Legea 138 2011 pentru ratificarea Convenţiei europene revizuite în materia adopţiei de copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008 şi semnată de România la Strasbourg la 4 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 21 iulie 2011 Art. 1 Se ratifică Convenţia europeană revizuită în materia adopţiei de copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008 şi semnată de România la Strasbourg la 4 martie 2009, denumită în continuare convenţie.
Art. 2
Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, România formulează următoarea rezervă:
„Potrivit art. 27 alin. (1) din convenţie, România declară că nu va aplica dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) pct. (ii) potrivit cărora este permisă adopţia unui copil de către două persoane de sex diferit care au încheiat un parteneriat înregistrat.“
Art. 3
În conformitate cu dispoziţiile art. 15 din convenţie se desemnează Oficiul Român pentru Adopţii ca autoritate naţională căreia i se pot adresa cererile formulate în temeiul acestui articol.
Art. 4
Potrivit prevederilor art. 2 din convenţie, Oficiul Român pentru Adopţii va notifica Secretariatului General al Consiliului Europei măsurile luate pentru asigurarea conformităţii legislaţiei naţionale cu dispoziţiile convenţiei.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ Anexa - CONVENŢIA EUROPEANĂ REVIZUITĂ în materia adopţiei de copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 21.7.2011 Preambul Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte semnatare ale prezentei convenţii,
având în vedere că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi în vederea salvgardării şi promovării idealurilor şi a principiilor care reprezintă patrimoniul lor comun,
având în vedere că, deşi instituţia adopţiei copiilor se regăseşte în legislaţia tuturor statelor membre ale Consiliului Europei, există încă în aceste ţări opinii divergente asupra principiilor care ar trebui să guverneze adopţia, precum şi deosebiri în privinţa procedurii de adopţie şi a efectelor juridice ale adopţiei,
luând în considerare Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, în special articolul 21 din aceasta,
luând în considerare Convenţia de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale,
luând act de Recomandarea 1443 (2000) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei intitulată „Pentru respectarea drepturilor copilului în adopţia internaţională“ şi de Cartea Albă a Consiliului Europei cu privire la principiile referitoare la stabilirea şi consecinţele juridice ale filiaţiei,
recunoscând că anumite dispoziţii ale Convenţiei europene în materia adopţiei de copii din 1967 (STE nr. 58) sunt depăşite şi contrare jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi că implicarea copiilor în procedurile familiale care îi privesc a fost îmbunătăţită prin Convenţia europeană privind exercitarea drepturilor copiilor din 25 ianuarie 1996 (STE nr. 160) şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
considerând că acceptarea principiilor şi a practicilor comune revizuite în ceea ce priveşte adopţia copiilor, care iau în considerare evoluţiile intervenite în acest domeniu în cursul ultimelor decenii, ar contribui la reducerea dificultăţilor cauzate de diferenţele existente între legislaţiile naţionale şi, în acelaşi timp, la promovarea intereselor copiilor adoptaţi,
Fiind convinşi de necesitatea unui instrument internaţional revizuit al Consiliului Europei privind adopţia copiilor care să asigure o completare eficientă pentru Convenţia de la Haga din 1993,
recunoscând că interesul superior al copilului trebuie să primeze întotdeauna faţă de orice altă consideraţie,
convin după cum urmează: | 
