Recurs. vatamarea corporala din culpa (art. 184 Cod penal) Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Recurs. vatamarea corporala din culpa (art. 184 Cod penal)

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.418/24.02.2012)

Prin sentinta penala nr. 736 din data de 18.10.2011 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti în temeiul art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal rap. la art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala a condamnat pe inculpata B.A.C., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatei ca pedeapsa accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal

În temeiul art. 81 Cod penala suspendat conditionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 4 luni.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penala suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

În temeiul art. 359 Cod procedura penala a pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 Cod penala caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate.

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala rap. la art. 14 Cod procedura penala art. 998-999 cod civil cu aplicarea art. 54 alin. 1 din Legea nr.136/1995 rep. a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila P.A., în consecinta:

A obligat asiguratorul de raspundere civila SC A.R.A. SA cu sediul în Bucuresti, str. P., nr.58-60, sector 1 la plata catre partea civila P.A. a sumei de 9248, 82 lei - despagubiri materiale si a sumei de 25 000 lei - despagubiri morale.

A admis actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pn., cu sediul în Bucuresti, str. Pn., nr. 340 sector 2 si, în consecinta:

A obligat asiguratorul de raspundere civila SC A.R.A. SA la plata catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pn. a urmatoarelor sume:

-28.495, 585 plus dobânda legala de la data de 25.05.2008 pâna la achitarea efectiva a sumei;

- 150,45 lei plus dobânda legala de la 07.12.2008 pâna la achitarea efectiva a sumei;

- 16.292,788 lei plus dobânda legala de la data de 16.04.2009 pâna la achitarea efectiva a sumei;

- 713, 28 lei plus dobânda legala de la data de 29.10.2009 pâna la achitarea efectiva a sumei;

A admis actiunea civila formulata de partea civila Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie cu sediul în Bucuresti, str. Sf. D, nr. 2 si, în consecinta:

A obligat asiguratorul de raspundere civila SC A.R.A. SA la plata catre partea civila Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie a sumei de 3080 lei.

A admis actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Universitar de Urgenta Elias, cu sediul în Bucuresti, bd. M., nr., sector 1 si, în consecinta:

A obligat asiguratorul de raspundere civila SC A.R.A. SA la plata catre partea civila Spitalul Universitar de Urgenta Elias a sumei de 4840, 62 lei.

A respins în rest pretentiile ca neîntemeiate.

În temeiul art. 193 alin. 1 Cod procedura penala a obligat inculpata la plata ca catre partea civila P.A. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a obligat inculpata la 280 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, în fapt, ca:

În data de 17.03.2008, în jurul orelor 09.25, inculpata B.A.C. a condus autoturismul marca O. cu nr. B. pe str. B.N. din directia C.L. catre sos. M.B., sector 3, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr.11, nu a respectat dispozitiile legale privind activitatea de conducere pe drumurile publice, a surprins si a accidentat partea vatamata P.A., care se angajase în traversarea strazii pe marcajul pietonal de la dreapta la stânga producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale.

Din materialul de urmarire penala administrat în cauza a rezultat ca accidentul soldat cu vatamarea corporala a partii vatamate P.A. s-a produs din culpa exclusiva a inculpatei B.A.C. care nu a respectat dispozitiile privind circulatia rutiera pe drumurile publice.

Situatia de fapt expusa în rechizitoriu a fost dovedita prin urmatoarele mijloace de proba administrate în cursul urmaririi penale : procesul-verbal de cercetare la fata locului si planse foto (f.6-10, 172 dos.u.p.); schita de la locul producerii accidentului (f. 11 dos.u.p. ); raport de expertiza medico-legala a partii vatamate (f. 13 dos.u.p.); raport de expertiza tehnica a producerii accidentului (f. 33-45 dos.u.p.); declaratie martor G.Ion (f. 49-50 dos.u.p.); declaratiile partii vatamate (f.14, 17 dos.u.p.); declaratiile inculpatei (f. 18, 20-21, 25 dos.u.p.), acte medicale si decont cheltuieli îngrijiri medicale (f.55-171 dos.u.p.).

În faza de urmarire penala partea vatamata s-a constituit parte civila iar în fata instantei si-a precizat pretentiile civile la suma de 76 825 lei daune materiale si 82 000lei daune morale. Pentru termenul din 31.01.2011 partea civila P. a depus înscrisuri.

A fost introdusa în cauza în calitate de parte responsabila civilmente SC A.R.A. SA (f. 44).

S-au mai constituit parti civile în cauza Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pn.., Spitalul Elias, INMRB Bucuresti..

Au fost audiati martorii pe latura civila G.V.O. (f 69) si V.E.(f 65).

În faza de judecata, înainte de citirea actului de sesizare, inculpata a recunoscut comiterea infractiunii si a solicitat instantei aplicarea dispozitiilor art. 320ą Cod Procedura Penala în sensul ca judecata sa se faca pe baza probelor administrate în cursul urmaririi penale cu exceptia înscrisurilor în circumstantiere pe care le-a depus la dosar.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt :

În data de 17.03.2008, în jurul orelor 09.25, inculpate B.A.C. a condus autoturismul marca O. cu nr. B. pe str. B.N. din directia C.L. catre sos. M.B., sector 3,iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr.11, nu a respectat dispozitiile legale privind activitatea de conducere pe drumurile publice, a surprins si a accidentat partea vatamata P.A., care se angajase în traversarea strazii pe marcajul pietonal de la dreapta la stânga producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale.

Aceste aspecte au rezultat din coroborarea mijloacelor de proba administrate în cursul urmaririi penale. Astfel, inculpata, prin declaratia data în fata organelor de urmarire penala (f. 18, 20-21, 25 dos.u.p.), a recunoscut comiterea infractiunii si a descris cu exactitate modul în care s-au derulat faptele. Potrivit acestuia, în timp ce se deplasa cu autoturismul nr. B. pe str. B.N. din directia C.L. catre sos. M.B., sector 3, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr.11, a accidentat-o pe partea vatamata P.A. care se angaja-se la traversarea din partea dreapta spre partea stânga, neavând posibilitatea sa o observe din pricina unei masini parcate în fata trecerii de pietoni.

Declaratia inculpatei nu s-a coroborat cu declaratia martorului ocular G.I. (f. 49-50 dos.u.p.) care a afirmat ca aflându-se la rândul sau în trafic tocmai frânase pentru a acorda prioritate de trecere partii vatamate care se afla angajata în traversare fara a fi în fuga, aspect relevant si de partea vatamata cu ocazia audierilor (f.14, 17 dos.u.p.)

Conform raportului de expertiza tehnica judiciara (f. 33-45 dos.u.p.) culpa în producerea accidentului a avut inculpata B.A.C., care a creat starea de pericol prin circularea cu atentie sporita în trafic si reducerea corespunzatoare a vitezei în apropierea trecerii de pietoni.

Inculpata ar fi putut evita producerea accidentului daca ar fi respectat disp.art. 135 lit. h) din HG 1391/206 care prevede acordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati în traversare.

Pentru partea vatamata nu a existat posibilitatea evitarii impactului întrucât durata de timp avuta la dispozitie pentru decizie si manevra a fost inferioara duratei de timp necesare pentru oprirea prin frânare de la viteza ei de deplasare.

În ceea ce priveste leziunile produse partii vatamate, conform raportului de expertiza medico-legala (f. 13 dos.u.p.) acestea au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, în conditiile unui accident rutier si pot data din 17.03.2008. Totodata, numarul de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea lor este de 100-120 iar leziunile nu au pus în pericol viata victimei.

În drept, fapta inculpatei B.A.C. care în data de 17.03.2008, în jurul orelor 09.25, a condus autoturismul marca O. cu nr. B. pe str. B.N. din directia C.L. catre sos. M.B., sector 3, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr.11, nu a respectat dispozitiile legale privind activitatea de conducere pe drumurile publice, a surprins si a accidentat partea vatamata P.A., care se angajase în traversarea strazii pe marcajul pietonal de la dreapta la stânga producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 alin. 2-4 COD PENAL.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material consta în actiunea de lovire a partii vatamate cu ocazia accidentului de circulatie produs de inculpat neacordarea prioritatii pietonului angajat în traversare si nereducerea vitezei la care rula autoturismul, în urma careia victima a suferit leziuni traumatice.

Urmarea imediata a infractiunii consta în vatamarea integritatii corporale a partii vatamate ce a necesitat pentru vindecare un numar de 100-120 de zile de îngrijiri medicale.

Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de probatoriul administrat în cauza, în sensul ca între leziunile traumatice si accidentul produs de catre inculpat exista legatura directa, neinterpunându-se nici o conditie sau cauza care ar fi putut întrerupe cursul cauzal. Astfel cum reiese din raportul de expertiza tehnica judiciara culpa în producerea accidentului a avut-o inculpata care nu a circulat cu atentie sporita, nu a acordat partii vatamate prioritate si nu a adaptat viteza de trafic. De asemenea, conform concluziilor raportului de expertiza medico-legala leziunile au putut fi produse prin lovirea cu sau de un corp dur, în cadrul unui accident rutier.

Din punct de vedere al laturii subiective, forma de vinovatie o constituie culpa cu prevedere asa cum este aceasta definita în art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, inculpata prevazând rezultatul faptei sale deoarece cunostea existenta marcajului pietonal pe care însa l-a ignorat, neacceptând posibilitatea producerii unui astfel de rezultat si sperând fara temei ca nu se va produce.

Fapta se încadreaza la forma agravata reglementata de art. 184 alin. 4 raportat la art. 184 alin. 2 întrucât pe de o parte aceasta a produs una dintre urmarile vatamarii corporale grave prevazuta de art. 182 Cod penal prin aceea ca leziunile au necesitat pentru vindecare un numar de 100-120 de zile de îngrijiri medicale si au pus în primejdie viata victimei iar pe de alta parte fapta s-a produs ca urmare a nerespectarii dispozitiilor disp.art. 135 lit. h) din HG 1391/206 care prevede acordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati în traversare.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatei instanta a avut în vedere scopul pedepsei în conformitate cu art. 52 Cod penal precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal. Sub acest aspect, instanta va retine limitele de pedeapsa prevazute în partea speciala a Codului Penal care vor fi reduse cu o treime în baza art. 320ą Cod procedura penala, gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatei precum si numarul de zile de îngrijiri medicale.

Gradul de pericol social concret al faptei a fost apreciat în baza art. 18ą alin. 2 Cod penal, tinându-se seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, scopul urmarit, împrejurarile concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsa precum si persoana inculpatului. Astfel, instanta a retinut ca fapta a fost comisa din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale privind circulatia pe drumurile publice iar urmarile constau în vatamarea integritatii corporale si a sanatatii victimei prin leziunile care au necesitat pentru vindecare un numar mare de îngrijiri medicale.

În ceea ce priveste persoana inculpatului, instanta a retinut ca acesta este încadrata în munca activând ca si coafeza, este divortata, are trei copii minori în întretinere (f.173-176 dos.inst.), nu are antecedente penale.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanta având în vedere prevederile art. 320ą Cod procedura penala a aplicat inculpatei o pedeapsa cu închisoarea de 4 luni pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, care corespunde scopului represiv, educativ si preventiv al pedepsei reglementat de art. 52 Cod penal.

Cu privire la pedeapsa accesorie, instanta a retinut ca, desi, potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal, "condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute în art. 64 lit. a)-c) Cod penal din momentul în care hotarârea a ramas definitiva si pâna la terminarea executarii pedepsei", totusi, prin Decizia 74 din 05.11.2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca dispozitiile art. 71 COD PENAL. referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza în sensul ca, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I - lit. c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, în functie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.

De asemenea, în aplicarea pedepsei accesorii, instanta a avut în vedere si dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutie este obligatorie pentru instantele românesti, odata cu ratificarea Conventiei Europene, de catre România si de jurisprudenta CEDO în aceasta materie.

În ceea ce priveste drepturile electorale, în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea a constatat încalcarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Interdictia dreptului de a alege, automata, generala si fara nici o restrictie pentru cei condamnati la pedeapsa închisorii, a fost considerata de Curte în afara marjei de apreciere a statelor si, în consecinta, incompatibila cu art. 3 din Protocolul 1.

Asadar, în ceea ce priveste pedeapsa accesorie, luând în considerare si hotarârea Sabau si Pârcalab c României , în baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata executarii pedepsei principale, apreciind ca pedeapsa accesorie cu un continut astfel individualizat corespunde naturii si gravitatii faptei savârsite.

Referitor la modalitatea de executare, instanta a retinut ca în cauza sunt întrunite conditiile prevazute de art. 81 COD PENAL privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei: pedeapsa aplicata inculpatului este mai mica de 3 ani, inculpata nu are antecedente penale iar instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia având în vedere circumstantele personale ale inculpatului.

Prin urmare, instanta a dispus în baza art. 81 COD PENAL suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 4 luni calculat în conformitate cu art. 82 COD PENAL.

În baza art.71 alin.5 COD PENAL a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a pedepsei principale.

Potrivit art. 359 COD PROCEDURA PENALA instanta a atras atentia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendarii conditionate prevazute de art. 83 COD PENAL potrivit caruia daca în cursul termenului de încercare cel condamnat savârseste o infractiune, pentru care s-a pronuntat o hotarâre de condamnare definitiva chiar si dupa expirarea acestui termen, instanta a revocat suspendarea conditionata dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.

Sub aspectul laturii civile, în cauza s-au constituit parti civile Spitalul Universitar de Urgenta Elias Bucuresti, Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pn.. si INRMFB si partea vatamata P.A..

Spitalul Clinic de Urgenta Elias Bucuresti, Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pn.. si INRMFB., s-au constituit parti civile în procesul penal cu sumele de 4840, 62 lei (f.60-66 dos.inst.) - Spitalul Universitar de Urgenta Elias, Spitalul Sf. Pn.. conform f.55-171 dos.u.p si 3080 lei - INRMFB (f.54-55 dos.inst.) reprezentând cheltuieli de îngrijire si spitalizare probate prin acte medicale, deconturi de cheltuieli îngrijiri medicale (f.55-171 dos.u.p.) si certificate medicale (f.17-29 dos.inst.).

Poate fi angajata raspunderea societatii asiguratoare SC A.R.A. SA, având în vedere norme legale incidente în materie, precum si existenta contractului de asigurare (f. 39 dos.inst.) încheiat între aceasta, în calitate de asigurator de raspundere civila auto obligatorie, si inculpata B.A.C., în calitate de asigurat. Potrivit recursului în interesul legii, pronuntat de instanta suprema în decizia nr. I/ 2005, s-a stabilit faptul ca societatea de asigurare participa în procesul penal în calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu ca parte responsabila civilmente sau garant al platii despagubirilor civile.

Astfel, prin contractul de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul s-a obligat sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea ori suma asigurata, denumita în continuare indemnizatie, rezultata din contractul de asigurare încheiat în conditiile prezentei legi, în limitele si la termenele convenite, astfel cum prevede art. 9 din Legea 136/ 1995 privind asigurarile si reasigurarile în România. Potrivit art. 54 alin. 10 din Legea nr. 136/1995 drepturile persoanelor pagubite prin accidente se exercita împotriva asiguratorului de raspundere civila/

De asemenea, asiguratorul are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretentiilor formulate în cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute în contractul de asigurare RCA, în conditiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri, în forma baneasca, pentru: vatamari corporale sau deces; pagube materiale; pagube ca urmare a lipsei de folosinta a autovehiculului avariat, în cazul în care autovehiculul reprezinta mijlocul cu care persoana prejudiciata îsi realizeaza obiectul de activitate, pentru care detine licenta si autorizarea în acest sens; cheltuieli legate de reprezentarea juridica.

Prin urmare, având în vedere dispozitiile legale mentionate mai sus, SC A.R.A. SA va raspunde pentru daunele materiale si morale produse de inculpata B.A.C. prin savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa a partii vatamate, constituita parte civila P.A..

În consecinta, având în vedere deconturile anexate cererilor de constituire de parte civila, instanta a admis în totalitate actiunile civile formulate de Spitalul Universitar de Urgenta Elias Bucuresti, Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pn.. si INRMFB, astfel cum au fost formulate, cu obligarea asiguratorului SC A.R.A. SA, cu mentiunea ca dobânda legala se va acorda din ziua urmatoare fiecarei externari.

În ceea ce priveste actiunea civila formulata de partea vatamata P.A., instanta a retinut ca aceasta s-a constituit parte civila (f. 68 dos.inst.) pentru sumele de 76825 lei daune materiale si 82 000 lei despagubiri morale.

Relativ la despagubirile materiale instanta a apreciat cuantumul acestora prin raportare la declaratiile martorilor audiati în cauza G.V.O.(f.69 dos.inst.) si V.E.(f.75 dos.inst.) coroborate cu restul ansamblului probator obtinând o suma globala care sa corespunda în mod obiectiv pagubei materiale suferite, urmând a acorda partii civile cu acest titlu suma de 928, 82 lei, constând în contravaloarea unor tije ajutatoare conform facturii proforma (f 77), cheltuieli pe medicamente si hrana suplimentara pe perioada spitalizarilor calculate la suma de 15 lei pe zi.

Prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, constituie acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu continut neeconomic si care rezulta din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinte pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane etc.

Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc.

Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. 3 din C.proc.pen., repararea pagubei se face în modalitatile prevazute de lit. a si b "potrivit legii civile", ceea ce înseamna ca legea penala trimite atât la dispozitiile civile de drept material care reglementeaza raspunderea civila delictuala (art. 998-1003 Cod civil), cât si la cele de drept procesual civil, derogarile în materie de procedura rezultate din alaturarea actiunii civile actiunii penale fiind expres reglementate în Cod procedura penala

A rezultat deci, ca temeiul raspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma savârsirii infractiunii îl constituie temeiul general al raspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 Cod civil, care prevede ca "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara" si în art. 999 din acelasi cod care prevede ca "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta si prin imprudenta sa".

Cerintele legii impun ca persoana care a savârsit un fapt ilicit sa repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din savârsirea faptei, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezulta din însasi redactarea art. 998 si 999 Cod civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu" fara a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamna ca trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât si cele morale cauzate prin orice fapte ilicite.

Astfel, pentru a fi angajata raspunderea inculpatului pentru daunele morale suferite de partea civila, trebuie sa fie îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 998-999 Cod civil, respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Fapta ilicita consta în actiunea inculpatului de lovire a partii civile, prin care i-a produs acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare100-120 zile de îngrijiri medicale, de natura a-i afecta ritmul de viata normal si a-i produce unele traume de natura morala.

Prin aceasta fapta ilicita i s-a produs partii civile un prejudiciu moral, constând în faptul ca aceasta a suferit o interventie chirurgicala, a stat imobilizata la pat si foloseste cadrul pentru a se deplasa.

Între aceasta fapta ilicita si prejudiciul produs exista un raport de cauzalitate, actiunea de lovire a partii civile de catre inculpat cauzându-i acesteia daune morale, concretizate în cele expuse mai sus.

Existenta vinovatiei inculpatului a reiesit din analiza laturii subiective a infractiunii de vatamare corporala, fapta fiind savârsita cu intentie.

În raport cu gravitatea suferintelor morale produse partii civile, numarul de zile de îngrijiri medicale, numarul internarilor, s-a apreciat ca obligarea inculpatului la plata sumei de 25 000 lei, cu titlu de despagubiri pentru daune morale, corespunde cerintelor unei juste si integrale despagubiri, în sensul art. 14 din Cod procedura penala si art. 998 si urm. din Cod civil

În aceste conditii, instanta, în temeiul art. 346 combinat cu art. 14-15 Cod procedura penala si art. 998-999 Cod civil, a admite în parte actiunea civila, formulata de partea civila P.A., si a obligat asiguratorul la plata catre aceasta a sumei de 25.000 lei, reprezentând despagubiri pentru daune morale.

Instanta a respins în rest pretentiile ca neîntemeiate, luând în considerare ca nu au fost depuse alte înscrisuri în dovedirea pretentiilor materiale, iar declaratiile martorilor nu sunt explicite cu privire la cuantumul unor sume, anumite cheltuieli fiind ocazionale.

Analiza de mai sus a conditiilor raspunderii civile delictuale s-a aplicat si spitalelor constituite parti civile, cu precizarea ca prejudiciul suferit de spital acestea în contravaloarea îngrijirilor acordate partii vatamate.

În temeiul art. 193 alin. 1 Cod procedura penala instanta a obligat inculpata la plata catre partea civila P.A. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata (f.81 dos.inst.) reprezentând onorariul de avocat.

În temeiul art. 191 alin. 1 COD PROCEDURA PENALAinstanta a obligat inculpata la plata sumei de 280 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 3 Bucuresti si partea civila P.A..

Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 3 Bucuresti a criticat sentinta pentru nelegalitate sub aspectul obligarii asiguratorului la plata despagubirilor catre partea civila P.A. si catre unitatile sanitare, aratând, în esenta, ca drepturile celor pagubiti prin producerea accidentelor de autoturisme trebuie executat de cei raspunzatori de producerea pagubei, iar cu interpretarea stricta a dispozitiilor art. 54 Cod procedura penala, actiunea civila care are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii responsabile civilmente.

Prin decizia de recurs - instanta de fond a obligat în mod eronat asiguratorul la plata despagubirilor întrucât aceasta societate de asigurare nu putea fi facuta raspunzatoare pentru plata despagubirilor stabilite, citarea sa în procesul penal fiind realizata numai pentru opozabilitatea hotarârii, dar fara a se dispune obligarea sa directa la suma de bani acordata partilor civile, deoarece în persoana sa nu sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, neavând calitatea de parte responsabila civilmente.

Potrivit art. 49 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din România, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule. Rezulta ca raspunderea asiguratorului este în mod clar o raspundere contractuala, angajata în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul, iar nu o raspundere civila delictuala, angajata ca forma a raspunderii civile delictuale, nefiind întrunite conditiile art. 1000 alin. 3 Cod civil, asiguratorul neputând raspunde în mod direct în procesul penal. În cadrul procesului penal persoana raspunzatoare de producerea accidentului este în mod exclusiv inculpatul, care are calitatea de parte principala în proces.

Asiguratorul nu poate fi obligat direct la plata despagubirilor catre victima accidentului rutier si nici catre partile civile subsecvente, unitatile sanitare unde a primit îngrijiri medicale.

Decizia de recurs în interesul legii nr. 1 din 28.03.2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, decizia prin care s-a stabilit ca societatea de asigurare participa în procesul penal în calitate de asigurator de raspundere civila, iar caracterul limitat rezultat din contractul de asigurare, al obligatiei asumate de societatea de asigurare, nu are nicidecum incidenta calitatii de parte responsabila civilmente, atâta timp cât o interpretare contrara nu este sustinuta de nici o prevedere legala. Instanta suprema a stabilit obligatia pentru instantele penale de a-l cita pe asigurator pentru opozabilitatea hotarârii, neputându-se asimila calitatea de asigurator cu cea de parte responsabila civilmente în lipsa unui temei legal.

Partea civila P.A. a criticat sentinta sub aspectul cuantumului daunelor materiale si morale, având în esenta, ca instanta de fond nu a luat în considerare tratamentul medicamentos administrat si nu a evaluat corespunzator toate probele aduse în sustinerea prejudiciului material suferit care se impune a fi completat cu suma de 5.173,41 lei care reprezinta cheltuielile efectuate cu procurarea tratamentului medicamentos si investigatiile medicale suportate din veniturile proprii.

De asemenea, s-a solicitat evaluarea prejudiciului moral suferit, cuantumul acordat fiind disproportionat în raport cu gravitatea suferintelor pe care accidentul de circulatie i le-a provocat, urmarile produse având influenta directa asupra alterarii conditiilor de viata sociala si profesionala prin invaliditatea cu caracter permanent suferita.

Examinând legalitatea si temeinicia sentintei penale recurate prin prisma criticilor invocate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit art. 3856 teza finala Cod procedura penala, Curtea constata:

Asupra recursului declarat de partea civila P.A.

Recurenta parte civila a fost victima unui accident de circulatie cauzat din culpa lata, exclusiva, a inculpatei B.A.C. care a surprins-o în timp ce se angajase în traversarea strazii pe marcajul pietonal, încalcând disp. art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 impuse la acordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati în traversare.

Recurenta a suferit 100 - 120 zile îngrijiri medicale iar leziunile traumatice, au pus în primejdie viata victimei potrivit constatarilor raportului de expertiza medico-legala A.1/7301/2008 din data de 22.08.2008.

Instanta de fond a retinut în mod corect existenta reala a prejudiciului de natura patrimoniala suferit de partea civila constând în împrejurarea ca, urmare a accidentului produs din culpa lata, exclusiva, a inculpatei, a suferit importante vatamari corporale ce au necesitat pentru vindecare 120 zile îngrijiri medicale,a suportat o interventie chirurgicala, a stat imobilizata la pat, iar în prezent, foloseste cadrul pentru a se deplasa, fiind îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.

De asemenea, potrivit art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 998 Cod civil repararea prejudiciului cauzat urmare a savârsirii infractiunii trebuie sa fie justa si integrala.

Sub aspectul repararii prejudiciului material suferit, Curtea constata ca instanta de fond nu a tinut seama de cheltuielile efectuate de partea civila cu tratamentul medicamentos astfel cum au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar în recurs (filele 49 si urm.), apreciind întemeiata,solicitarea partile civile de acordare a sumei de 5.173,41 lei, în completare.

Cât priveste cheltuielile necesare procurarii unor tije ajutatoare, Curtea observa ca în raport cu afectiunile suferite de partea civila care i-au afectat posibilitatea de deplasare normala, instanta de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului si contravaloarea acestora în conditiile în care la dosar sunt depuse doua facturi proforma, cu valori diferite, aceste facturi neavând aptitudinea de a dovedi ca, într-adevar, s-au si achizitionat iar cheltuielile au fost efectiv facute.

Totodata, în aprecierea daunelor morale, Curtea constata ca într-adevar, acestea nu sunt proportionale cu suferintele fizice intense cauzate partii vatamate care a suferit o perioada îndelungata de spitalizare si interventii chirurgicale traumatizante, astfel ca se impune majorarea cuantumului la suma de 25.000 euro, în echivalentul în lei, suma apreciata în acord cu interpretarea traditionala a jurisprudentei române dar si cu interpretarea jurisprudentei europene.

Repararea prejudiciului moral prin acordarea sumei de 25.000 euro, în echivalentul în lei, se apreciaza ca fiind în deplina concordanta cu principiul raspunderii civile delictuale care impune reparatia integrala, reala si efectiva a daunelor morale cu luarea în considerare a urmarilor faptei asupra integritatii corporale si sanatatii victimei, a naturii si duratei acestora, având în vedere si exigentele art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Asupra recursului declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, constata ca, într-adevar, instanta de fond a obligat în mod eronat asiguratorul la plata despagubirilor întrucât aceasta societate de asigurare nu putea fi facuta raspunzatoare pentru plata despagubirilor stabilite, citarea sa în procesul penal fiind realizata numai pentru opozabilitatea hotarârii, fara a se dispune obligarea sa directa la plata despagubirilor acordate partii civile, deoarece în persoana asiguratorului nu sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, neavând calitatea de parte responsabila civilmente.

Potrivit art. 49 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din România, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule. Rezulta ca raspunderea asiguratorului este în mod clar o raspundere contractuala, angajata în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul, iar nu o raspundere civila delictuala, angajata ca forma a raspunderii civile delictuale, nefiind întrunite conditiile art. 1000 alin. 3 Cod civil, asiguratorul neputând raspunde în mod direct în procesul penal. În cadrul procesului penal persoana raspunzatoare de producerea accidentului este în mod exclusiv inculpatul, care are calitatea de parte principala în proces.

Prin urmare,Curtea constata ca asiguratorul nu poate fi obligat direct la plata despagubirilor catre victima accidentului rutier si nici catre partile civile subsecvente, unitatile sanitare unde victima a primit îngrijiri medicale.

Drept pentru care, Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti si partea civila P.A. împotriva sentintei penale nr. 736 din data de 18.10.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.

Va casa, în parte, sentinta penala recurata numai cu privire la solutionarea laturii civile si rejudecând, în fond:

In temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala. rap. la art. 141 Cod procedura penala, art. 998 - 999 Cod civil va admite în parte actiunea civila formulata de partea civila P.A., si, în consecinta:

Va obliga pe inculpata B.A.C. la plata catre partea civila P.A. a sumei de 14.421,82 lei cu titlu de despagubiri materiale si a sumei de 20.000 euro în echivalentul în lei la data platii, cu titlu de despagubiri morale.

Va admite actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pn.., cu sediul în Bucuresti, str. Pn., nr. 340 sector 2 si, în consecinta:

Va obliga inculpata B.A.C. la plata catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pn. a urmatoarelor sume:

-28.495, 585 plus dobânda legala de la data de 25.05.2008 pâna la achitarea efectiva a sumei;

-150,45 lei plus dobânda legala de la 07.12.2008 pâna la achitarea efectiva a sumei;

-16.292,788 lei plus dobânda legala de la data de 16.04.2009 pâna la achitarea efectiva a sumei;

-713,28 lei plus dobânda legala de la data de 29.10.2009 pâna la achitarea efectiva a sumei.

Va admite actiunea civila formulata de partea civila Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie cu sediul în Bucuresti, str. Sf. Dumitru, nr. 2 si, în consecinta:

Va obliga inculpata B.A.C. la plata catre partea civila Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie, a sumei de 3080 lei.

Va admite actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Universitar de Urgenta Elias, cu sediul în Bucuresti, bd. M., nr. 17, sector 1 si, în consecinta:

Va obliga inculpata B.A.C. asiguratorul de raspundere civila SC A.R.A. SA la plata catre partea civila Spitalul Universitar de Urgenta Elias a sumei de 4840, 62 lei.

Prezenta decizie este opozabila asiguratorului de raspundere civila SC A.R.A. SA.

Va mentine celelalte dispozitii.

În temeiul art.193 alin.6 Cod procedura penala va obliga pe intimata inculpata B.A.C. la plata catre recurenta parte civila Pit Ana, a sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare facute în recurs.

În temeiul art.192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina statului.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Recurs. vatamarea corporala din culpa (art. 184 Cod penal) Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Comentarii despre Recurs. vatamarea corporala din culpa (art. 184 Cod penal) Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)