Buna ziua. Povestea mea incepe in felul urmator. Pe sotul meu l-am cunoscut acum 8 ani, inainte de inceperea facultatii. In anul 3 de facultate eu am ramas insarcinata, iar el la inceput nu a vrut nicicum baietelul. Apoi a zis ca nu e al lui.mentionez faptul ca pe perioada sarcinii noi nu am locuit impreuna. Inainte cu aproximativ 2 luni sa nasc, s-a schimbat 180° parca venindu-si in fire in legatura cu copilul, si ne-am mutat intr-un apartament cumparat cu ajutorul parintilor lui (ei au avut ceva economii,plus imprumuturi la banca si CAR).ratele apartamentului de la banca, le-am platit noi. Dupa mutare, a venit pe lume cel mic. La un an de la nastere, am decis ca ar fi hine sa ne casatorim. Eu, ramanand insarcinata in timpul facultatii, am beneficiat de indemnizatie de crestere a copilului, si de 2 ani de concediu de maternitate.in timpul acesta, sotul a lucrat ca si profesor. In anul 2015 in ianuarie, sotul si-a facut un pfa si lucrand in paralel cu profesoratul ; in iunie am inceput si eu sa lucrez(intai cu jumatate de norma, apoi cu norma intreaga plus avansare).in decembrie 2015 am decis sa ne incercam norocul sa zic asa, in germania, unde locuieste familia mea.in februarie 2016 am incetat contractul de munca la firma la care eram angajata, iar in martie, cu acordul sotului, am plecat in germania cu cel mic. Problema ar fi in felul urmator: in urma mai multor certuri de-a lungul anilor, si a multor lucruri peste care niciunul nu a putut trece cu vederea,am decis sa ne despartim. Eu as vrea sa divortez, deoarece relatia actuala cu sotul meu, nu este una sanatoasa pentru nici un membru al familiei. Singura mea grija este baietelul, deoarece eu inca nu lucrez, si locuiesc cu parintii mei. Intentionez sa fac un curs de limba germana, iar apoi o aprofundare pe specializarea mea( pentru a-mi fi mai usor in meserie). Cum ma sfatuiti sa fac, pentru a ramane cel mic alaturi de mine? Ce sanse am? Nu imi doresc nimic din casa, cu toate ca inafara de cei 4 pereti, nu aveam nimic.Sotul este si el de acord ca sa nu mai putem continua,dar imi e teama ca, impins de la spate de mama lui, va vrea ca cel mic sa locuiasca cu el. Va multumesc |
|