Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4038/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4038/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 4038/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentinta civila nr. 4038/2015
Ședința din camera de consiliu de la 30.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. A. M.
GREFIER C. M. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta V. R. SA si pe parata I. M. F., avand ca obiect cerere de valoare redusa.
Cererea se solutioneaza fara citarea partilor.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, in cadrul caruia invedereaza instantei de judecata faptul ca parata-debitoare nu a depus la dosarul cauzei formularul de raspuns conform dispozitiilor art.1030 alin.4 Cod.pro.civ., termenul de complinire a lipsurilor implinindu-se la data de 12.10.2015, dupa care,
Instanta verificandu-si din oficiu competenta in temeiul art.1028 Cod.proc.civ. constata ca este competenta general, material si teritorial sa judece prezenta cauza.
In baza art. 238 Cod.pro.civ. si fata de obiectul cererii de chemare in judecata, instanta estimeaza durata cercetarii procesului la o luna.
Instanta in temeiul art. 1030 alin.9 Cod.pro.civ, incuviinteaza proba cu inscrisurile de la dosarul cauzei depuse de reclamanta-creditoare, considerand-o pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei si respinge proba cu interogatoriul paratei-debitoare solicitata de catre reclamanta-creditoare ca inutila cauzei.
Instanta declara inchise dezbaterile si retine cauza spre solutionare conform dispozitiilor art.1031 Cod.pro.civ.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 04.09.2015, ca și cerere cu valoare redusă, sub nr. de dosar_, reclamanta V. R. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. F. I., pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 1433,16 lei, reprezentând debit principal, penalități de întârziere în cuantum de 1190,28 lei, și cheltuieli de judecată în cuantum de 200 de lei, reprezentând taxa de timbru.
În fapt s-a arătat că între părți au existat raporturi juridice ce au constat în prestarea către pârâtă a serviciilor de comunicații electronice. Contravaloarea serviciilor se găsește în facturile anexate. În baza contractului încheiat pârâta avea obligația achitării contravalorii facturilor emise în termen de 14 zile calendaristice, iar prin art. 6 din același act s-au stabilit penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe fiecare zi.
În drept se invocă art. 1025-1032 NCPC.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Pârâta, legal înștiințată, nu a depus la dosar formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a răspuns prin alt mijloc.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între V. România SA și pârâta M. F. I. s-a încheiat contractul de servicii de comunicații electronice nr. CS1BB185/04.12.2006, în baza căruia reclamanta i-a prestat pârâtei servicii, pentru care a emis facturi fiscale în cuantum de 853,79 lei, care nu au fost însă achitate de către aceasta din urmă.
Potrivit condițiilor generale ale contractului, plata trebuie efectuată în termen de maximum 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, iar în cazul întârzierii la plată, pârâta va achita o penalitate de întârziere de 0,5% pe zi.
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
Conform art. 1270 alin. 1 C. civ., convențiile legal încheiate au putere de lege intre părți.
Având în vedere prevederile art. 1350 alin. 1 si 2 C. civ. conform cărora orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce privește pârâta, respectiv existența unei fapte ilicite a acesteia, existenta unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, existența unei fapte ilicite a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor și bunurilor conform facturii fiscale emise.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, instanța constată că se stabilește o prezumție de culpă în sarcina acesteia prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, pe care însă pârâta nu a răsturnat-o.
Totodată, instanța retine că, prin înscrisurile depuse, reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă.
Aceasta, deși avea sarcina de a dovedi ca și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în termen suma de plată.
Pentru toate acestea se impune obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 853,79 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata sumei de 579,37 lei, reprezentând despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului produs reclamantei în urma rezilierii contractului și a penalităților în cuantum de 1190,28, instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Prin acest act normativ se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (art. 1 alin. 3 din lege).
Pentru a determina incidența acestor texte asupra clauzelor contractuale cu privire la care se soluționează prezenta cauză, trebuie să se observe dacă pârâtul este un consumator, în sensul legii, iar creditorul un profesionist. Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale (art. 2 alin. 1). Din datele speței reiese că pârâta, care este persoana fizica, nu a fost animată de un scop lucrativ când a încheiat convenția cu reclamanta.
Apoi, prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia (art. 2 alin. 2). Și aceste condiții sunt îndeplinite, reclamanta reprezentând o persoană juridică ce urmărește un scop patrimonial.
Rezultă că sunt prezente premisele pentru a fi în prezența contractelor încheiate cu consumatorii. Ca atare vor fi aplicabile prevederile art. 4 alin. 1 din lege, unde se arată că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Pentru a se evalua caracterul abuziv al unei clauze judecătorul poate apela și la exemplele din anexa la lege.
În măsura în care contractele conțin clauze abuzive, acestea vor fi considerate nescrise (art. 6).
A.. 1 lit. i) din lista anexă la lege spune că reprezintă o asemenea clauză aceea prin care se obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant. Or reclamanta solicită plata unor penalități de întârziere în valoare de 0,5% pe zi (182,5% pe an), valoare exagerată dacă observăm că dobânda comercială afișată de BNR este de sub 5% pe an. Față de această diferență caracterul abuziv al clauzei de la art. 6 din contract (termeni si conditii generale) este vădit, astfel că instanța o va considera nescrisă, urmând va cererea să nu fie primită sub acest aspect, fiind neîntemeiată. Pentru aceleași motive, clauza privind despăgubirile ca urmare a rezilierii contractului va fi considerată nescrisă și cererea va fi respinsă ca neîntemeiată sub acest aspect.
Cât privește plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, instanța urmează a o obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite în parte cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta V. R. SA cu sediul in sector 2, București, .. 10A, .. 7, în contradictoriu cu pârâta M. F. I. cu domiciliul in P., . b, J. ILFOV.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 853,79 lei cu titlu de debit principal-servicii prestate și neachitate conform contract.
Respinge în rest.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Executorie.
Cu apel în termen de 30 de zile, care se depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. A. M. C. M. A.
Red.V.A./Tehn. M.C./ 11 Noiembrie.2015/.>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3932/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3897/2015. Judecătoria... → |
|---|
