| Forum întrebări juridice - Drept civil |
|
|
| 01-09-2025 |
 | MCM1
Vizitator |
| Prestatorul de servicii de ecleraj, persoană juridică are dreptul să se folosească în realizarea concepției de lumini a unui spectacol de teatru de patrimoniul Beneficiarului (teatrul), dat fiind faptul că Prestatorul deține propria consolă de lumini sau este obligat de Codul Fiscal să-și folosească propriul patrimoniu?
Mulțumesc anticipat. | |
|
|
|
| 02-09-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
|
CODUL FISCAL din 8 septembrie 2015
(Legea nr. 227/2015)
Capitolul III Definiții
Articolul 7
Definiții ale termenilor comuni
În înțelesul prezentului cod, cu excepția titlurilor VII și VIII, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
.....................
3. activitate independentă - orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește *** cel puțin 4 dintre următoarele criterii:
3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
3.3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;
*** 3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii;
Observatie:
Activitatea dependenta este realizata de un salariat (angajat).
Persoana fizica care realizeaza o activitate independenta devine o persoana juridica.
Criteriul prevazut la subpunctul 3.4 trebuie indeplinit de persoana fizica pentru a putea presta o activitate independenta necesara pentru ca persoana fizica sa poata functiona ca persoana juridica, in speta sa pata fi un prestator de servicii de ecleraj.
Si, in speta, prestatorul de servicii de ecleraj indeplineste aceasta conditie, acest criteriu de la subpunctul 3.4 pentru a putea functiona ca persoana juridica deoarece poate realiza activitatea si folosind un patrimoniu propriu.
Prestatorul de servicii de ecleraj poate folosi sau nu poate folosi patrimoniul propriu dupa cum se intelege prin contract cu beneficiarul.
Deci nu este obligatoriu ca prestatorul de servicii de ecleraj sa foloseasca patrimoniul propriu in orice imprejurare, deoarece aceast lucru reprezinta o conditie (un criteriu) pentru ca prestatorul sa poata functiona ca persoana juridica si nu reprezinta o conditie contractuala obligatorie.
In concluzie, beneficiarul si prestatorul de servicii de ecleraj trebuie sa stabileasca de comun acord prin contractul de prestari servicii incheiat daca prestatorul de servicii de ecleraj foloseste patrimoniul lui sau daca foloseste patrimoniul beneficiarului acestor servicii de ecleraj. | |
|
|
|
| 04-09-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Subpunctul 3.4 din art.7 punctul 3 Cod fiscal - se refera la faptul ca persoana fizica care desfasoara o activitate independenta cu scopul obtinerii de venituri fiind astfel o persoana juridica, poate avea un patrimoniu propriu specific activitatii pe care persoana fizica o desfasoara, dar acest subpunct nu se refera la faptul ca persoana fizica este obligata sa foloseasca patrimoniul propriu in desfasurarea activitatii sale.
Persoana fizica care detine un patrimoniu propriu specific activitatii pe care o desfasoara indeplineste criteriul prevazut la subpunctul 3.4 pentru a putea desfasura o activitate independenta devenind persoana juridica - dar in practica aceasta persoana fizica poate folosi sau nu poate folosi patrimoniul propriu in desfasurarea activitatii sale dupa cum se intelege prin contract cu beneficiarul contractului.
Astfel, prin incheierea unui contract persoana fizica care desfasoara o activitate independenta si care are un patrimoniu propriu specific activitatii pe care o desfasoara poate stabili de comun acord cu beneficiarul contractului sa desfasoare activitatea folosind numai patrimoniul propriu sau folosind numai patrimoniul beneficiarului sau folosind si patrimoniul propriu si patrimoniul beneficiarului.
Aceasta, deoarece beneficiarul poate considera ca patrimoniul lui contine elemente mai bune si mai performante decat patrimoniul persoanei fizice care realizeaza activitatea independenta si prin urmare beneficiarul doreste sa incheie cu persoana fizica un contract prin care persoana fizica sa foloseasca numai patrimoniul beneficiarului.
In acest caz, persoana fizica care realizeaza activitatea independenta trebuie sa accepte propunerea beneficiarului ca sa nu piarda contractul, mai ales daca este vorba de un contract profitabil din punct de vedere financiar, chiar daca persoana fizica care realizeaza activitatea independenta are un patrimoniu propriu specific activitatii pe care o realizeaza.
Poate exista in practica si situatia in care persoana fizica care desfasoara activitatea independenta nu doreste sa foloseasca patrimoniul beneficiarului in realizarea activitatii ci doreste sa foloseasca patrimoniul propriu din a acelasi motiv: persoana fizica considera ca patrimoniul propriu are elemente mai bune si mai performante decat cele din patrimoniul beneficiarului.
De asemenea, persoana fizica care desfasoara o activitate independenta poate folosi numai patrimoniul propriu specific activitatii pe care o desfasoara in cazul in care beneficiarul contractului nu are un patrimoniu specific activitatii realizate de persoana fizica.
Deci, depinde de cum se inteleg partile prin contractul incheiat.
Daca persoana fizica care realizeaza activitatea independenta nu are un patrimoniu propriu specific activitatii pe care o desfasoara atunci aceasta persoana fizica nu indeplineste criteriul prevazut la subpunctul 3.4 din art.7 Cod fiscal.
In acest caz, daca persoana fizica indeplineste cel putin 4 criterii dintre celelalte 7 criterii prevazute la subpunctele din art.7 din Codul fiscal fara criteriul prevazut la subpunctul 3.4 atunci persoana fizica respectiva poate desfasura o activitate independenta si poate fi persoana juridica, conform art.7 punctul 3 Cod fiscal.
Dar in acest caz, aceasta persoana fizica trebuie sa incheie contracte numai cu beneficiari care au un patrimoniu specific activitatii ce trebuie realizata de persoana fizica deoarece persoana fizica nu are un patrimoniu propriu pe care sa il foloseasca in realizarea activitatii si trebuie sa foloseasca patrimoniul beneficiarilor contractelor incheiate.
In concluzie, criteriul prevazut la subpunctul 3.4 de la punctul 3 din art.7 Cod fiscal - prevede ca o persoana fizica pentru a desfasura o activitate independenta si pentru a fi astfel o persoana juridica trebuie sa aiba un patrimoniu propriu specific activitatii pe care o desfasoara si nu prevede neaparat obligatia persoanei fizice de a folosi patrimoniul propriu in activitatea pe care o realizeaza. | |
|
|
|
| 05-09-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| | Criteriul prevazut la subpunctul 3.4 de la punctul 3 din art.7 Cod fiscal - prevede ca o persoana fizica pentru a desfasura o activitate independenta si pentru a fi astfel o persoana juridica trebuie sa aiba un patrimoniu propriu specific activitatii pe care o desfasoara si nu prevede neaparat obligatia persoanei fizice de a folosi patrimoniul propriu in activitatea pe care o realizeaza, ci depinde cum se inteleg partile prin contractul incheiat: persoana fizica care realizeaza activitatea independenta si beneficiarul contractului. | |
|
|
|
| 09-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| 1.Un contract de prestari servicii si un contract individual de munca pot contine aceleasi clauze contractuale cu privire la: timpul de munca (cu norma intreaga sau cu jumatate de norma), salariu lunar brut, locul desfasurarii muncii (la sediul firmei sau intr-o fabrica).
Acest lucru nu inseamna ca respectivul contract de prestari servicii este un contract individual de munca si activitatea independenta a prestatorului din contractul de prestari servicii nu devine, nu se transforma in activitate dependenta asa cum este activitatea angajatului din contractul individual de munca.
Diferenta dintre cele doua tipuri de contracte care au clauze asemanatoare este ca in cazul contractului individual de munca majoritatea clauzelor contractuale sunt impuse de angajator angajatului, clauze pe care angajatul le poate accepta incheind contractul de munca cu angajatorul sau angajatul le poate refuza fara a mai incheia contractul de munca cu angajatorul.
In cazul contractului de prestari servicii clauzele contractuale sunt negociate intre prestator (persoana juridica) si beneficiar si atat prestatorul cat si beneficiarul trebuie sa cada de acord, sa isi exprime in mod liber consimtamantul cu privire la incheierea contractului de prestari servicii.
Conform art.7 alin.3 pct. 3.1 Cod fiscal prestatorul de servicii are libertatea alegerii clauzelor contractuale pe care sa le negocieze cu beneficiarul in timp ce angajatul trebuie sa accepte clauzele impuse de angajator pentru incheierea contractului de munca.
2.Plecand de la aceste idei si principii un prestator de servicii (persoana juridica) care indeplineste cel putin 4 criterii din art.7 alin.3 Cod fiscal poate incheia un contract de prestari servicii cu un beneficiar folosind patrimoniul beneficiarului daca prestatorul nu are patrimoniu propriu pentru realizarea activitatii fara ca activitatea independenta a prestatorului sa devina o activitate dependenta.
Conform art.7 alin.3 pct. 3.4 Cod fiscal daca prestatorul de servicii are patrimoniu propriu pentru realizarea activitatii atunci nu este obligatoriu ca prestatorul sa realizeze activitatea pentru beneficiar cu patrimoniul propriu ca activitatea prestatorului sa fie o activitate independenta ci depinde cum se inteleg prestatorul si beneficiarul prin contractul de prestari servicii incheiat.
In acest caz prestatorul si beneficiarul se pot intelege ca activitatea sa fie realizata de prestator fie cu patrimoniul prestatorului, fie cu patrimoniul beneficiarului, fie atat cu patrimoniul prestatorului cat si cu patrimoniul beneficiarului si activitatea prestatorului de servicii este o activitate independenta (si nu o activitate dependenta). | |
|
|
|
| 09-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Codul fiscal
Articolul 7
Definiții ale termenilor comuni
În înțelesul prezentului cod, cu excepția titlurilor VII și VIII, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. activitate dependentă - orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare generatoare de venituri;
2. activitate dependentă la funcția de bază - orice activitate desfășurată în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, declarată angajatorului ca funcție de bază de către angajat; în cazul în care activitatea se desfășoară pentru mai mulți angajatori, angajatul este obligat să declare numai angajatorului ales că locul respectiv este locul unde exercită funcția pe care o consideră de bază;
3. activitate independentă - orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:
3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
3.3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;
3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
(.............) | |
|
|
|
| 09-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Raportul de muncă este în mod fundamental un raport de subordonare, în care salariatul este subordonat angajatorului, iar acest lucru se manifestă prin dreptul angajatorului de a organiza munca, de a da indicații salariatului și de a stabili programul și locul de muncă.
Explicarea raportului de subordonare:
Dreptul de a organiza munca: Angajatorul are dreptul exclusiv de a organiza munca salariatului în cadrul colectivului său.
Indicații și instrucțiuni: Angajatorul îi poate da salariatului indicații, generale sau amănunțite, cu privire la modul în care trebuie să își realizeze sarcinile.
Respectarea indicațiilor: Salariatul este obligat să respecte aceste indicații, chiar dacă nu consideră că reprezintă soluția optimă sau cea mai eficientă.
Disciplina muncii: Subordonarea se reflectă și în obligația salariatului de a respecta disciplina muncii, fiind pasibil de răspundere disciplinară în caz de nerespectare.
Aceste caracteristici diferențiază un contract individual de muncă de alte tipuri de contracte, cum ar fi un contract civil de prestări servicii, unde raportul este de coordonare, nu de subordonare. | |
|
|
|
| 09-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Raportul de muncă dintr-o activitate independentă nu este un raport de subordonare, ci mai degrabă un raport de coordonare sau un raport comercial, deoarece nu implică o legătură de ierarhie și supunere specifică relației de angajat-angajator.
Activitățile independente sunt caracterizate prin autonomie, unde profesionistul își desfășoară activitatea conform propriului management și propriilor termeni, nefiind sub controlul direct al altcuiva.
De ce nu este subordonare?
Autonomia decizională: Persoana care desfășoară o activitate independentă ia propriile decizii cu privire la modul în care, când și unde își realizează munca.
Lipsa controlului ierarhic: Nu există un superior ierarhic direct care să supravegheze, să evalueze sau să dicteze fiecărui aspect al muncii prestate.
Focalizare pe rezultat: Relația este bazată pe livrarea unui rezultat specific sau a unor servicii, nu pe o supunere la instrucțiunile zilnice ale angajatorului.
Ce înseamnă un raport de coordonare/comercial?
Contractarea serviciilor: Relația se stabilește printr-un contract de prestări servicii, nu prin contract individual de muncă.
Negocierea termenilor: Părțile negociază termenii și condițiile, inclusiv tarifele și modalitățile de plată, reflectând o relație de afaceri.
Răspundere directă: Profesionalistul răspunde direct pentru rezultatul muncii sale, nu prin intermediul unui angajator.
În esență, activitatea independentă implică o libertate considerabilă și o responsabilitate directă, contrastând puternic cu subordonarea dintr-un raport de muncă tradițional. | |
|
|
|
| 09-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Raportul de muncă dintr-o activitate dependentă este un raport de subordonare, în care angajatul este sub autoritatea angajatorului și execută instrucțiuni în schimbul unei remunerații.
Acest tip de relație se distinge de un raport de coordonare, care implică o colaborare între părți egale, cum ar fi în cazul unui contract de antrepriză sau asociere.
Caracteristicile raportului de subordonare:
Autoritate și control: Angajatorul are dreptul de a da instrucțiuni, de a supraveghea și controla activitatea angajatului.
Executarea de instrucțiuni: Angajatul este obligat să respecte instrucțiunile primite de la angajator în cadrul sarcinilor sale.
Remunerare: Salariatul primește un salariu sau o remunerație pentru munca prestată.
Dependență: Angajatul depinde de angajator pentru mijloacele de producție și pentru organizarea muncii.
Distincția față de raportul de coordonare:
Roluri egale: În raportul de coordonare, părțile au roluri similare, iar relația se bazează pe colaborare și independență reciprocă.
Acord de voință: Acordul este bazat pe voința liberă și independentă a fiecărei părți, spre deosebire de subordonarea din raportul de muncă.
Exemple: Un contract de antrepriză sau o asociere sunt exemple de raporturi de coordonare, unde antreprenorul sau asociatul acționează independent în scopul realizării obiectivului convenit. | |
|
|
|
| 09-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Diferența principală este reglementarea juridică: contractul de muncă este reglementat de Codul Muncii și implică un raport de subordonare a salariatului față de angajator, în timp ce contractul de prestări servicii (contract civil) este reglementat de Codul Civil și presupune o poziție de egalitate între părți (prestator și beneficiar), fără subordonare.
De asemenea, contractul de muncă oferă drepturi sociale și beneficii precum concedii și pensii, care lipsesc în contractul de prestări servicii.
Contract de Muncă
Reglementare: Codul Muncii.
Relație: Un raport de subordonare între angajat (salariat) și angajator. Angajatul prestează muncă sub autoritatea angajatorului.
Beneficii: Angajatul beneficiază de drepturi sociale precum concedii plăcute, pensii, asigurări sociale și medicale.
Obligații ale angajatorului: Angajatorul este responsabil cu plata taxelor și contribuțiilor sociale aferente angajatului.
Contract de Prestări Servicii
Reglementare: Codul Civil.
Relație: Părțile se află pe poziție de egalitate. Prestatorul de servicii are un grad mai mare de autonomie în realizarea serviciului convenit.
Beneficii: Prestatorul nu beneficiază de drepturile sociale specifice relației de muncă și trebuie să își asigure propriile contribuții pentru pensie și sănătate.
Obligații ale părților: Prestatorul se obligă să presteze un anumit serviciu, iar beneficiarul se obligă să-l plătească. | |
|
|
|
| 09-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Diferența esențială între un contract de muncă și un contract de prestări servicii, chiar dacă au clauze similare, este subordonarea și reglementarea legală.
Contractul de muncă implică un raport de subordonare între angajat și angajator și este reglementat de Codul Muncii, în timp ce contractul de prestări servicii stabilește o relație de egalitate între beneficiar și prestator și este reglementat de Codul Civil.
Contract de Muncă
Subordonare: Angajatul respectă instrucțiunile, programul și locul de muncă impuse de angajator.
Angajator: Are atribuții de direcționare și control asupra angajatului.
Legislație: Se bazează pe Codul Muncii.
Obiectiv: Angajarea unei persoane pentru a presta o muncă în schimbul unui salariu, sub conducerea angajatorului.
Contract de Prestări Servicii
Egalitate: Părțile (beneficiar și prestator) se află pe o poziție de egalitate.
Antreprenor/Prestator: Are un grad mai mare de independență în a-și organiza munca și a livra serviciul convenit.
Legislație: Este reglementat de Codul Civil.
Obiectiv: Realizarea unei anumite lucrări sau servicii de către prestator pentru beneficiar, fără a exista un raport de subordonare. | |
|
|
|
| 10-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Libertatea de a alege locul de muncă nu înseamnă că o persoană care lucrează pe bază de contract de prestări servicii poate lucra oriunde în timpul acestui contract.
Criteriul prevazut in art.7 alin.3 pct.3.1 Cod fiscal se referă la libertatea generală a persoanei fizice de a-și alege profesia, dar nu are legătură cu flexibilitatea de a lucra pentru diverși clienți în același timp sau în locuri diferite în baza unui singur contract de prestări servicii, care presupune o relație contractuală specifică și un grad de independență față de client, nu o subordonare totală.
Distincții importante
Contractul de prestări servicii nu presupune subordonare, ci o relație de egalitate între părți.
Libertatea de a alege locul de muncă este un drept general garantat constituțional, dar nu anulează obligațiile contractuale specifice.
Odată ce prestatorul a semnat un contract de prestări servicii, trebuie să respecte termenii acestuia, care pot include clauze specifice despre cum și unde îndeplineste serviciul, chiar dacă sunteți mai independent decât un angajat.
Contractul de muncă presupune subordonare, în timp ce contractul de prestări servicii se bazează pe independența prestatorului, dar nu implică libertatea de a lucra oriunde, oricând, în paralel cu alte contracte dacă contractul inițial prevede altfel sau dacă nu se respectă principiile de concurență. | |
|
|
|
| 10-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Libertatea alegerii programului de lucru de către un prestator, într-un contract de prestări servicii, înseamnă că prestatorul își stabilește singur orele și zilele în care își desfășoară activitatea, fără a fi subordonat unui program fix impus de beneficiar, ceea ce este o caracteristică esențială a independenței unui prestator, diferențiindu-l de un angajat.
Ce implică mai exact:
Independența: Prestatorul își organizează munca în funcție de propriile termene și preferințe, atâta timp cât respectă cerințele contractuale privind finalizarea serviciului.
Lipsa subordonării: Spre deosebire de un angajat, prestatorul nu este sub controlul direct al beneficiarului privind modalitatea de desfășurare a activității, inclusiv programul de lucru.
Flexibilitatea: Această libertate oferă flexibilitate prestatorului în gestionarea timpului, permițându-i să jongleze mai ușor cu mai multe proiecte sau cu alte responsabilități personale.
Diferențierea de contractul de muncă: Stabilirea unui program fix de lucru, controlul asupra modului de organizare a activității și remunerația fixă sunt elemente care pot duce la o recalificare a contractului de prestări servicii în contract de muncă, ceea ce nu se dorește într-o relație de tip prestator-beneficiar.
Importanța contractului: Aceste elemente trebuie reflectate corect în contractul de prestări servicii pentru a se menține statutul prestatorului ca entitate independentă, nu ca un angajat. | |
|
|
|
| 10-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Un prestator de servicii are o anumita libertate si independenta cu privire la clauzele unui contract (art.7 alin.3 pct.3.1 Cod fiscal) - dar odata ce a incheiat un contract de prestari servicii cu un beneficiar prestatorul trebuie sa respecte clauzele contractuale stabilite prin contractul de prestari servicii.
Aceste clauze pot diferi dupa tipul contractului de prestari servicii incheiat intre prestator si beneficiar.
Unele clauze din contractul de prestari servicii pot fi la fel cu clauzele dintr-un contract de munca dar raportul de munca al angajatului este supus controlului angajatorului in timp ce raportul de munca al prestatorului de servicii este de egalitate juridica fata de beneficiar. | |
|
|
|
| 10-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Contractul de prestări servicii este un contract consensual, ceea ce înseamnă că este considerat încheiat și valabil din momentul în care părțile au convenit asupra clauzelor esențiale, în special asupra obiectului contractului.
Nu necesită o formă specială (cum ar fi un act autentificat) pentru a fi valid, deși o formă scrisă este recomandată pentru claritate și probă.
Ce înseamnă că este consensual?
Formarea prin acord de voință: Contractul se naște din simpla întâlnire a acordului de voință al părților.
Clauze esențiale: Singura clauză esențială necesară pentru validarea contractului este cea referitoare la obiectul acestuia – serviciile care urmează a fi prestate.
Valabilitate: De la momentul la care părțile ajung la un acord cu privire la serviciile ce trebuie executate, contractul este pe deplin valabil. | |
|
|
|
| 10-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Se pot presta servicii și fără un contract scris, însă existența unui contract oferă siguranță juridică și protejează ambele părți, evitând dispute legate de așteptări, termene sau plăți.
În lipsa unui contract, se poate invoca acordul tacit sau acordul verbal, dar probele în caz de conflict vor fi mai greu de stabilit.
Avantajele prestării de servicii cu contract:
Claritate: Documentul stipulează clar ce servicii se prestează, cum, când și pentru ce preț.
Protecție: Beneficiarul are garanția că serviciile sunt livrate conform cerințelor sale, iar prestatorul are siguranța că va fi plătit pentru munca sa.
Evitarea conflictelor: Contractul reglementează situațiile neprevăzute, facilitând soluționarea conflictelor care pot apărea.
Dezavantaje ale prestării de servicii fără contract:
Lipsă de dovezi: În lipsa unui document scris, poate fi dificil de dovedit existența acordului și natura exactă a serviciilor prestate.
Prețuri neclare: Nu există un mecanism clar de facturare și pliere a sumelor, putând apărea facturări greșite sau neînțelegeri.
Termene nerespectate: Fără un contract, nu există o clauză clară privind respectarea termenelor, putând duce la întârzieri sau lipsa livrării serviciilor.
Recomandare:
Chiar dacă legea permite prestarea de servicii și fără un contract scris, este recomandat să se încheie cel puțin un acord verbal detaliat sau, ideal, un contract scris pentru a asigura o colaborare lină și a preveni potențiale probleme. | |
|
|
|
| 10-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Forma scrisă a contractului individual de muncă este cerută de Codul Muncii ad validitatem, nu doar ad probationem, ceea ce înseamnă că lipsa formei scrise afectează însăși valabilitatea contractului, transformându-l într-unul nul.
Această cerință, introdusă prin Legea nr. 40/2011, este o obligație solemnă pentru încheierea valabilă a oricărui tip de contract individual de muncă.
Ce înseamnă ad validitatem?
Ad validitatem: (pentru valabilitate) înseamnă că forma scrisă este o condiție esențială pentru ca actul juridic (contractul individual de muncă) să fie valabil.
În lipsa acestei forme, contractul este lovit de nulitate absolută și nu poate produce efecte juridice între părți.
Ce înseamnă ad probationem?
Ad probationem: (pentru probă) ar însemna că forma scrisă servește doar ca mijloc de dovadă a existenței contractului, nu ca o condiție pentru valabilitatea sa.
În cazul contractului individual de muncă, lipsa formei scrise nu ar mai afecta validitatea, ci doar dificultatea de a dovedi existența acestuia în fața instanței.
Implicațiile legii actuale
Din 2011, prin Legea nr. 40/2011, contractul individual de muncă este un contract solemn, iar forma scrisă este impusă pentru valabilitatea sa.
Prin urmare, angajatorul are obligația de a încheia contractul în formă scrisă, iar această condiție este impusă pentru orice tip de contract individual de muncă. | |
|
|
|
| 10-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Forma scrisă a contractului de muncă este cerută ad validitatem (pentru valabilitatea sa), ceea ce înseamnă că un contract verbal nu este valabil.
Această cerință, stabilită prin Legea nr. 40/2011, obligă angajatorii să încheie contractele în scris, iar lipsa acestui document atrage nulitatea absolută a contractului.
Obligația angajatorului: Angajatorul are obligația legală de a încheia contractul în formă scrisă, cel târziu în ziua anterioară începerii activității.
Nulitatea: Nerespectarea acestei cerințe face ca actul să fie nul absolut, adică lipsit de orice efecte juridice.
Scop: Scopul acestei reglementări este de a proteja salariatul și de a limita munca "la negru".
Prezumția de contract: În situația în care contractul nu este încheiat în formă scrisă, Codul Muncii prevede o prezumție, anume că acesta a fost încheiat pe durată nedeterminată.
Totuși, acest lucru nu îi conferă valabilitate, ci doar stabilește o prezumție de durată, iar părțile pot face dovada celorlalte aspecte contractuale prin alte mijloace de probă. | |
|
|
|
| 10-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Forma ad validitatem nu este întotdeauna forma autentică; poate fi și doar forma scrisă (sub semnătură privată), depinzând de cerințele specifice ale legii pentru acel tip de contract.
Deși forma autentică este frecvent cerută ad validitatem pentru valabilitatea contractului, există situații în care doar o formă scrisă, încheiată prin semnătură privată, este suficientă.
Forma autentică: Aceasta este cerută, de exemplu, pentru contractele care implică drepturi reale asupra imobilelor sau pentru alte cazuri strict prevăzute de lege.
Forma scrisă (sub semnătură privată):
Aceasta este obligatorie pentru valabilitatea anumitor contracte, cum ar fi contractul individual de muncă sau contractul de societate pentru o societate cu răspundere limitată, conform prevederilor din legislația muncii și din Codul Civil.
Alte forme: Actele juridice pot fi încheiate și verbal, dacă legea nu cere o formă specială pentru valabilitatea lor - unele acte pot fi incheiate in mod verbal prin simplul acord de vointa fiind numite contracte (acte) consensuale (contractele de prestari servicii). | |
|
|
|
| 10-10-2025 |
| | Vizitator
Vizitator |
| Contractele de prestări servicii sunt, în general, contracte consensuale, ceea ce înseamnă că se consideră încheiate din momentul în care părțile convin asupra clauzelor esențiale, fără a fi necesară o formalitate specifică.
Unica clauză esențială legală în acest caz este obiectul contractului, adică serviciul ce urmează a fi prestat.
Definiție: Un contract consensual este format prin simpla voință a părților, prin acordul lor de voință, fără a fi necesară o altă formalitate.
Elemente esențiale: Pentru ca un contract de prestări servicii să fie valabil, părțile trebuie să cadă de acord asupra obiectului său – ce servicii urmează să fie prestate.
Exemplu: În momentul în care prestatorul și beneficiarul convin asupra serviciului, a prețului și a termenului de executare, contractul este deja format, chiar dacă nu a fost semnat un document fizic. | |
|
|
|
|
|
| Răspuns rapid |
Nume: (Postezi ca vizitator. Ai cont pe site? Autentifică-te) E-mail: |
Prestatorul de servicii ecleraj (lumini de spectacol, teatru)
