Evaziune fiscala, art. 9 alin. l lit. a din Legea 241/ 2005 Evaziune fiscală

Evaziune fiscala, art. 9 alin. l lit. a din Legea 241/ 2005.

Prin sentinta penala 41/22.02.2012, în baza art. 11 punctul 2 litera a Cod Procedura Penala raportat la art. 10 litera b Cod Procedura Penala si art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-a dispus achitarea inculpatilor KS si KS pentru cate trei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de art. 9 alin. l lit. a din Legea 241 2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal. In baza art. 346 al. 4 Cod Procedura Penala s-a lasat nesolutionata latura civila a cauzei.

Instanta a apreciat ca în cauza nu se poate retine infractiunea de evaziune fiscala, deoarece nu exista nicio dispozitie legala accesibila si previzibila care sa efectueze legatura dintre infractiunea prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 si obligatia de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA în conditiile prevazute la art. 152 din Codul fiscal, daca tranzactiile imobiliare cu terenuri construibile si constructii noi, depasesc plafonul de 35.000 euro.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov cu numarul 350/P/2011 din data de 03.10.2011 înregistrat la aceasta instanta 10.10.2011 s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatilor KS si KS.

Ca stare de fapt, în sarcina inculpatilor s-a retinut ca în perioada 2007-2009, au efectuat transferuri de bunuri prin 12 tranzactii imobiliare cu caracter de continuitate, iar pentru un numar de trei tranzactii imobiliare avand ca obiect terenuri construibile prin contractele de vanzare cumparare nr. 1800/06.12.2007 pentru un teren în suprafata de 9500 mp situat în mun. Codlea, valoarea terenului fiind de 190.000 euro, la un curs valutar de 3,54 lei/euro, valoarea în lei fiind de 673.797 lei, nr. 1799/06.12.2007 pentru un teren în suprafata de1.555.729 lei nu au colectat taxa pe valoare adaugata aferenta acestei sume, desi la data de 01.10.2007, în urma depasirii plafonul de 35.000 euro, au devenit platitori de TVA, prejudiciind în acest fel bugetul de stat cu suma de 295.588 lei reprezentand TVA neachitat si 240.693 lei reprezentand obligatii de plata accesorii, în total cu suma de 535.959 lei, fapta care s-a apreciat de catre Ministerul Public ca întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal (3 fapte).

S-a apreciat ca existenta infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 trebuie analizata prin prisma plafonul de 35.000 euro sau înainte de începerea activitatii economice conform prevederilor art. 153 din Codul fiscal si de a îsi îndeplini toate obligatiile ce decurg din aceasta calitate, la fel ca si alte persoane impozabile.

Actele dosarului au relevat ca numitii KS si KS, în perioada 2007-2009, au efectuat 12 tranzactii imobiliare cu caracter de continuitate, iar pentru un numar de trei tranzactii imobiliare avand ca obiect terenuri construibile prin contractele de vanzare cumparare nr. 1800/06.12.2007 pentru un teren în suprafata de 9500 mp situat în mun. Codlea, valoarea terenului fiind de 190.000 euro, la un curs valutar de 3,54 lei/euro, valoarea în lei fiind de 673.797 lei, nr. 1799/06.12.2007 pentru un teren în suprafata de 3.879 mp situat în com. Sanpetru, pretul vanzarii fiind de 187.004 euro, la un curs BNR de 3,54 lei/euro, valoarea în lei a tranzactiei fiind de 663.172 lei si nr.2858/26.10.2009, pentru un teren în suprafata de 3019 mp. situat în com. Bragadiru, jud. Ilfov, valoarea totala a acestor trei contracte fiind de 1.555.729 lei.

S-a apreciat ca cei doi nu au colectat taxa pe valoare adaugata aferenta acestei sume, desi la data de 01.10.2007, în urma depasirii plafonul de 35.000 euro, au devenit platitori de TVA, prejudiciind în acest fel bugetul de stat cu suma de 295.588 lei reprezentand TVA neachitat si 240.693 lei reprezentand obligatii de plata accesorii, în total cu suma de 535.959 lei.

Dispozitii aplicabile:

Art. 152 alini din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit acestei dispozitii legale, persoana impozabila stabilita în Romania conform art.1251 alin.2 lit. a, a carei cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 35.000 euro, al carui echivalent în lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei (...), poate aplica scutirea de taxa, numita în continuare regim special de scutire, pentru operatiunile prevazute de art. 126 alin. l (...).

Pentru a stabili calitatea de persoana impozabila înregistrata în scopuri de TVA trebuie îndeplinite cumulativ mai multe conditii:

1. Depasirea plafonului de 35.000 euro ca cifra de afaceri anuala (analizand per a contrario dispozitiile art. 152 alin. l din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicata cu modificarile si completarile ulterioare); plafonul de scutire de 35.000 euro reprezentand 119.000 lei la cursul de schimb valutar de la data aderarii (3,40 lei/euro).

Art. 153 alin. l lit. b - "persoana impozabila care are sediul activitatii economice în Romania si realizeaza sau intentioneaza sa realizeze o activitatea economica ce implica operatiuni taxabile si/sau scutite de taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere, trebuie sa solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, dupa cum urmeaza: lit. b: daca în cursul unui an calendaristic atinge sau depaseste plafonul de scutire prevazut de art. 152 alin. l, în termen de 10 zile de la sfarsitul lunii în care a atins sau depasit acest plafon".

Potrivit punctului 66 alin. l din HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, punct dat in aplicarea art. 153 din Codul fiscal " în cazul în care o persoana este obligata sa solicite înregistrarea in conditiile art. 153 alin. 1,2,4,5 din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va considera valabila, începand cu: c) prima zi a lunii urmatoare celei în care persoana impozabila solicita înregistrarea în cazurile prevazute la art. 153 alin. 1 lit. b din Codul fiscal.

2. Calitatea de persoana impozabila, potrivit art. 1251 alin. l, pct. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Persoana impozabila are întelesul art. 127 alin. l si reprezinta persoana fizica, grupul de persoane, institutia publica, persoana juridica, precum si orice entitate capabila sa desfasoare o activitate economica. Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara de o maniera independenta si indiferent de loc activitati economice de natura celor prevazute la alin.2, oricare ai fi scopul sau rezultatul acestei activitati. Aliniatul 2 arata ca în sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitati extractive, agricole si activitatile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obtinerii de bunuri cu caracter de continuitate.

Conform Anexei 1b din Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1415 din 11.08.2009 dat în aplicarea OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare se va considera asociere si cazul în care doua persoane au realizat o operatiune sau o activitate economica impozabila si nu exista un contract de asociere, dar ambele persoane sunt parte în operatiunea sau activitatea economica desfasurata.

3. Activitatea economica sa aiba ca obiect exploatarea bunurilor corporale sau necorporale. Termenul de exploatare se refera la toate operatiunile, oricare ar fi forma juridica a acestora, efectuate în scopul obtinerii de venituri, avand caracter de continuitate (art.3 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal dat în aplicarea art. 127 din Codul fiscal; alin. l prevede: în sensul art. 127 alin.2 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în concordanta cu principul de baza al sistemului de TVA, potrivit caruia taxa trebuie sa fie neutra, se refera la orice tip de tranzactii, indiferent de forma lor juridica.

Caracterul de continuitate al activitatii economice de exploatare a bunurilor corporale sau necorporale rezulta din art. 127 alin.2 teza II din Codul fiscal; art.3 alin. l din HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal dat în aplicarea art. 127 din Codul fiscal: în sensul art. 127 alin.2 din Codul fiscal obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu exceptia situatiilor în care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata în scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art. 127 alin.2 din Codul fiscal.

Îndeplinirea acestor conditii se va face raportat la legislatia fiscala, astfel ca, din punct de vedere fiscal, operatiunile au caracter de continuitate cand nu pot fi considerate operatiuni ocazionale, precum si atunci cand o persoana fizica realizeaza în cursul unui an calendaristic mai mult de o operatiuni imobiliara, constand în terenuri si constructii, altele decat cele utilizate în scop personal, încadrandu-se în acest fel în prevederile art.141 alin.2 lit. f din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicata cu modificarile si completarile ulterioare; art.3 pct.5 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal dat în aplicarea art. 127 din Codul fiscal care arata ca în cazul achizitiei de terenuri/sau constructii de catre persoana fizica în scopul vanzarii, livrarea acestor bunuri reprezinta o activitate cu caracter de continuitate daca persoana fizica realizeaza mai mult de o singura tranzactie în cursul unui an calendaristic.

4. Terenurile ce au facut obiectul livrarii sa fie situate în intravilanul localitatii:

Cadru legislativ care reglementeaza edificarea de constructii pe terenurile situate în intravilan - art.141 alin.2 lit. f din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal care arata ca urmatoarele operatiuni sunt, de asemenea scutite de taxa: f) livrarea de catre orice persoana a unei constructii, a unei parti a acesteia si a terenului pe care este construita, precum si a oricarui alt teren. Prin exceptie, scutirea nu se aplica pentru livrarea unei constructii noi, a unei parti a acesteia sau a unui teren construibil, daca este efectuata de catre o persoana impozabila care si-a exercitat sau ar fi avut dreptul sa-si exercite dreptul de deducere total sau partial a taxei pentru achizitia, transformarea sau construirea unui astfel de imobil.

În sensul prezentului articol, s-a definit terenul construibil ca fiind orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa constructii, conform legislatiei în vigoare (...), anexa 2 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismului care prevede " teritoriul intravilan reprezinta totalitatea suprafetelor construite si amenajate ale localitatilor ce compun unitatea administrative-teritoriala de baza, delimitata prin planul de urbanism general aprobat si în cadrul carora se poate autoriza executia de constructii si amenajari"; anexa 1, sectiunea 1, art.4 din HG nr.525/1996 privind Regulamentul general de urbanism. Referitor la terenuri agricole din intravilan, s-a aratat ca autorizarea executarii constructiilor pe terenuri agricole din intravilan este permisa pentru toate tipurile de constructii si amenajari specifice localitatilor, cu respectarea conditiilor impuse de lege si de prezentul regulament.

Reglementarile de mai sus, stabilesc conduita fiscala si implicit obligatiile fiscale ale unei persoane care în situatia în care fiind titulara a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, încheiere contracte de vanzare cumparare pentru acestea si se afla în situatia de a depasi plafonul de 35.000 euro ca cifra de afaceri anuala.

Referitor la cei doi inculpati, s-a apreciat ca plafonul de 35.000 euro ca cifra de afaceri anuala a fost depasit în luna august 2007 prin efectuarea a doua tranzactii, respective prin contractele de vanzare cumparare nr. 1290/17.08.2007 prin care cei doi inculpati au transferat dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafata de 24.000 mp în schimbul unui pret de 840.000 euro, la un curs BNR de 3,27 lei/euro (2.751.336 lei) asupra unui teren arabii situat în loc. Rasnov si nr. 1291/17.08.2007 avand ca obiect terenul în suprafata de 9.000 mp. situat în mun. Sacele, zona Valea Timisului, pretul vanzarii fiind de 585.000 euro, la un curs BNR de 3,27 lei/euro, respectiv 1.916.100 lei, totalul celor doua tranzactii fiind de 4.667.436 lei, cu mult peste plafonul de 119.000 lei. Deoarece plafonul de scutire a fost depasit în urma efectuarii acestor doua tranzactii în luna august 2007, învinuitii aveau obligatia de a se solicita înregistrarea ca platitor de TVA pana la data de 10.09.2007 si sa devina platitor de TVA începand cu data de 01.10.2007, conform prevederilor art. 152 si art. 153 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

S-a apreciat ca prin cele 12 tranzactii imobiliare efectuate de catre sotii K, în calitate de vanzatori si coproprietari, fiind sot si sotie, acestia s-au aflat în situatia prevazuta de art. 127 alin. l, astfel ca la momentul tranzactiilor ar fi format o „asociere" în vederea obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.

În ceea ce priveste infractiunea retinuta în sarcina inculpatilor, ascunderea bunului sau a sursei impozabile, referitor la elementul material, în limbajul comun prin ascundere se întelege a dosi, adica a face sa nu fie cunoscut, înteles, stiut de altii, a tainui, a sustrage vederii, a pune la adapost pentru a nu fi gasit. Ascunderea presupune ascunderea bunului sau a sursei impozabile, atat în sens fizic cat si juridic.

În ceea ce priveste actiunea celor doi inculpati, aceasta îmbraca formele unei fraude fiscale ce a fost sanctionata deja prin stabilirea sumei de bani ce trebui platita de acestia cu penalitatile aferente. Partea civila detine deja un titlu în acest sens. De asemenea, cei doi au fost înregistrati în evidentele fiscale ca platitori de TVA.

Corelatia dintre conduita fiscala si conduita penala este deficitara. Codul fiscal a suferit în perioada 2004-2011 un numar de 93 de modificari.

În final conduita fiscala a contribuabililor aflati în situatia de a înstraina cu titlu de regularitate terenuri este reglementata prin Legea 571/2003, prin HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal si prin OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Nu în ultimul rand cu cat sunt mai simplificate reglementarile de drept substantial, în scopul de a asigura previzibilitatea legii penale cu atat va creste încrederea generala în actul de justitie penala.

Tocmai de aceea, principiile legalitatii si previzibilitatii legii penale cer ca infractiunile sa fie definite cu mare exactitate, mai ales ca aceste expresii pot constitui cauza agravarii raspunderii si, ca urmare, a pedepsei aplicate.

Instanta apreciaza ca referitor la conduita ce trebuia adoptata de inculpati, legea nu îndeplineste conditiile de accesibilitate si previzibilitate. Prin urmare se va analiza prin prisma art. 6 din CEDO, referitor la dreptul la un proces echitabil, daca norma fiscala efectueaza o corelatie clara între norma penala despre care se considera ca ar sanctiona penal încalcarea normei fiscale.

Curtea Europeana a aratat în cauza Rotaru vs Romamia ca sintagma "prevazut de lege" înseamna nu doar o anume baza legala în dreptul intern, dar si calitatea legii în cauza: astfel, aceasta trebuie sa fie accesibila persoanei si previzibila (a se vedea si Hotararea Amann împotriva Suediei (GC) nr. 27.798/95, alin. 65, CEDO 2000).

În ceea ce priveste cerinta previzibilitatii legii, Curtea a aratat ca o norma este "previzibila" numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, în asa fel încat sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa îsi corecteze conduita. S-a mai aratat ca sintagma <> nu se refera doar la dreptul intern, ci vizeaza si calitatea <>; prin aceasta expresie se întelege compatibilitatea legii cu principiul preeminentei dreptului, mentionat explicit în preambulul conventiei (...).

Inculpatii nu sunt persoanele care activeaza ca profesionisti în anumite domenii astfel ca nu se poate aprecia ca acestia ar fi avut o obligatie de prevedere a unei norme penale mai importanta decat o persoana particulara obisnuita (CEDO, sectia II, decizia Eurofinacom versus Franta, 7 septembrie 2004).

Legea penala respectiv art. 9 litera a din Legea 241/2005 care incrimineaza ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile nu este suficient de precisa pentru a asigura previzibilitatea faptului ca doi proprietari sot si sotie în masura în care înstraineaza terenuri, reprezinta o asociatie si în masura în care depasesc plafonul de 35.000 euro devin platitor de TVA, iar prin faptul ca nu s-au înscris cu acest titlu au comis infractiunea prevazuta de art. 9 litera a din Legea 241/2005.

Art. 7 din CEDO reglementeaza principiul nici o pedeapsa fara lege, ceea ce presupune ca legea penala sa fie suficient de precisa pentru a asigura previzibilitatea faptului ca un anumit act constituie infractiune. Acelasi principiu impune neaplicarea legii penale în mod extensiv în dezavantajul acuzatului, de exemplu prin analogie. Rezulta ca legea trebuie sa defineasca în mod clar infractiunile si sanctiunile care le pedepsesc (Achour împotriva Frantei [MC], nr. 67.335/01, § 41, 29 martie 2006).

Notiunea “drept” (“law”) folosita la art. 7 corespunde notiunii “lege” ce apare în alte articole din Conventie; ea înglobeaza dreptul de origine atat legislativa, cat si jurisprudentiala si implica conditii calitative, printre altele, pe cele ale accesibilitatii si previzibilitatii (Cantoni împotriva Frantei, Hotararea din 15 noiembrie 1996, Culegere de hotarari si decizii 1996-V, p. 1627, § 29, Coeme si altii împotriva Belgiei, nr. 32.492/96, 32.547/96, 32.548/96, 33.209/96 si 33.210/96, § 145, CEDO 2000-VII, si E.K. împotriva Turciei, nr. 28.496/95, § 51, 7 februarie 2002).

Curtea Europeana a aratat ca semnificatia notiunii de previzibilitate depinde într-o mare masura de continutul textului de care este vorba, de domeniul pe care îl acopera, precum si de numarul si calitatea destinatarilor sai (Groppera Radio AG si altii împotriva Elvetiei, 28 martie 1990, seria A nr. 173, p. 26, paragraful 68).

În cauza, pornind de la lipsa de corelatie dintre conduita fiscala ce ar putea reprezenta o fapta penala, tribunalul apreciaza ca în cazul inculpatilor se poate retine doar o abatere fiscala ce a fost sanctionata din punct de vedere fiscal si deci nu o fapta penala.

Diversitatea de termeni folositi în materia evaziunii fiscale a condus la o imprecizie în legatura cu notiunea de evaziune fiscala, frauda fiscala, abatere fiscala, criminalitate economica, desi acestea se refera la neîmplinirea voita de catre contribuabili a obligatiilor fiscale legale.

Imprecizia cuvintelor care desemneaza evaziunea fiscala provine de la diversitatea cuvintelor pentru a definii acest fenomen. Daca într-adevar se vorbeste de frauda sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugii din fata impozitului,sau a altor taxe, de libertatea alegerii caii celei mai putin impozitate sau subestimarea fiscala, frauda la lege sau economia subterana. Asadar se deduce ca autorii care se ocupa de evaziunea fiscala se învart în jurul unei game de cuvinte care fac foarte dificila cuprinderea fenomenului, desi între termeni exista diferente uriase, în sensul ca anumite actiuni sau inactiuni constituie contraventii, iar altele infractiuni, tocmai de aceea, sub unghiul fiscal si cel penal, delictul care trebuie sa fie legal, material si intentional trebuie stabilit cu precizie pentru a se putea stabili sanctiunea aplicabila.

Referitor la prezenta cauza, în ceea ce priveste elementul legal, care trebuie sa ofere contribuabilului o garantie împotriva abuzurilor posibile ale statului, conduita fiscala este precizata prin dispozitiile Legii 571/2003, prin HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal si prin OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

În baza acestor dispozitii, numitii KSsi KHLAIF STELA, în urma faptului ca în perioada 2007-2009 au efectuat transferuri de bunuri prin 12 tranzactii imobiliare, iar ca urmare a tranzactiilor imobiliare avand ca obiect terenuri construibile prin contractele de vanzare cumparare nr. 1800/06.12.2007 pentru un teren în suprafata de 9500 mp situat în mun. Codlea, valoarea terenului fiind de 190.000 euro, la un curs valutar de 3,54 lei/euro, valoarea în lei fiind de 673.797 lei; nr. 1799/06.12.2007 pentru un teren în suprafata de 3.879 mp situat în com. Sanpetru, pretul vanzarii fiind de 187.004 euro, la un curs BNR de 3,54 lei/euro, valoarea în lei a tranzactiei fiind de 663.172 lei; si nr.2858/26.10.2009, pentru un teren în suprafata de 3019 mp. situat în com. Bragadiru, jud. Ilfov, valoarea totala a acestor trei contracte fiind de 1.555.729 lei, la data de 01.10.2007 ca urmare a depasirii plafonului de 35.000 euro, ar fi trebuit sa cunoasca ca au obligatia de a colecta taxa pe valoare adaugata aferenta acestei sume. Se apreciaza ca aceste fapte reprezinta trei infractiuni de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, prejudiciul adus bugetul de stat fiind de 295.588 lei reprezentand TVA neachitat si 240.693 lei reprezentand obligatii de plata accesorii, în total cu suma de 535.959 lei.

Elementul intentional reprezinta elementul delicat al fraudei fiscale. Pentru a dovedi intentia trebuie ca mai întai contribuabilul sa fi avut cunostinta ca el încalca o dispozitie fiscala legala, iar apoi ca el a actionat voluntar în cunostinta totala de cauza.

De asemenea, în stransa legatura cu factorul intentional este si calitatea normei juridice. Astfel cum s-a aratat mai sus, o norma este previzibila atunci cand este redactata cu suficienta precizie, astfel încat cetateanul sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-o anumita situatie, care sa-i permita acestuia sa prevada, într-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. În acelasi timp, norma juridica trebuie sa fie accesibila.

Or astfel cum s-a aratat mai sus, în lipsa corelatiei dintre conduita fiscala si cea penala, în lipsa unei previzibilitati a legii fiscale si penale, elementul legal este precar, iar elementul intentional este înfrant.

În consecinta, instanta apreciaza ca în cauza nu se poate retine infractiunea de evaziune fiscala, deoarece nu exista nicio dispozitie legala accesibila si previzibila care sa efectueze legatura dintre infractiunea prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 si obligatia de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA în conditiile prevazute la art. 152 din Codul fiscal, daca tranzactiile imobiliare cu terenuri construibile si constructii noi, depasesc plafonul de 35.000 euro.

Tribunalul apreciaza ca fapta retinuta în sarcina inculpatilor nu este prevazuta de legea penala, astfel ca în baza art. 11 punctul 2 litera a Cod Procedura Penala raportat la art. 10 litera b Cod Procedura Penala si art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, va dispune achitarea inculpatilor pentru cate trei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de art. 9 litera a din Legea 241/2005 republicata.

Referitor la latura civila a cauzei, desi este vorba de o eventuala infractiune de pericol, avand în vedere temeiul achitarii, conform art. 346 al 4 Cod Procedura Penala aceasta va fi lasata nesolutionata. De altfel, pentru sumele de bani despre care se afirma ca ar fi datorate de cei doi inculpati exista un titlu executabil.

În baza art. 189 Cod Procedura Penala onorariile aparatorilor din oficiu, în cuantum de cate 200 lei pentru fiecare inculpat se suporta din fondurile MJLC si se includ în cheltuielile judiciare.

În baza art. 192 al. 3 Cod Procedura Penala cheltuielile judiciare în cuantum de 180 lei raman în sarcina statului.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Evaziune fiscala, art. 9 alin. l lit. a din Legea 241/ 2005 Evaziune fiscală

Comentarii despre Evaziune fiscala, art. 9 alin. l lit. a din Legea 241/ 2005 Evaziune fiscală