Delapidare. Elemente constitutive

Nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. 1 din Codul penal folosirea de către inculpat, în alte scopuri decât în interesul său sau al altei persoane, a sumelor de bani încredinţate de către angajator şi care nu au fost restituite.

(Decizia nr. 2/R din 6 ianuarie 2004 - Secţia I penală)

Prin Sentinţa penală nr. 352 din 7.03.2003, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti l-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, pe inculpatul O.D., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă SC "T." SA.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în perioada 19.10.1998-1.02.2000, inculpatul O.D. a lucrat în calitate de conducător auto la SC "T." SA, conform atribuţiilor de serviciu efectuând, pe bază de comandă, curse auto pe rute internaţionale pentru transportat mărfuri.

La plecarea în cursă, inculpatul ridica cu titlu de avans de la casieria unităţii sume de bani necesare achitării unor taxe de drum şi alte cheltuieli aferente (taxe de parcare, tarif hotel, decontare combustibil, taxe cântar ş.a.), urmând ca banii necheltuiţi să fie restituiţi la casierie după întoarcerea în ţară.

S-a stabilit că, în urma efectuării unui număr de 6 curse pentru care a încasat bani de la casieria societăţii şi pentru care a depus deconturile la întoarcerea în ţară, inculpatul mai avea de restituit unităţii suma de 502,94 USD, sumă pentru care şi-a luat ulterior un angajament de plată.

Din probele administrate, instanţa de fond a constatat că inculpatul nu şi-a însuşit suma în interes personal sau pentru o altă persoană, ci a fost obligat să plătească diverse atenţii organelor vamale şi poliţieneşti, în scopul pătrunderii pe teritoriul statelor Turcia, Bulgaria şi Grecia. Această împrejurare era favorizată şi de starea tehnică necorespunzătoare a autotirurilor cu care se deplasa inculpatul, existând pericolul de a nu i se permite accesul pe teritoriul respectivelor state.

Inculpatul a uzat de o parte din sumele pe care le avea în administrare, însă folosirea acestor sume nu s-a făcut în interesul său, neexistând nici acţiunea de însuşire.

Apelul declarat de parchet a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1429 din 10.10.2003 a Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală.

împotriva acestor hotărâri a declarat recurs parchetul, apreciind că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului.

Curtea, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a apreciat recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Deşi inculpatul a uzat de o parte din sumele pe care le avea în administrare, folosirea acestora nu s-a făcut în interesul său sau al altuia, astfel încât s-a apreciat că nu există latura obiectivă a infracţiunii, respectiv însuşirea.

Astfel fiind, s-a respins ca nefondat recursul declarat de parchet. 

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Delapidare. Elemente constitutive

Comentarii despre Delapidare. Elemente constitutive