ICCJ. Decizia nr. 739/2013. SECŢIA PENALĂ

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 739/2013

Dosar nr. 5663/2/2012

Şedinţa publică din 28 februarie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 307 din 2 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

A dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 943/2009 din 07 mai 2009 pronunţată de Tribunalul din Milano, modificată prin sentinţa penală nr. 1905/2010 din data de 14 iunie 2010 a Curţii de Apel din Milano - Secţia a III-a, definitivă la data de 13 mai 2011 prin decizia nr. 2049/2011 a Curţii Supreme de Casaţie, la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată condamnatului G.G.

A dispus transferarea într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare.

A dedus perioada detenţiei de la 05 septembrie 2008 la zi. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia din data de 05 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12 iulie 2012 sub nr. 5663/2/2012, a fost sesizată această instanţă în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 943/2009 din data de 07 mai 2009 a Tribunalului din Milano, modificată prin sentinţa nr. 1905/2010 din data de 14 iunie 2010 a Curţii de Apel din Milano, Secţia a Treia, definitivă la data de 13 mai 2011 prin decizia nr. 2049/2011 a Curţii Supreme de Justiţie şi în vederea punerii în executare a acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind persoana condamnată G.G.

În motivarea sesizării s-a arătat că, prin adresa nr. 43940/2012 din 29 mai 2012 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Italiană prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate G.G. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea de 5 ani aplicată de către instanţele statului solicitant.

Cererea formulată de autorităţile italiene a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983, respectiv copie certificată de pe hotărârile de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, expunerea situaţiei de fapt, document privind situaţia executării pedepsei, document din care rezultă acordul la transferarea persoanei condamnate.

Din verificările efectuate a rezultat că numitul G.G. este cetăţean român, fiind îndeplinită astfel condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983 şi a art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

În urma consultării bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date. Acesta este titular al paşaportului emis de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al judeţului Neamţ la data de 31 ianuarie 2005.

Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Acordului încheiat între Republica Italiană şi România cu privire la transferul persoanelor condamnate cărora Ie-a fost aplicată măsura expulzării sau a însoţirii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003 şi ratificat de România prin Legea nr. 83/2006, a rezultat că prin sentinţa penală nr. 943/2009 din data de 7 mai 2009 numitul G.G. a fost condamnat de către Tribunalul din Milano la o pedeapsă de 8 ani închisoare, precum şi 1000 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, tăinuire, violare de domiciliu, port şi posesie ilegală de armă prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), art. 628 alin. (3) n. 1, art. 628 alin. (3) n. 2 C. pen. Italian, art. 110, art. 614 alin. (1), art. 614 alin. (2), art. 614 alin. (4), art. 61 n. 2 C. pen. Italian, art. 110, 81 alin. (2), art. 7 din Legea nr. 895/1967, art. 4 din Legea nr. 895/1967, art. 648, art. 697 C. pen. Italian, art. 110, art. 648, art. 61 alin. (1) 1bis, art. 61 n. 2 C. pen. italian şi art. 110, art. 648 art. 61 alin. (1) 1bis, art. 61 n.2 C. pen. italian, dispunând totodată şi expulzarea condamnatului de pe teritoriul statului italian după executarea pedepsei.

Acesta sentinţă a fost modificată prin sentinţa nr. 1905/2010 din data de 14 iunie 2010 a Curţii de Apel din Milano Secţia a lll-a în sensul că pedeapsa aplicată numitului G.G. a fost redusă la 5 ani închisoare, rămânând definitivă la data de 13 mai 2011 prin decizia nr. 2049/2011 a Curţii Supreme de Casaţie de respingere a recursului, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din datele comunicate de autorităţile italiene a rezultat că numitul G.G. a fost arestat de la data de 5 septembrie 2008, durata condamnării urmând a se împlini la data de 4 septembrie 2013. În consecinţă, este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Prin sentinţa penală nr. 943/2009 din data de 7 mai 2009 a Tribunalului din Milano s-a reţinut faptul că:

În data de 4 septembrie 2008, în localitatea Verano Brianza, inculpatul G.G. în concurs cu alte persoane, cu scopul de a-şi procura un beneficiu ilicit, prin acte de violenţă şi ameninţări exercitate faţă de mai multe persoane, a sustras bunuri de valoare şi suma de 4000 euro din vila proprietatea numitului Casa Fabio, unde a pătruns prin efracţie având faţa deghizată. La aceeaşi dată a deţinut ilegal în locuri publice pistoale semiautomate şi cartuşe, iar în localitatea Sesto San Giovani a dobândit autoturismul, cunoscând provenienţa acestuia din furt.

Examinând materialul cauzei, prima instanţă că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului G.G., având corespondent în legislaţia penală română şi realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de tâlhărie, tăinuire şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) şi (21) lit. a), c), art. 221 şi art. 279 C. pen. român pedepsită cu închisoare de la 7 ani la 20 de ani.

Astfel cum rezultă din cererea din data de 24 octombrie 2011 numitul G.G. şi-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

De asemenea, autorităţile italiene au adus la cunoştinţa autorităţilor române că potrivit art. 6 alin. (1) din Acordul încheiat între Republica Italiană şi România cu privire la transferul persoanelor condamnate cărora Ie-a fost aplicată măsura expulzării sau a însoţirii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003, Italia aplică procedura prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, excluzând aplicarea procedurii conversiunii pedepsei.

În consecinţă, prima instanţă, examinând actele şi lucrările dosarului a constatat că în speţă sunt îndeplinite cerinţele art. 143 şi urm. din Legea nr. 302/2004 modificată şi nu există nici un impediment la transferul persoanei condamnate, cetăţean român, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 143 din Legea nr. 304/2004, intitulat "Condiţiile transferării":

Transferarea unei persoane condamnate in vederea executării pedepsei poate avea loc numai in următoarele condiţii:

a) condamnatul este resortisant al statului de executare;

b) hotărârea este definitiva;

c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepţionale, în baza acordului intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni;

d) transferul este consimţit de către persoana condamnata sau daca, in raport cu vârsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimţământul nu se cere in cazul evadatului care se refugiază in statul de executare al cărui resortisant este;

e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;

f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se pună de acord asupra acestei transferări; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

La termenul din data de astăzi, 28 februarie 2013, prin adresa Ministerului Justiţiei - Serviciul de cooperare judiciară internaţională în materie penală, înaintată de către Ministerul Justiţiei din Italia, s-a comunicat că la data de 28 ianuarie 2013, intimatul persoană transferabilă a fost eliberat, cu consecinţa anulării procedurii de către autorităţile italiene.

În aceste condiţii, având în vedere cele comunicate de Ministerul Justiţiei din Italia, potrivit căreia persoana transferabilă G.G. a fost eliberată, înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia transferării de la lit. c) a art. 143 din Legea nr. 304/2004, în sensul ca acesta să mai aibă de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei.

În consecinţă, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet, va casa sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind persoana transferabilă G.G.

Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 307 din 02 august 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a ll-a Penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă G.G., casează sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind persoana transferabilă G.G.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului condamnat persoană transferabilă G.G., în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2013.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

ICCJ. Decizia nr. 739/2013. SECŢIA PENALĂ

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 739/2013. SECŢIA PENALĂ