Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3710/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3710/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 3710/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR.3710
Ședința publica din data de 14.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE:B. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant I.I.L. P. și pe paratii D. E., D. G. si D. M., având ca obiect cererea de valoare redusa.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu se prezinta partile .
Cererea se solutioneaza fara citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, dupa care,
Instanta, în temeiul art.258 NCPC încuviinteaza pentru ambele părti proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și reține cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 20.04.2015 pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta I.I.L. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. E., D. G. si D. M. pe calea procedurii privind cererile cu valoarea redusă obligarea acestora la plata sumei de 4310 lei cu titlu de debit principal, precum și a dobânzii contractuale de 0,25 % pentru fiecare zi de întârziere din valoarea debitului restant, începând cu data de 20.02.2014, în sumă de 4310 lei, precum și cheltuielile de judecată în cuantum de 448 lei, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.
În motivare, reclamanta a învederat următoarele:
Reclamanta si-a îndeplinit obligațiile asumate, punând la dispoziția cumpărătorului marfa vânduta.
Paratii nu si-au îndeplinit obligația de a plați prețul la data /la termenele convenite. Părțile au convenit ca in cazul neplății sau a plații cu intarziere, cumpărătorii datoreaza daune moratorii sub forma unor penalitati stabilite pe zi de intarziere, dand astfel eficienta dispozițiilor art. 1538 c.civ.
De asemenea,art. 1385 c. Civ. statueaza principiul conform caruia prejudiciul suferit de către creditor trebuie sa cuprindă pierderea efectiv suferita si câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza prin imposibilitatea de a folosi sumele pe care debitorul i le datoreaza. Prin clauza inserata este vorba despre o evaluare anticipata, prin voita partilor a prejudiciului suferit de creditor in cazul neexecutarii la timp a obligației Având in vedere ca paratii au plătit doar suma de 920 lei, ramanand de plata suma de 4310 lei la care se adauga suma de 4310 lei reprezentând daune moratorii, avand in vedere si dispozitiile art. 1270, 1164 si 1538 cciv., solicită a fi admisă acțiunea și a fi obligați parați in solidar la plata sumei totale 8620 lei reprezentând debit principal si penalitati de intarziere, conform notei de calcul anexate.
În dovedire au fost atașate taxa de timbru, imputernicire avocațiala, contract de vanzare cumparare și factura fiscala (acestea în fotocopie), precum și nota de calcul.
Deși le-a fost comunicată cererea și au fost citați în mod legal, pârâții nu au formulat răspuns și nici nu au comunicat susținerile acestora în apărare.
Deliberând asupra cererii astfel cum a fost formulată, prin prisma susținerilor reclamantei, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, instanța constată că este întemeiată în parte, urmând a fi admisă ca atare pentru următoarele considerente:
În fapt, instanța constată că între părți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 44/10.04.2013 prin care reclamanta a vândut pârâților bunurile menționate în cuprinsul contractului semnat de părți, pârâții având obligația de a plăti cu titlu de preț al vânzării suma de 5230 lei, în câte zece rate lunare egale, a câte 523 lei, la data de 20 a fiecărei luni, prima rată fiind scadentă la data de 20.05.2013, iar ultima la 20.02.2014.
Totodată în temeiul aceluiași contract, părțile au convenit ca în cazul neplății sau a plății cu întârziere, cumpărătorii vor plăti vânzătorului penalități de întârziere în cotă de 0,25 % pe zi de întârziere, cuantumul daunelor moratorii convenite putând depăși cuantumul debitului restant, fără însă a putea depăși dublul cuantumului debitului restant.
Totodată prin același contract-art. 6, cumpărătorii s-au obligat ca în măsura în care nu achită prețul vânzării și eventualele penalități de întârziere, să nu invoce beneficiul de diviziune, fiind vorba prin urmare de o solidaritate convențională asumată de părți.
În continuare, instanța reține că potrivit art. 1 din același contract, părțile au stabilit că prin semnarea acestuia cumpărătorii declară că le-au fost puse la dispoziție și livrate mărfurile menționate în obiectul contractului, fără vicii sau defecțiuni aparente.
Totodată în temeiul aceluiași contract, reclamanta a emis și facturile fiscale nr. C 2493/24.03.2014 si nr. C2494/24.03.2014 în valoare de 5230 lei, reprezentând valoarea integrală a contractului de vânzare-cumpărare.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1516 C.civil “(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”, iar potrivit art. 1548 din Codul Civil “Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.”.
Aplicând aceste dispoziții legale generale situației de fapt rezultată din probele administrate în prezenta cauză, instanța reține că sunt întrunite cerințele răspunderii civile contractuale în persoana pârâților cumpărători, aceștia refuzând în mod nejustificat să plătească valoarea prețului bunurilor cumpărare de la reclamanta-vânzătoare, nerespectând scadența asumată prin același contract.
Astfel se constată că este incidentă în sarcina pârâților prezumția relativă de culpă contractuală evocată anterior, acestora revenindu-le obligația de a face dovada plății debitului principal datorat reclamantei, dovadă care însă nu a fost realizată de către pârâți, urmând a se reține culpa contractuală a acestora care a generat în patrimoniul reclamantei-vânzătoare un prejudiciu constând în lipsirea de valoare a bunurilor vândute astfel pârâților, prejudiciul urmând a fi reparat prin admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării celor doi pârâți, conform solidarității asumate prin contractul semnat de aceștia, la plata către reclamantă a sumei de 4310 lei cu titlu de debit principal, in temeiul art. 1026 si art. 1031 din C., republicat.
Pe de altă parte, cu referire la capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, instanța constată că deși potrivit art. 1535 din Codul civil “ (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”, totuși instanța constată că potrivit art. 3 și 5 din OG nr. 13/2011
“(1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.
(2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
(2^1) În raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale
(3) În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.
(4) Nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naționale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica.
Articolul 5 -(1) În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.
(2) Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală.
(3) Valabilitatea nivelului dobânzii convenționale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării.”
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale imperative se constată că revenea reclamantei-vânzătoare obligația de a stabili cuantumul penalităților de întârziere (în fapt dobândă penalizatoare) până la limita prevăzută de art. 5 alin. 1 din OG nr. 13/2011, respectiv de a nu depăși cu mai mult de 50 % pe an nivelul dobânzii legale stabilită conform art. 3 alin. 3 din același act normativ.
În fapt, instanța constată că părțile au stabilit un nivel al penalităților de întârziere la cota de 0,25 % pe fiecare zi de întârziere, ceea ce înseamnă un nivel al penalităților convenționale de 91,25 % pe an (365 de zile X 0,25 %), ceea ce evident că determină concluzia că o astfel de clauză este nulă de drept, astfel încât creditorul este decăzut inclusiv din dreptul de a pretinde și dobânda legală, nu numai penalitățile de întârziere stabilite prin intermediul unei clauze nule de drept.
În plus, se constată din conținutul contractului faptul că pârâții cumpărători nu au dobândit aceste bunuri în calitate de profesioniști, ci de consumatori.
Din această perspectivă, față de disp. art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000 potrivit cărora “1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.” instanța constată că această convenție de vânzare-cumpărare constituie un contract standard preformulat, pârâții neavând posibilitatea de a negocia conținutul tuturor clauzelor, inclusiv al aceleia vizând stabilirea cotei de calcul al penalităților, astfel încât să fie informați asupra consecințelor reale ale nerespectării clauzelor contractuale privind plata prețului la scadență, context în care solicitarea aplicării clauzei privind penalitățile de întârziere, în situația pârâților cumpărători nu poate fi luată în considerare, fiind vorba despre o clauză abuzivă, care creează în detrimentul consumatorilor pârâți și contrar cerințelor de bună-credință, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în fapt cuantumul penalităților solicitate începând cu data de 20.02.2014 depășind în prezent cuantumul debitului principal, fără însă ca reclamanta să justifice necesitatea stabilirii unei astfel de clauze în cazul pârâților, astfel încât sunt incidente disp. art. 6 din acest act normativ, potrivit cărora “clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.” .
De altfel, instanta retine prevederile art. 1 lit. i din Anexa Legii nr. 193/2000 conform cărora este considerată clauză abuzivă acea prevedere contractuală care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist, astfel încât va fi respins, pentru aceste considerente, ca neîntemeiat capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, clauza invocată de către reclamantă neproducând efecte.
În temeiul art. 451-453 C.proc.civ. vor fi obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 324 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 124 lei onorariu de avocat, proporțional pretențiilor admise, pârâții aflându-se în culpă procesuală față de reclamantă, în raport de pretențiile care au fost recunoscute acesteia prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea de valoare redusă. formulată de reclamanta II L. P., cu sediul in PIETROSANI, în contradictoriu cu pârâții D. E., D. G. si D. M., toti cu dom.in com. COM. VIDRA, ..
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 4310 lei, cu titlu de debit principal.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii contractuale.
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 324 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 124 lei onorariu de avocat, proporțional pretențiilor admise.
Executorie.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.
Dată în camera de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. M. M.
Red. M.B.
Tehnored. M.M.
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3253/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3670/2015.... → |
|---|
