 | Luana
BUCURESTI
|
|
În scopul stabilirii onorariului ce trebuie perceput de notarul public în cazul constituirii dreptului de superficie, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate şi ca drept real, sunt incidente articolele 4 şi 12 din Normele cu privire la tarifele de onorarii pentru serviciile notarilor publici aprobate prin OMJ nr. 46/C/2011.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (3) pentru autentificarea actelor care au ca obiect bunuri imobile, onorariul se calculează la valoarea declarată de părţi. In cazul în care valoarea declarată de părţi este inferioară valorii din expertizele cu privire la valorile orientative întocmite în condiţiile art. 771 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, onorariul se va stabili la această din urmă valoare.
în această normă a fost definită regula după care se calculează cuantumul onorariului la autentificarea actelor care au ca obiect bunuri imobile.
Art. 12, alin. (1) din aceleaşi norme referitoare la onorarii arată că pentru autentificarea actelor translative ale dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile “între vii ”, persoane fizice şi juridice, precum şi pentru constituirea altor drepturi reale, la stabilirea onorariului se va ţine cont de prevederile art. 3, precum şi de valorile stabilite în condiţiile art. 4. (...) Pentru bunurile imobile, onorariul se calculează potrivit anexei nr. 2 pct. I, iar pentru bunurile mobile, potrivit anexei nr. 2 pct. XII lit. b).
în cuprinsul acestui text legiuitorul a nuanţat modalitatea de stabilire a onorariului în cazul actelor referitoare la bunurile imobile, vorbind în mod expres despre actele translative ale dreptului de proprietate şi, în mod general, despre constituirea altor drepturi reale. în acest context s-a făcut trimitere la prevederile existente în Codul fiscal şi anume cele referitoare la valoarea din expertize a bunurilor imobile care se înstrăinează.
Al treilea text pe care îl considerăm important în stabilirea onorariului în cazul supus atenţiei îl regăsim la art. 12, alin. (4) care precizează că pentru autentificarea actelor de constituire ori de renunţare la dezmembrămintele dreptului de proprietate, onorariul se va stabili la 20% din valoarea bunului, potrivit anexei nr. 2 pct. I.
Interpretând textele mai sus enunţate, în cazul actelor prin care se constituie sau se renunţă la un dez-membrământ fără plata unui preţ, notarul public va avea în vedere expertizele aflate la dispoziţia sa şi va calcula onorariul la 20% din valoarea prevăzută.
Dacă însă constituirea sau renunţarea la un dezmembrământ se face cu titlu oneros, calculul onorariului se va face raportat la întreaga valoare arătată de părţi în înscris, în acest caz făcându-se aplicarea art. 12 alin. (1) din Norme, nefiind incidente dispoziţiile art. 12, alin. (4).
În comparaţie cu dispoziţiile referitoare la stabilirea şi încasarea tarifului datorat Agenţiei naţionale de cadastru şi publicitate imobiliară şi a impozitului datorat cu ocazia transferului dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale asupra bunurilor imobile, trebuie făcute câteva precizări.
Pentru contractul dvs., tariful datorat ANCPI se calculează potrivit pct. 2.3.1 sau, după caz, 2.3.2 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. În nota explicativă aferentă modalităţii de calcul se precizează că la constituirea sau transmiterea dez-membrămintelor dreptului de proprietate, tariful se determină la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 20% din valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. La transmiterea nudei proprietăţi, tariful se determină la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 80% din valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. In ambele situaţii tariful minim nu poate fi mai mic de 60 lei pentru fiecare imobil. Prin urmare avem stabilită o limită minimă, în funcţie de valoarea declarată de părţi, care însă nu poate fi mai mică decât 20% din cea prevăzută în expertizele notariale, precum şi o limită minimală sub care nu se poate percepe acest tarif, anume cea de 60 de lei pentru fiecare imobil. Remarcăm că dacă valoarea declarată de părţi este mai mare decât cea din expertizele notariale, calcularea acestui tarif nu mai ia în considerare aplicarea procentului de 20%, astfel că tariful va fi stabilit prin aplicarea procentului de 0,15% sau, după caz, de 0,5% la cea dintâi valoare, adică cea mai mare.
Pe de altă parte şi Codul fiscal are o procedură asemănătoare în cazul calculării impozitului pe transferul dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale. Astfel, la constituirea sau transmiterea dezmembrămintelor dreptului de proprietate, impozitul se determină la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 20% din valoarea orientativă (s.n.) stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. Aceeaşi valoare se va stabili şi la stingerea pe cale convenţională sau prin consimţământul titularului a acestor dezmembrăminte (Partea 102^IV^1, pct. 151^5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G nr. 44/2004). Şi aici legiuitorul a considerat că la calculare se va lua în considerare valoarea declarată de părţi iar dacă aceasta este inferioară celei stabilite prin expertizele notariale, calculul se va realiza prin aplicarea procentului de 20% la valoarea din expertize. Dacă valoarea declarată de părţi este mai mare decât cea rezultată din verificarea expertizelor notariale, calculul impozitului se va face potrivit art. 77^1 din Codul fiscal, la cea dintâi valoare, adică cea mai mare. | |
|
|
Taxe notariale contract de superficie
