Plangere Plângeri prealabile

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 461/260/2012

SENTINŢA PENALĂ NR. 165 Din 27 martie 2012

Deliberând asupra cauzei penale de fata constata următoarele:

La data de 31.01.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M, sub nr. 416/260/2012, plângerea formulată de petentul PCM, împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 28.11.2011 dispusă în dosar nr. 2298/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M, prin care a solicitat desfiinţarea soluţiei dispusă faţă de el dar şi faţă de intimatul M C.

în motivarea plângerii, petentul a arătat în esenţă următoarele: sancţiunea administrativă- amendă în cuantum de 500 lei la care a fost obligat în temeiul dispoziţiilor art. 90 şi 91 C.pen, prin dispunerea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală conform art. 11 pct. 1 lit b şi art. 10 lit b C.pr.pen, nu este corect individualizată având în vedere că iniţiatorul conflictului a fost intimatul M C, el nefâcând altceva decât să se apere, mai mult, cuantumul amenzii este prea mare raportat la veniturile sale în cuantum de 650 lei lunar şi obligaţiile de întreţinere pe care le are faţă de cei 2 minori. Cu privire la soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ dispusă faţă de intimatul M C, petentul a arătat că situaţia de fapt reţinută de procuror nu este corectă, fiind rezultatul presiunilor care au fost exercitate asupra martorului C F.

Cererile petentului, expuse prin plângere au fost sintetizate prin concluziile orale formulate de apărătorul petentului la termenul din 27.03.2012, solicitându-se desfiinţarea Ordonanţei atacate, cu trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului M C şi completării cercetării prin reaudierea martorului ocular C F. S-a arătat de asemenea că organele de cercetare penală nu au manifestat un rol activ sub aspectul stabilirii încadrării juridice corecte a faptei săvârşită de intimatul M C, având în vedere că petentul este angajat ca jandarm şi astfel trebuia stabilit dacă fapta intimatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, prevăzută şi sancţionată de art. 239 alin2 C.pr.pen.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 2298/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M.

Intimatul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat apărări.

în cauză a fost administrată pentru petent proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 4.08.2011, petentul P C a formulat plângere penală împotriva intimatului M C, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prevăzută şi sancţionată de art. 180 alin 2 C.pen, constând în aceea că la data de 4.08.2011 acesta 1-a lovit, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Tot la data de 4.08.2011, intimatul M C a formulat plângere penală împotriva petentului P C, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prevăzută şi sancţionată de art. 180 alin 2 C.pen, constând în aceea că la data de 4.08.2011 acesta 1-a lovit, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 28.11.2011 din dosar nr. 2298/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M s-a dispus, în temeiul art. 249 C.pr.pen, art. 11 pct. 1 lit b şi art. 10 lit b C.pr.pen, art. 181 C.pen şi art. 90 şi 91 C.pen, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M C şi aplicarea unei sancţiuni administrative-amendă în cuantum de 600 lei precum şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului PC şi aplicarea unei sancţiuni administrative-amendă în cuantum de 500 lei, reţinându-se că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

împotriva acestei Ordonanţe, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria M, care, prin Ordonanţa nr. 11/II/2/2012 din data de 11.01.2012 a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate.

Verificând din oficiu respectarea termenului legal de formulare a plângerii, în condiţiile art. 278 C.pr.pen, instanţa constată că Ordonanţa Prim-procurorului de soluţionare a plângerii petentului, a fost comunicată acestuia la data de 30.01.2012, astfel că, plângerea formulată la instanţă la data de 31.11.2011, este introdusă în termenul legal de 20 de zile prevăzut de art. 2781 C.pr.pen.

Pe fondul cauzei instanţa reţine următoarele:

Din declaraţia dată de petentul P C la data formulării plângerii penale împotriva intimatului M C-fila 22 dosar, rezultă că în timp ce se deplasa împreună cu martorul C F spre domicilul său, venind de la serviciu, a fost atacat de cumnatul său M C care a coborât dint-o maşină marca Opel, 1-a lovit, 1-a strâns de gât şi i-a rupt hainele de serviciu, martorul C F intervenind pentru a-i despărţi.

Din declaraţia dată de intimatul M C la aceeaşi dată, respectiv 4.08.2011, rezultă că pententul este cel care 1-a provocat, prin gesturi obsecene, 1-a lovit cu pumnul prin geamul deschis al portierei stânga faţă a autoturismului său, la volanul căreia se afla, apoi el a coborât din autoturism, s-au împins reciproc, căzând amândoi în şanţ şi fiind despărţiţi de martorul C F.

în urma acestui conflict, atât petentul cât şi intimatul s-au prezentat la Cabinetul de Medicină Legală M. Petentului i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 1078A1/5.08.211 care atestă că acesta a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu mijloace contondente, ce necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale şi care pot data din 4.08.2011, iar intimatului i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 283/E/17.08.211 care atestă că acesta a prezentat un traumatism de genunchi drept cu cicatrice după plagă escortată ce s-a putut produce prin cădere şi care necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale şi poate data din 4.08.2011.

Din declaraţia martorilor oculari rezultă următoarea situaţie de fapt:

Martora G-M R, care se afla în autoturismul intimatului, împreună cu acesta, a declarat că iniţiatorul conflictului a fost petentul PC care 1-a lovit pe intimat cu pumnul, în timp ce acesta se afla în maşină, prin geamul deschis de la portiera faţă stânga, intimatul a coborât, peentul a încercat să-1 lovească din nou, intimatul 1-a prins de mână, iar când a cesta a încercat să se desprindă, ambii s-au dezechilibat şi au căzut în şanţ, martorul C FI intervenind pentru a-i despărţi.

Martorul C C-F a declarat, în etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale, că între petent şi intimat a izbucnit un conflict iniţiat de intimat, care 1-a lovit pe petent, acesta a ripostat şi 1-a lovit şi el pe intimat, el intervenind pentru a-i despărţi. Audiat în cursul urmăririi penale, martorul a arătat că a văzut doar momentul în care petentul şi intimatul se băteau în şanţul de scurgere de pe marginea drumului, el intervenind pentru a-i despărţi.

Astfel, din declaraţiile ambilor martori oculari rezultă fără niciun dubiu rezonabil că petentul şi intimatul s-au lovit reciproc, concluziile certificatelor medico-legale eliberate confirmând situaţia de fapt susţinută de martorii oculari.

3

Cum atât penetentul cât şi intimatul au suferit leziuni corporale, fapta de lovire există fiind săvârşită atât de petent cât şi de intimat, apreciindu-se însă în mod corect de către procurorul de caz că, datorită împrejurărilor în care s-au produs, faptele acestora nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel că în mod corect s-a dispus atât faţă de petent cât şi faţă de intimat, soluţie de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, în

temeiul art. 249 C.pr.pen, art. 11 pct. 1 lit b şi art. 10 lit b C.pr.pen, art. 181 C.pen şi art. 90 şi 91 C.pen. Instanţa reţine de asemenea că nu se impune trimiterea cauzei la Parchet pentru readierea martorului C F, astfel cum a solicitat petentul, simpla susţinere a petentul că martorul ar fi fost influenţat pentru a declara într-un anumit fel nefiind probată, mai mult, urmărirea penală a fost completă, nefiind necesară administrarea unor probe suplimentare pentru stabilirea situaţiei de fapt.

Cu privire la susţinerea apărătorului petentului că organul de cercetare penală avea obligaţia de a face verificări şi pentru a stabili corecta încadrare juridică a faptei pentru care se efectuau cercetări faţă de intimat, având în vedere că petentul este jandarm, instanţa reţine că organul de cercetare penală a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei pentru care se efectaua cercetări faţă de intimatul M C ca fiind art. 180 alin 1 C.pen şi nu art. 239 alin 2 C.pen, din chiar declaraţiile petentului date în faţa organelor de cerectare penală rezultând că nu se afla în exerciţiul funcţiunii la momentul la care s-au întâmplat evenimentele ci se întorcea de la serviciu spre casă, fiind în afara orelor de program, iar motivul conflictului este de natură familială, nefiind astfel îndeplinită condiţia esenţială pentru încadrarea faptei în prevederile art. 239 alin2 C.pen, respectiv, ca funcţionarul public să se afle în exerciţiul funcţiunii sau violenţa să fie săvârşită pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.

Sub aspectul individualizării sancţiunilor administrative aplicate acestora, instanţa reţine de asemenea că procurorul a făcut o corectă individualizare, raportat la natura faptelor, la împrejurările comiterii acestora şi la numărul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare, petentului fiindu-i aplicată o amendă în cuantum mai mic decât intimatului, cuantum care nu poate fi raportat la veniturile petentului, aşa cum solicită acesta ci la criteriile menţionate anterior.

Motivat de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin 8 lit a C.pr.pen, instanţa va respinge ca nefondată plângerea formulată de petent şi va menţine Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 28.11.2011 dispusă în dosar nr. 2298/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M.

în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin 2 C.pr.pen, instanţa va obliga petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Plangere Plângeri prealabile

Comentarii despre Plangere Plângeri prealabile