA - Agenţia Buzău, A.D. ar fi înlesnit, cu concursul lui O.V., achiziţionarea de către SC C.M. SA Buzău - reprezentată de acesta din urmă, a unui imobil la un preţ subevaluat, faptă de natură a le aduce amândurora foloase necuvenite.

În concret, începând cu anul 1993, administratorul SC A.C. SRL Buzău - G.R. a contractat de la SC B. SA - Agenţia Buzău mai multe credite pe care, în timp, nu Ie-a mai putut rambursa, astfel că banca a acţionat societatea debitoare in justiţie, obţinând titlu executoriu.

Drept urmare, prin încheierea din 21 iulie 1999 a Judecătoriei Buzău, transcrisă sub nr. 923 din 08 mai 2000 (rămasă definitivă şi irevocabilă în luna iulie 2001), imobilul din Buzău, achiziţionat anterior de SC A.C. SRL Buzău cu unul din creditele amintite şi ipotecat în favoarea băncii, a fost adjudecat de aceasta din urmă la valoarea de 4.505.094.000 ROL (stabilită prin expertiza admisă de instanţă) în contul datoriilor pe care societatea le înregistra la SC B. SA Agenţia Buzău, respectiv suma de 720.434.000 ROL, urmând ca diferenţa de 3.784.660.000 ROL să fie consemnată la C.E.C. în favoarea SC A.C. SRL Buzău, lucru care nu s-a mai întâmplat întrucât SC B. SA a intrat în procedura falimentului la 08 februarie 2000.

Se mai reţine că, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a încheierii de adjudecare a imobilului, banca a continuat să calculeze dobânzi şi penalităţi la creditele nerambursate de SC A.C. SRL Buzău, ceea ce a determinat acumularea de datorii suplimentare de către aceasta din urmă.

Despre această situaţie, Sucursala Brăila a B., care coordona şi agenţia buzoiană, a informat lichidatorii băncii, respectiv pe SC P.M.C. SRL Bucureşti şi SC R.V.A. SA Bucureşti prin adresa din 20 martie 2001, astfel că Direcţiile contabilitate, juridic şi recuperări au întocmit o notă comună înregistrată la SC B. SA sub nr. 1700 din 10 mai 2001, prin care, analizând situaţia băncii în faliment, au constatat şi propus măsuri, notă aprobată de reprezentantul lichidatorului SC R.V.A. SA Bucureşti la data de 15 mai 2001.

Pentru reglementarea situaţiei creditelor neachitate de SC A.C. SRL Buzău şi a imobilului adjudecat de bancă, la data de 21 mai 2001 a fost încheiat un protocol între cele două unităţi, prima, reprezentată de administratorul G.R., iar cea de-a doua de către directorul de agenţie - făptuitorul A.D.

Prin acest protocol, semnat şi de către directorul D.N. precum şi de un reprezentant al compartimentului juridic al băncii, SC A.C. SRL se obliga să elibereze la data de 01 iulie 2001, în favoarea adjudecatarului, imobilul din Buzău, părţile înţelegând să stingă definitiv litigiul dintre ele.

Se mai reţine că între momentul stingerii litigiului dintre SC A.C. şi SC B. SA, respectiv 21 mai 2001 şi cel al intrării efective în posesia imobilului - 12 iulie 2001, făptuitorul O.V., fost concubin al petiţionarei G.R. şi deţinător al unei procuri de administrare a SC A.C. SRL a adresat lichidatorilor băncii, în nume propriu, la data de 11 iunie 2001 o ofertă de cumpărare a imobilului la preţul de 1.500.000 lei, fără T.V.A.

Oferta a fost transmisă acestora de către directorul Agenţiei Buzău a B., făptuitorul A.D., cu adresa din 13 iunie 2001 prin care solicita lichidatorilor aprobarea vânzării directe la preţul menţionat în ofertă, adresă vizată atât de reprezentantul SC P.M.C. SRL Bucureşti - M.S. cât şi de cel al SC R.V.A. SA Bucureşti - S.A., cu menţiunea "de acord cu vânzarea, cu respectarea prevederilor Legii nr. 64/1995 republicată".

Făptuitorul O.V. a continuat formalităţile de dobândire a imobilului, însă ca reprezentant, prin procura autentificată sub nr. 1464 din 19 iunie 2001. Astfel, a semnat la aceeaşi dată de 19 iunie 2001 ca promitent cumpărător, în numele SC C.M. SA Buzău promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare cu promitentul vânzător SC B. SA, reprezentată prin cele două societăţi de lichidare, semnatari ai documentului din partea acestora fiind S.A. şi M.S.

În acest document se menţionează că promitentul cumpărător va achita o garanţie de cel puţin 20% din preţul negociat de 1.785.000.000 lei (1.500.000.000 lei+TVA) în 24 de ore de la data semnării sale, iar după achitarea garanţiei, promitentul vânzător va înainta propunerea de vânzare judecătorului sindic pentru aprobare. Garanţia nu s-a plătit în decursul celor 24 de ore, astfel că procedura de vânzare directă care, conform legii în vigoare la acea dată implica aprobarea judecătorului sindic, nu s-a mai derulat.

La puţin timp imobilul a fost scos la licitaţie publică de către lichidatori, prin publicarea anunţului de vânzare la locul imobilului, la sediul băncii şi într-un cotidian local, apărut la 29 iunie 2001. Licitaţia publică cu strigare, cu preţ de pornire 1.785.000.000 lei s-a derulat în ziua de 12 iulie 2001, cu participarea comisiei numită prin Decizia nr. 2754/2001 a lichidatorilor, din componenţa căreia au făcut parte: D.N., A.D. şi l.C. La licitaţie s-a înscris şi a depus avansul de participare doar SC C.M. SA Buzău, prin reprezentantul O.V., care a şi adjudecat imobilul din Buzău, proprietatea băncii, la preţul de 1.785.000.000 lei, inclusiv TVA, achitat integral, după care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1745/2001. Referitor la făptuitorul A.D. s-a arătat că acesta a fost mandatat prin procura specială nr. 1748 din 12 iulie 2001 să semneze în numele lichidatorilor actul translativ de proprietate pe care l-a şi redactat.

Cu privire la modul de înstrăinare al imobilului, prin adresa din 7 mai 2008, reprezentanţii celor două societăţi de lichidare au precizat că oferta de cumpărare cu suma de 1.785.000.000 lei a fost acceptată avându-se în vedere lista cu preţurile de circulaţie informativă pentru locuinţele din municipiul Buzău, luată în consideraţie şi de notarul public ce a autentificat contractul, precum şi raportul cerere-ofertă pentru imobilele cu specific bancar, care a inclus o singură ofertă de cumpărare.

S-a mai reţinut că din aceeaşi adresă reiese că rolul lichidatorului în procedura falimentului este de a proceda cu maximă celeritate la vânzarea activelor aflate în patrimoniul băncii în vederea îndestulării creditorilor înscrişi la masa credală, că menţinerea acestui imobil în portofoliul băncii ar fi generat cheltuieli de întreţinere şi pază şi impozite datorate bugetului local, că preţul la care a fost valorificat imobilul nu a fost contestat de creditorii băncii în faliment, aceştia fiind singurii îndreptăţiţi în formularea de obiecţiuni în ceea ce priveşte modul în care este derulată procedura falimentului.

La două zile după încheierea contractului, respectiv 14 iulie 2001, SC C. SA Buzău (având aceeaşi asociaţi ca SC C.M. SA) vinde cu factura fiscală un motostivuitor hidraulic marca B. cu suma de 5.831.000 lei, factură a cărei contravaloarea nu a fost încasată de la beneficiar, aşa cum reiese din adresa furnizorului din 18 iulie 2008. De asemenea, potrivit borderoului de achiziţii nr. 2 din 16 iulie 2001 al SC C.M. SA Buzău, societatea a achiziţionat de la persoana fizică O.V. acelaşi motostivuitor la preţul de 500.000.000 lei, achitat cu ordinele de plată din 16 iulie 2001, din 6 august 2001, din 25 septembrie 2001 şi din 27 noiembrie 2001. Se reţine că această tranzacţie (vânzare şi răscumpărare aproape imediată la un preţ mult superior) dintre făptuitorul O.V. şi reprezentantul celor două societăţi din grupul de firme C. - M.F. - creează suspiciuni cu privire la realitatea sa, câtă vreme a intervenit foarte aproape de momentul încheierii contractului intermediat de făptuitor în favoarea acestuia din urmă şi a presupus obţinerea de către primul a unor foloase materiale. Se motivează de către procuror că nici unul dintre cei doi nu a oferit, pe parcursul anchetei, explicaţii pertinente cu privire la relaţiile comerciale dintre ei, existând posibilitatea ca în spatele acestora să se ascundă un eventual „comision" pe care făptuitorul O.V. l-a încasat de la mandantul său, operaţiune care, însă chiar dacă ar îmbrăca formă frauduloasă din punct de vedere penal, excede competenţei de instrumentare a D.N.A., prin prisma subiecţilor activi. S-a mai reţinut totodată că din actele premergătoare începerii urmăririi penale ce s-au efectuat în cauză nu s-a stabilit nici o potenţială legătură de natură patrimonială a făptuitorului A.D. cu O.V. sau M.F.

De asemenea, s-a motivat că toate acţiunile făptuitorului A.D. vizând imobilul în cauză au fost precedate de acordul lichidatorilor, inclusiv preţul de vânzare, apreciat de societăţile de lichidare ca fiind superior celor practicate în acea perioadă în municipiul Buzău, pentru imobile similare.

În legătură cu susţinerile administratorului SC A.C. SRL Buzău - D.R., au fost reţinute următoarele:

Făptuitorul A.D. a avut acordul lichidatorilor pentru încheierea protocolului din 21 mai 2001. Preţul la care s-a vândut imobilul (considerat neserios) nu a fost stabilit de către făptuitorul A.D., ci de reprezentanţii celor două societăţi de lichidare.

Precizarea din contractul de vânzare-cumpărare a imobilului redactat de făptuitorul A.D., referitoare la un pretins acord al judecătorului sindic de vânzare directă a fost inserată din eroare, prin preluarea dintr-un contract cadru, aspect demonstrat de celelalte prevederi ale înscrisului autentic, care confirmă încheierea sa în urma adjudecării bunului prin licitaţie (deci nu prin vânzare directă, singura procedură care ar fi impus acordul prealabil al judecătorului sindic).

Faptul că O.V., care era împuternicit să administreze SC A.C. SRL Buzău, a primit procură de reprezentare şi din partea SC C.M. SA Buzău la data de 19 iunie 2001, nu poate fi interpretat ca şi cauzator de prejudicii pentru prima dintre aceste societăţi, întrucât, la data respectivă, litigiul dintre SC A.C. SRL Buzău şi SC B. SA Agenţia Buzău (care a înstrăinat imobilul către SC C.M. SA Buzău prin intermediul lui O.V.) se stinsese pe cale amiabilă, prin compensarea datoriilor reciproce, conform protocolului din 21 mai 2001, astfel încât făptuitorul nu s-a aflat într-un conflict de interese.

În ceea ce priveşte staţia de distribuţie carburanţi edificată de făptuitorul O.V. prin SC C. SRL Buzău, al cărei administrator este, edificată în com. Gălbinaşi, jud. Buzău, se reţine că aceasta a fost finalizată la 16 ianuarie 2001, conform procesului verbal de recepţie semnat de membrii comisiei, printre care s-a aflat şi G.R., ceea ce este de natură să combată afirmaţia acesteia că respectiva construcţie ar fi fost ridicată cu suma de 500.000.000 lei încasată de O.V. de la M.F., după 16 iulie 2001.

În plus, s-a reţinut că verificările întreprinse în cauză au evidenţiat că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău se află Dosarul penal nr. 548/P/2006 având aceeaşi situaţie de fapt, în care se efectuează cercetări faţă de A.D., M.F., O.V. şi reprezentanţii SC R.V.A. SA Bucureşti, pentru infracţiuni de natură economică.

Plângerea formulată de petiţionara D.R. împotriva rezoluţiei din 16 februarie 2009, întemeiată pe disp. art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de Procurorul şef al Serviciului Teritorial Ploieşti din cadrul D.N.A. prin rezoluţia nr. 95/ll/2/2009 din 19 martie 2009.

Împotriva actelor procurorului a formulat plângere, în temeiul disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionara G.R., care a criticat rezoluţiile date la 26 februarie 2008 şi 19 martie 2009 ale D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, date în Dosarul nr. 46/P/2007, privind pe J.C. - judecător, T.M. - notar public, S.G. - conducător carte funciară, A.D. - fost director al SC B. SA Agenţia Buzău, O.V. -mandatat să administreze SC A.C. SRL şi M.F. - director al SC C. SA Buzău, susţinând că acesta din urmă a plătit suma de 500.000.000 lei drept mită sub masca unor documente falsificate.

În motivarea plângerii, s-a arătat că darea şi luarea de mită în cuantum de 500.000.000 lei a făcut posibilă transferarea proprietăţii magazinului situat în str. U., prin folosirea cu intenţie de înscrisuri falsificate, iar procurorul nu a dispus verificarea punctuală a susţinerilor formulate în plângere, bazându-şi soluţia numai pe declaraţiile făptuitorilor.

Petiţionara a susţinut că în mod greşit procurorul a interpretat încheierea de adjudecare definitivă din 21 iulie 1999 în sensul reţinerii creanţei de numai 720.434.000 lei, în realitate stipulându-se că diferenţa de 3.784.660.000 lei trebuia să fie consemnată obligatoriu la C.E.C. în favoarea SC A.C. SRL, dispoziţie încălcată de făptuitori.

Această dispoziţie a jucat rolul legal al unui privilegiu peste care, atât conducătorul de carte funciară, notarul public cât şi ceilalţi făptuitori, nu aveau voie să treacă până nu primeau dovada oficială că această sumă a fost consemnată la C.E.C. de către SC B. SA prin A.D. sau cel puţin suma minimă de 1.447.817.591 lei stabilită ulterior, prin protocolul din 21 mai 2001.

În ceea ce priveşte protocolul încheiat la 21 mai 2001 s-a susţinut că acesta a fost semnat cu condiţia expresă ca în cel mult 30 de zile să primească suma de 1.447.817.591 lei, iar în caz contrar se va stărui pentru recuperarea sumei de 3.048.616.409 lei, iar potrivit notificărilor transmise lichidatorilor din Bucureşti, acesta va fi lovit de nulitate.

A mai susţinut petiţionara că, deşi în extrasul de cont din 17 mai 2001 al SC B. SA rezultă virarea sumei de 1.447.817.591 lei în contul SC A.C. SRL, nu are cunoştinţă cine a semnat de ridicarea acestei sume.

Referitor la făptuitorul O.V. a susţinut că, în baza procurii de administrare nr. 1695 din 1 iunie 2000 pe care aceasta a semnat-o, mandatarul nu avea dreptul să semneze fără aprobarea sa, vânzarea mijloacelor fixe în numele SC C. SA reprezentată de M.F.

Petiţionara a susţinut că şi lichidatorii erau obligaţi să prezinte judecătorului sindic promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare pentru a primi condiţiile în care urma să se vândă spaţiul în litigiu, cu indicarea preţului de pornire de 4.505.094.000 lei stabilit de Judecătoria Buzău, comisia numită prin Decizia nr. 2754/2001 încălcând în mod flagrant promisiunea bilaterală, deoarece anunţul din ziar trebuia să privească preţul menţionat anterior, ce a fost stabilit de expertul judiciar şi nicidecum preţul neserios stabilit în secret de M.F., O.V. şi A.I. în schimbul foloaselor materiale primite (500.000.000 lei).

De asemenea, a susţinut că organele de anchetă nu au făcut cercetări complete în legătură cu motostivuitorul hidraulic ce a fost cumpărat de O.V. şi revândut de acesta societăţii vânzătoare la un preţ mult superior, deoarece nu au verificat în contabilitatea celor două societăţi existenţa în patrimoniul lor a respectivului mijloc fix, dacă între cele două părţi existau relaţii comerciale sau nu, opinia sa fiind aceea că singurul interes care a justificat operaţiunea comercială a fost ca O.V. să încaseze suma de 500.000.000 lei, iar M.F. să preia magazinul la preţul neserios, iar nu la cel stabilit de justiţie de 4.505.094.000 lei. În legătură cu suma primită de O.V., a susţinut că nu s-a verificat cum au fost folosiţi aceşti bani, pe baza căror documente, pentru a se descoperi traficul de influenţă asupra persoanelor care l-au sprijinit în încheierea frauduloasă a contractului de vânzare-cumpărare a magazinului.

Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea în tot a rezoluţiilor pronunţate cu restituirea cauzei la organul competent pentru refacerea cercetării şi trimiterea în judecată a persoanelor vinovate.

Prin sentinţa penală nr. 86 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis, în parte, plângerea formulată de petiţionara G.R.

S-a desfiinţat în tot rezoluţia nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi rezoluţia nr. 95/II/2/2009 din 19 martie 2009 şi în parte rezoluţia nr. 60/II/2/2008 din 6 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie.

În temeiul disp. art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. s-a trimis cauza aceleaşi unităţi de parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii de către intimaţii făptuitori: A.D. a infracţiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000, O.V. a infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 din Legea nr. 78/2000 şi M.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Au fost menţinute restul dispoziţiilor cuprinse în rezoluţia nr. 60/II/2/2008 din 6 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, examinând plângerea formulată de petiţionara G.R. în raport de motivele invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză şi a textelor de lege incidente, a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de J.C. - judecător la Tribunalul Buzău sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, T.M. - notar public, S.G., A.D. şi O.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele sesizate nu există.

Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de reprezentanţii legali ai SC C. SA Buzău sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât din actele premergătoare a rezultat că fapta nu există.

Rezoluţia nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a fost infirmată parţial prin rezoluţia nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008 a Secţiei de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de corupţie din cadrul D.N.A., în sensul infirmării dispoziţiei de neîncepere a urmăririi penale privind pe numiţii O.V. şi A.D.

După reluarea cercetărilor, a fost emisă rezoluţia nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul A.D. pentru infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi faţă de făptuitorul O.V. sub aspectul săvârşirii complicităţii la aceeaşi infracţiune, reţinându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele nu există, rezoluţie menţinută de procurorul şef prin rezoluţia nr. 95/ll/2/2009 din 19 martie2009.

Instanţa de fond, examinând plângerea formulată de petiţionara G.R., în raport de actele şi lucrările dosarului, a constatat că a fost legal învestită, având în vedere calitatea intimaţilor făptuitori J.C. - judecător la Tribunalul Buzău şi T.M. - notar public, conform art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 79/2007, astfel încât, existând cazul de conexitate prev. de art. 34 lit. a) şi b) C. proc. pen., s-a considerat legal învestită şi în privinţa celorlalţi făptuitori.

De asemenea, plângerea a fost formulată în temeiul disp.art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. în privinţa tuturor intimaţilor, având în vedere că, în ceea ce priveşte rezoluţia nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008, aceasta nu a fost comunicată petiţionarei, la dosar neexistând dovezi în acest sens, astfel că excepţia tardivităţii invocată de procuror s-a apreciat ca fiind nefondată.

Referitor la fondul cauzei instanţa de fond a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, următoarele:

Petiţionara G.R., în calitate de reprezentant legal al SC A.C. SRL Buzău, a încheiat mai multe contracte de creditare cu SC B. SA Agenţia Buzău, în privinţa cărora nu şi-a putut onora, în termen, obligaţiile de restituire, aşa încât banca a solicitat executarea silită prin vânzarea la licitaţie publică a imobilului ipotecat în favoarea acesteia, respectiv cel situat în Buzău.

Drept urmare, prin încheierea de adjudecare definitivă din 21 iulie 1999 pronunţată de Judecătoria Buzău, jud. Buzău, imobilul - spaţiu comercial, situat în Buzău, proprietatea debitoarei SC A.C. SRL Buzău a fost adjudecat definitiv în favoarea creditoarei SC B. SA Buzău, la valoarea de 4.505.094.000 lei în contul creanţei de 720.434.000 lei, urmând ca diferenţa de 3.784.660.000 lei să fie consemnată la C.E.C. în favoarea debitoarei, astfel cum reiese din încheierea de adjudecare definitivă pronunţată în Dosarul nr. 5508/1998 al Judecătoriei Buzău, învestită cu formulă executorie.

Pe parcursul procesului, societatea creditoare a fost reprezentată de făptuitorul A.D. Ulterior, SC A.C. SRL Buzău, prin procura autentificată sub nr. 1695 din 1 iunie 2000 a împuternicit pe numitul O.V. cu puteri depline să administreze societatea, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nerezultând că mandatul ar fi fost retras de către administratorul firmei.

La data de 10 iunie 2001, creditoarea B. Agenţia Buzău, prin reprezentantul său A.D., a solicitat Biroului de carte funciară întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit în urma adjudecării definitive din 21 iulie 1999, cererea fiind admisă prin încheierea nr. 4539 din aceeaşi dată, pronunţată de judecător J.C.

La 11 iunie 2001, O.V. a adresat lichidatorilor băncii, în nume propriu, o ofertă de cumpărare a imobilul pentru preţul de 1.500.000.000 lei, fără TVA, ofertă transmisă acestora de către directorul Agenţiei Buzău - făptuitorul A.D., care, prin adresa din 13 iunie 2001, solicita lichidatorilor aprobarea vânzării directe la preţul menţionat în ofertă, reprezentanţii lichidatorilor fiind de acord cu vânzarea, însă în condiţiile respectării dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, republicată.

La o dată ulterioară, făptuitorul O.V. a continuat demersurile de dobândire a imobilului, însă în calitate de reprezentant al SC C.M. SA Buzău, care îl împuternicise prin procura autentificată sub nr. 1464 din 19 iunie 2001.

Drept urmare, la 19 iunie 2001 în numele SC C.M. SA, în calitate de promitent cumpărător, a semnat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cu SC B. SA reprezentată de societăţile de lichidare şi pentru că promitentul cumpărător nu a depus garanţia de cel puţin 20% din preţul negociat în decursul celor 24 de ore, s-a procedat la vânzarea prin licitaţie publică, anunţul fiind publicat la locul vânzării imobilului, la sediul băncii şi într-un cotidian local apărut în 29 iunie 2001.

Licitaţia publică s-a desfăşurat în ziua de 12 iulie 2001, în prezenţa comisiei numită prin Decizia nr. 2754/2001, la licitaţie înscriindu-se numai SC C.M. SA Buzău prin reprezentant O.V., care a şi adjudecat imobilul din Buzău, proprietatea băncii la preţul de 1.785.000.000 lei, inclusiv TVA, achitat integral, după care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1745/2001.

La două zile după încheierea contractului, respectiv la data de 14 iulie 2001, SC C.M. SA vinde cu factura fiscală un motostivuitor hidraulic marca B. cu suma de 5.831.000 lei, factura a cărei contravaloare nu a fost încasată de la beneficiar, astfel cum rezultă din adresa din 18 iulie 2008, emisă de vânzător.

Potrivit borderoului de achiziţii nr. 2 din 16 iulie 2001 SC C.M. SA Buzău a achiziţionat de la persoana fizică O.V. acelaşi molostivuitor, însă la preţul de 500.000.000 lei achitat cu ordinele de plată din 16 iulie 2001, din 6 august 2001, din 25 septembrie 2001 şi din 27 noiembrie 2001.

La data de 21 mai 2001, G.R. a semnat protocolul intervenit între SC A.C. SRL şi B. SA Agenţia Buzău, prin care se obliga să elibereze imobilul la data de 1 iulie 2001, prin document stabilindu-se totodată că datoriile reciproce ale părţilor s-au stins prin compensare, rămânând o diferenţă de 1.447.877.591 lei, cu care SC A.C. SRL urma să se înscrie la masa credală.

G.R. a semnat procesul verbal de predare-primire a imobilului la data de 12 iulie 2001. La aceeaşi dată au fost eliberate extrasele de C.F. în care se menţiona că imobilul este liber de sarcini. Rezultă fără echivoc din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi situaţia de fapt prezentată că pe tot parcursul demersului juridic vizând imobilul din Buzău, SC B. SA Agenţia Buzău a fost reprezentată de A.D., acesta participând atât la vânzarea la licitaţie publică a imobilului, ocazie cu care a contestat raportul de evaluare al imobilului cât şi la derularea în continuare a operaţiunii privind vânzarea acestui bun, iniţial, fiind de acord cu oferta de cumpărare propusă de făptuitorul O.V. - în calitate de persoană fizică, iar apoi, de cumpărare de către aceeaşi persoană, însă în calitate de împuternicit legal ai SC C.M. SA Buzău

Pe de altă parte, rezultă fără dubiu, că imediat după perfectarea vânzării, O.V. a cumpărat cu suma de 5.831.000 lei şi apoi a vândut societăţii cumpărătoare a imobilului, un motostivuitor marca B. pentru preţul de 500.000.000 lei, în privinţa acestuia din urmă, facându-se dovada achitării lui în întregime de către cumpărător. În lipsa altor probe care să demonstreze contrariul, rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că, în timp ce făptuitorul O.V. era mandatat să reprezinte interesele legale ale SC A.C. SRL Buzău, a întreprins demersuri pentru ca în nume personal, iar apoi în calitate de mandatar al SC C. SA, societate administrată de intimatul M.F., să dobândească proprietatea imobilului ce a aparţinut debitoarei SC A.C. SRL Buzău, primind în schimb de la dobânditorul imobilului, suma de 500.000.000 lei.

Or, în condiţiile în care O.V. era mandatat de SC A.C. SRL Buzău să-i reprezinte interesele, iar mandatul nu fusese retras, se impuneau a fi verificate circumstanţele ce au stat la baza împuternicirii date aceleiaşi persoane de către M.F. - administrator al SC C.M. SA, precum şi împrejurările legate de tranzacţia având ca obiect motostivuitorul hidraulic, demersuri procedurale impuse şi prin rezoluţia de infirmare din 6 februarie 2008, pe care însă organele de anchetă nu le-au efectuat în totalitate, astfel încât situaţia de fapt nu a fost pe deplin elucidată.

Motivarea procurorului în sensul că nici unul dintre făptuitori nu a oferit explicaţii pertinente cu privire la relaţiile comerciale dintre ei şi că deşi este posibil ca în spatele acestor operaţiuni să se ascundă un comision încasat de O.V. de la mandantul său ce ar îmbrăca forma ilicitului penal nu este de competenţa D.N.A. prin prisma calităţii subiecţilor activi, nu poate fi primită de instanţă întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, intră în competenţa acestei structuri, urmărirea faptelor penale al căror obiect are o valoare mai mare de 10.000 euro, în cauză pretinzându-se obţinerea de foloase necuvenite, în cuantum de 500.000.000 lei.

Instanţa de fond a mai reţinut că nu a fost verificat de către procuror nici modul în care O.V. a folosit suma de 500.000.000 lei, dacă aceasta a figurat sau nu în evidenţele contabile ale SC C. SRL Gălbinaşi, impunându-se a se face verificări suplimentare cu privire la conturile bancare ale persoanelor fizice şi societăţilor comerciale implicate în tranzacţia ce a avut ca scop încasarea acestei sume.

Referitor la intimatul A.D., s-a reţinut că nu s-au făcut cercetări în legătură cu relaţiile dintre acesta şi O.V., din modul de derulare a procesului de dobândire a imobilului din Buzău, şi ulterior, de vânzare a acestui imobil, la preţ inferior celui stabilit prin expertiza ce a stat la baza adjudecării acestuia şi stabilirii modalităţii de compensare a datoriilor pe care SC A.C. SRL Buzău le avea faţă de bancă, rezultă existenţa unor indicii temeinice sub aspectul comiterii de către făptuitorul A.D. a infracţiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000 şi de către O.V. a complicităţii la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

În ceea ce priveşte pe intimatul M.F., reprezentant legal al SC C.M. SA Buzău, faţă de împrejurarea că acesta a dobândit imobilul ce a aparţinut creditoarei B. SA Agenţia Buzău, în modalitatea expusă anterior, şi la scurt timp de la autentificarea actului de vânzare-cumpărare a achitat numitului O.V. suma de 500.000.000 lei, s-a apreciat că există indicii temeinice în legătură cu săvârşirea de către acesta a infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, organele de anchetă urmând să verifice, în special, pe baza înscrisurilor, dacă suma în cauză a fost oferită exclusiv lui O.V. sau dacă acesta din urmă, la rândul său, a oferit parte din aceasta intimatului A.D.

În vederea elucidării tuturor aspectelor legate de modalitatea în care A.D., ce a fost împuternicit de către SC B. SA Agenţia Buzău să îndeplinească demersurile de înstrăinare a imobilului proprietatea băncii, şi-a adus la îndeplinire această obligaţie în raport de dispoziţiile legale în vigoare la acel moment, s-a dispus a se verifica toate documentele aflate în arhiva instituţiei bancare în legătură cu ofertele şi participanţii la licitaţia din 12 iulie 2001, documentele pe baza cărora s-a stabilit preţul de pornire a licitaţiilor, punctul de vedere al lichidatorilor şi dacă în executarea acestei împuterniciri, această persoană a obţinut sau nu foloase necuvenite.

Instanţa de fond a dispus administrarea probatoriilor cu înscrisuri, audierea persoanelor implicate în acest demers, confruntarea acestora, dacă se va impune şi orice alte probe necesare pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt.

De asemenea, în legătură cu achiziţionarea motostivuitorului şi încasarea de către O.V. a sumei de 500.000.000 lei, s-a dispus a se proceda la verificarea realităţii şi scopului operaţiunilor comercialele ce rezultă din bonul de achiziţie din 16 iulie 2001 emis de SC C.M. SA Buzău şi factura fiscală emisă de SC C. SA Buzău, ambele societăţi fiind administrate de M.F., urmând a fi reaudiate persoanele în cauză, verificate documentele contabile ale societăţilor administrate de aceste persoane, precum şi în cazul în care se va aprecia necesar, efectuarea de confruntări ori de expertize de specialitate contabilă.

În ceea ce priveşte competenţa organului de urmărire penală în soluţionarea plângerii penale formulate de G.R., instanţa de fond a apreciat că Serviciul Teritorial Ploieşti din cadrul D.N.A. a fost legal învestit fiind competent să efectueze urmărirea penală, având în vedere valoarea sumei ce formează obiectul infracţiunii de corupţie, care este mai mare de 10.000 euro, aşa cum impun dispoziţiile cuprinse în art. 13 alin. (1) lit. a) teza a II-a din OUG nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată şi completată ulterior.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, au declarat recurs M.P. - D.N.A. şi intimatul M.F.

Prin concluziile orale ale procurorului în şedinţa publică s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulată de petiţionara G.R. împotriva rezoluţiei din 16 februarie 2009 dispusă în Dosarul nr. 46/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., întrucât aceasta nu avea calitatea prev. de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., pentru a formula plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, iar în subsidiar respingerea plângerii, ca nefondată.

De asemenea, s-a mai arătat că plângerea este tardivă în raport de intimatul M.F., având în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 15/2009 pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nefondată cu privire la ceilalţi intimaţi, învederându-se, totodată, că instanţa de fond a dispus o soluţie neprevăzută de lege, raportat la art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.

Recurentul intimat M.F. nu a motivat recursul pe care l-a declarat.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate sub aspectul criticilor invocate, precum şi din oficiu sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia de tardivitate a plângerii formulată de petiţionara G.R. împotriva rezoluţiei nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, invocată de procuror, întrucât din actele dosarului rezultă că a fost depăşit termenul de 20 de zile prevăzut de art. 2781 C. proc. pen.

La filele 107-108 din vol. l al Dosarului nr. 46/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti se află adresa din 12 martie 2008 semnată de petiţionara Gurău Rodica, în calitate de reprezentant legal al SC A.C. SRL, din care rezultă că aceasta avea cunoştinţă de conţinutul rezoluţiei nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008 prin care a fost infirmată parţial rezoluţia nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti.

De asemenea, la dosarul instanţei de fond, filele 95-99, se află depusă de petiţionară rezoluţia nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008 a Secţiei de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie din cadrul D.N.A., astfel cum i-a fost comunicată, adresa de comunicare către petiţionară având data de 20 sau 22 februarie 2008.

Astfel, instanţa de fond a apreciat greşit că plângerea petiţionarei este formulată în termen, reţinând că la dosarul cauzei nu există dovada de comunicare a rezoluţiei nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008 către petiţionară.

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a avea competenţa de a soluţiona plângerea formulată de petiţionara G.R. împotriva rezoluţiei nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Prin rezoluţia menţionată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul A.D. pentru infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi faţă de făptuitorul O.V. sub aspectul săvârşirii complicităţii la aceeaşi infracţiune, rezoluţie menţinută de procurorul şef prin rezoluţia nr. 95/ll/2/2009 din 19 martie 2009.

Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea îndreptată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată se soluţionează de instanţa căreia i-ar reveni, conform legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Conform art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe.

Cum intimaţii A.D. şi O.V. nu deţin vreuna din calităţile prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, competenţa de a judeca plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. formulată de petiţionara G.R. împotriva rezoluţiei nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti aparţine Judecătoriei Buzău.

În ceea ce priveşte critica invocată de procuror, în sensul inadmisibilităţii plângerii petiţionarei G.R., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, întrucât petiţionara este parte vătămată, având calitatea procesuală prevăzută de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., de a critica soluţia adoptată în cauza care a formulat obiectul plângerii sale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi de intimatul M.F.O. împotriva sentinţei penale nr. 86 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se va casa sentinţa penală atacată şi rejudecând se va respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionara G.R. împotriva rezoluţiei nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti si se va trimite plângerea formulată de petiţionara G.R. împotriva rezoluţiei nr. 46/P/ 2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justitie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, privind pe intimaţii O.V. şi A.D., spre competentă soluţionare, la Judecătoria Buzău.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi de intimatul M.F.O. împotriva sentinţei penale nr. 86 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând:

1. Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionara G.R. împotriva rezoluţiei nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti.

2. Trimite plângerea formulată de petiţionara G.R. împotriva rezoluţiei nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, privind pe intimaţii O.V. şi A.D., spre competentă soluţionare, la Judecătoria Buzău.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2010.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

ICCJ. Decizia nr. 3694/2009. SECŢIA PENALĂ

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3694/2009. SECŢIA PENALĂ