Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 3075/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3075/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 3075/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3075
Ședința publică din data de 10.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. E.
GREFIER: R. F.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant M. F. G. și pe pârât M. G., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.08.2015, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.09.2015, apoi pentru data de 10.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.01.2014 sub nr. de dosar_, reclamanta M. (fosta M.) F. G. a chemat în judecată pe pârâtul M. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate încetat regimul matrimonial între părți la data introducerii cererii de divorț, respectiv 07.08.2012; să constate că pârâtul a dispus în mod exclusiv și fără consimțământul reclamantei de cota de ¼ din imobilul situat în localitatea P., ., jud. Ilfov,care a fost locuința familiei prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu sora sa și să dispună anularea acestui contract; în subsidiar, în ipoteza în care se va constata că terțul cumpărător nu a cunoscut calitatea de locuință de familie a cotei vândute, să fie obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune interese, în baza art. 322 alin. (5) C.civ.; să se constate că au calitatea de bunuri comune cu cota de participare de 50 % următoarele bunuri:
a) mobile - mobila bucătărie 8 corpuri cu masa cu 4 scaune, canapea cu fotolii, șifonier cu 3 uși, birou, cuier de hol, masa, aragaz cu butelie, hota, frigider cu 2 uși, televizor, soba pentru butelie, covor, traverse, mocheta, pompa submersibila, bicicleta, roaba, perdele, 2 lenjerii de pat, pilota - toate in valoare de 4 000 lei
b) îmbunătățiri aduse locuinței familiale: turnat ciment hol, placat cu pal, montat dușumele in 2 camere, soba de teracota, ușa intrare metal, schimbat acoperiș cu tabla, cumpărat bolțari, montat bazin plastic - toate in valoare de 10.000 lei.
A mai solicitat instanței să constate existența unui pasiv de 4000 lei la data încetării regimului matrimonial reprezentând credite la PIREUS BANK si BRD (pasivul va fi actualizat in funcție de extrasele de cont ce vor fi transmise de bănci la data când vor f solicitate), să constate că reclamanta a participat exclusiv și cu participare proprie la acoperirea acestui pasiv în proporție de 50% și să oblige pârâtul, în baza art. 352 alin. (1) C.civ. la plata pasivului ce îi revine prin preluarea contractelor de credit în derulare. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 28 septembrie 1996, căsătoria fiind trecuta in Registrul Stării Civile al ..65. Căsătoria a fost desfăcută din culpa exclusivă a pârâtului prin Sentința pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 15.01.2013 în dosarul nr._/1748/2012, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 07.08.2012.
Relațiile de familie au decurs normal pana la momentul la care pârâtul a început sa consume in exces băuturi alcoolice, captiv intre viața normala de familie si pretențiile mamei si surorilor sale, neștiind care ii sunt îndatoririle de soț și tată și care de frate si fiu, găsind-o pe reclamantă vinovată pentru toata aceasta dilema a sa si pedepsind-o pentru aceasta cu violenta verbala si fizica.
Susține că au încercat sa ducă o viață de familie in limite normale, sa își clădească o locuința astfel încât sa fie cat mai departe de influentele negative, însă pârâtul nu a putut face fata condițiilor - au făcut împrumuturi la bănci pentru a-și cumpăra cele necesare, au muncit împreună pentru a construi si zugravi, pentru a plăti ratele la bănci.
Locuința familiei a fost primita prin moștenire de către pârât, locuința ce reprezintă 1/4 din întregul imobil situat in ., jud. Ilfov. Întrucât condițiile de locuit nu erau din cele mai bune, împreună au hotărât să facă împrumuturi, iar sumele din credite sa le folosească la modernizarea locuinței. Astfel, au schimbat tabla de pe acoperiș, au tencuit pereții interiori și exteriori, au făcut din bolțari o bucătărie in care au turnat beton ca pardoseala, au pus dușumele in doua camere si pal in hol, au zugrăvit, au făcut doua sobe din teracota, etc. De asemenea, pentru a putea folosi mașina de spălat automată au montat un bazin de apa, toate aceste îmbunătățiri consumând toate sumele împrumutate. Pentru ca să aibă întregul confort au făcut încă un împrumut pentru a-și cumpăra cele necesare in casa si astfel au cumpărat mobila bucătărie cu 8 corpuri si masa cu 4 scaune, au cumpărat canapea cu fotolii, șifonier cu 3 uși, birou, cuier de hol, masa de sufragerie, aragaz cu butelie, hota, frigider cu 2 uși, televizor, soba pentru butelie, covor, traverse, mocheta, etc.
Deși a făcut tot de a putut pentru a avea un trai frumos, în locul lipsurilor au apărut problemele legate de plata creditelor cărora le făceau fata cu greu. Din ce in ce mai supărat ca nu facem fata acestor probleme pârâtul consuma băuturi alcoolice pana uita de sine si de familie. Pentru a le fi mai ușor mama reclamantei a luat minorul să-l îngrijească, in acest fel scutind soții de anumite presiuni. Nici acest ajutor nu l-a mulțumit pe pârât.
Pentru ca nu au reușit sa facă față presiunilor băncii, pârâtul fiind concediat au fost nevoiți să se mute la mama reclamantei in ., unde reclamanta locuiește și în prezent.
Susține că atunci când s-au mutat în județul G., toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei au fost mutate la mama pârâtului de unde, ulterior divorțului, au fost vândute de pârât în mare parte.
Arată că în perioada în care au locuit împreună în jud. G., la mama reclamantei, pârâtul a trebuit să presteze diverse munci agricole pentru a-și asigura hrana, aspect care l-a nemulțumit, motiv pentru care în luna aprilie anul 2010 a părăsit domiciliul părți și s-a întors în localitatea P..
Arată că din anul 2010, pârâtul nu a mai contribuit la creșterea și educarea minorului, a utilizat exclusiv în beneficiul propriu bunurile dobândite în timpul căsătoriei și nici nu a mai contribuit la plata ratelor.
Astfel, pentru a cumpără toate acele bunuri si a face îmbunătățirile au făcut credite la: - CEC – contract de credit MasterCard încheiat la data de 03.10.200-6 pentru suma de 1200 lei, pe care l-a achitat in totalitate; BRD -contract de credit nr._/08.03.2006 pentru suma de 8500 lei pentru o perioada de 120 luni; BCR - un contract de credit de consum nr. 986PFP din 22.08.2007 din care au mai rămas restante plați in valoare de 1442,71 lei care au fost preluate de Piraeus Bank in contractul de refinanțare încheiat la PIRAEUS BANK - contract de refinanțare nr. 422202GO_ din 16.08.2008 prin care se refinanța împrumutul de la BCR preluat la valoarea de_ lei rambursabili pana la 26 august 2020.
Susține că achită singură creditele de referință dintr-un salariu foarte mic, din care asigură și cheltuielile necesare creșterii minorului și o ajută și pe mama sa.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Prin Încheierea din 11.06.2015 a fost încuviințată în cauză cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma reducerii taxei datorate de la 1410 lei la 705 lei și eșalonarea plății sumei datorate în cinci tranșe lunare (f. 72).
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Sub aspect probatoriu instanța a încuviințat, la termenul de judecată din 15.04.2015, pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pentru reclamantă și proba testimonială cu doi martori și interogatoriul pârâtului. La același termen a prorogat discutarea admisibilității probei cu expertiză după administrarea probatoriilor încuviințate.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat la administrarea interogatoriului. Martorii au fost audiați la termenul de judecată din 27.05.2015, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f. 122-123). La același termen reclamanta a renunțat la proba cu expertiza.
La data de 21.08.2015, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 301/25.01.2012 de BNP M. D., pentru cota de 1/4 din imobilul situat în com. P., . A, jud. Ilfov, cota ce a aparținut paratului, imobil care a fost locuința familiei, locuința pe care paratul a înstrăinat-o lui N. A.. În subsidiar, a solicitat ca în cazul în care se va constata că cumpărătorul nu a cunoscut calitatea de locuința de familie a cotei vândute sa fie obligat pârâtul la plata către reclamanta a daunelor-interese in suma de 20.000 lei in temeiul art. 322 al. 5 CC. A solicitat disjungerea acestui capăt de cerere și introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților N. A. și Z. I. C..
În motivare a arătat că paratul a dispus de cota de 1/4 din imobilul situat in . A, jud. Ilfov in mod exclusiv si fara consimțământul reclamantei, deși împreuna efectuaseră îmbunătățiri acestui imobil care constituia locuința familiei. Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3991/29.09.2011 paratului si d-nei. Z. I.-C. le revenea Lotul 1 din imobilul din ., care, ulterior, prin act administrativ nr._ /31.08.2011 a primit nr. 6A, astfel cum reiese din actul de partaj voluntar si copia cărții funciare nr._, ambele depuse in dosarul cauzei. În anul 2012 paratul împreuna cu Z. I.- C. înstrăinează prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 301/25.01.2012 domnului N. A. (ruda paratului) întreaga cota ce ii revine, astfel încat sa nu mai aibă nimic in proprietate iar reclamanta si eventual băncile la care avea împrumuturi sa nu mai aibă pe ce să execute silit.
Totodată a reiterat aspectele arătate în cererea de chemare în judecată, formulând concluzii pentru admiterea cererii de chemare în judecată.
La termenul din 27.08.2015, instanța a respins cererea de disjungere a petitului având obiect pretenții și a respins și cererea de modificare a cererii principale, prin care s-a solicitat introducerea în cauză a numiților N. A. și Z. I. C., ca efect al aplicării sancțiunii decăderii, cererea fiind formulată cu încălcarea prevederilor art. 204 C.pr.civ.
La același termen instanța a invocat din oficiu inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect preluarea pasivului de către pârât și a reținut cauza spre soluționare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile din prezenta cauză au fost căsătorite în perioada 1996 -2013, căsătoria fiind desfăcută prin Sentința civilă nr. 344/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._/1748/2012, ca urmare a introducerii cererii de divorț la data de 07.08.2012, dată la care regimul matrimonial a încetat de drept, conform art. 385 alin. (1) C.pr.civ. Din această căsătorie a rezultat nașterea minorului M. A. B., locuința acestuia fiind stabilită la domiciliul mamei, în jud. G..
Se mai reține că părțile au locuit inițial în localitatea P., iar ulterior s-au mutat în jud. G., localitatea Herăști, la domiciliul mamei reclamante.
Părțile sunt separate în fapt din anul 2010, când, conform susținerilor reclamantei, în luna aprilie, pârâtul a părăsit domiciliul părților din G. și s-a întors în județul Ilfov. Reclamanta a rămas în locuința din județul G. împreună cu minorul.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat în principal anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 301/25.01.2012 de către BNP M. D., prin care s-a înstrăinat locuința de familie reprezentată de cota de ¼ din imobilul situat în localitatea P., ., județ Ilfov, iar în subsidiar obligarea reclamantului la plata unor daune interese în cuantum de 20.000 lei, instanța constată în primul rând că la dosar nu a fost depus contractul a cărui anulare s-a solicitat, deși instanța a pus în sarcina reclamantei această obligație. Pe de altă parte, din extrasul de carte funciară aflat la fila 105, rezultă că actul de înstrăinare a cărui anulare se solicită există, dar cererea de chemare în judecată nu a fost formulată în contradictoriu cu toți contractanții, în acest caz fiind necesară participarea procesuală pasivă a tuturor contractanților, în lipsa acestora capătul de cerere de referință fiind inadmisibil.
Totodată, în ceea ce privește solicitarea obligării pârâtului la plata unor daune-interese în cuantum de 20.000 lei, instanța reține că în cauză nu se poate face aplicarea prevederilor art. 322 alin. (5) C.civ. în principal pentru motivul că imobilul de referință nu poate fi calificat ca fiind locuința familiei.
În acest sens, se observă că potrivit art. 321 alin. (1) C.civ., „locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copii”.
Legiuitorul a instituit un regim special de protecție pentru locuința familiei în scopul protejării intereselor comune ale familiei.
În prezentul litigiu, părțile au avut ultimul domiciliu comun în județul G., . în cererea de chemare în judecată că părțile s-au mutat împreună la această adresă pentru a continua relațiile de familie. Ulterior părăsirii domiciliului comun de către pârât, în anul 2010, reclamanta, împreună cu minorul, a rămas să locuiască în continuare în localitatea Herăști, jud. G.. Or în acest context, simpla revenire a pârâtului în imobilul din P. nu duce la concluzia că acest imobil este locuința familiei, în cauză neexistând nici dovadă în sensul că părțile ar mai fi dorit să conviețuiască în localitatea P., motiv pentru care, în aplicarea prevederilor art. 321 alin. (1) C.civ., instanța apreciază că locuința de familie este reprezentată de imobilul situat în județul G., ca imobil în care părțile au intenționat să conviețuiască și în care a rămas reclamanta împreună cu minorul după separarea în fapt a soților.
Pentru acest considerent, capătul de cerere privind acordarea daunelor-interese solicitate va fi respins ca neîntemeiat, analizarea unei eventuale poziții a terților cumpărători nemaiprezentând nicio relevanță în soluționarea cauzei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea calității de bun comun a unor bunuri mobile (mobila bucătărie 8 corpuri cu masa cu 4 scaune, canapea cu fotolii, șifonier cu 3 uși, birou, cuier de hol, masa, aragaz cu butelie, hota, frigider cu 2 uși, televizor, soba pentru butelie, covor, traverse, mocheta, pompa submersibila, bicicleta, roaba, perdele, 2 lenjerii de pat, pilota - toate in valoare de 4 000 lei; b) îmbunătățiri aduse locuinței familiale: turnat ciment hol, placat cu pal, montat dușumele in 2 camere, soba de teracota, ușa intrare metal, schimbat acoperiș cu tabla, cumpărat bolțari, montat bazin plastic - toate in valoare de 10.000 lei), partajarea acestora prin atribuirea lor către pârât și obligarea acestuia la plata unei sulte în cuantum de 5000 lei, instanța apreciază și acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
În acest sens, instanța observă că deși reclamanta a susținut că a achiziționat împreună cu pârâtul o . bunuri și acestea au rămas la pârât, respectiv au efectuat o . îmbunătățiri la imobilul din localitatea P., la dosarul cauzei nu există nici un înscris doveditor cu privire la existența acestora. Este adevărat că pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu, însă instanța apreciază că absența acestuia trebuie coroborată cu celelalte probatorii administrate în cauză, reprezentând conform art. 358 C.pr.civ. doar un început de dovadă.
Or reclamanta a depus la dosar doar chitanțe aferente achitării unor credite, iar declarațiile martorilor nu sunt relevante. Se observă astfel că martora C. G. cunoaște aspectele arătate instanței indirect, din spusele reclamantei, nefiind o apropiată a soților și nici nu a indicat în clar existența bunurilor deținute de soți în timpul conviețuirii. Pe de altă parte, martora Custuc A. N. a declarat că părțile au locuit împreună în G. cam un an de zile, iar la mutare reclamanta a adus și o . bunuri, inclusiv aparatură electrocasnică. Cu alte cuvinte, declarațiile martorilor sunt contradictorii sub aspectul indicării bunurilor luate la mutarea soților în localitatea Herăști, jud. G. și insuficient de clare sub aspectul identificării bunurilor deținute de soți.
În aceste condiții instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri comune, astfel încât instanța să poată aprecia asupra cererii de partaj deduse judecății.
În ceea ce privește contractele de credit, instanța observă că cererea reclamantei este contradictorie. Astfel, în primul rând reclamanta solicită instanței să constate că reclamanta a participat singură la achitarea creditelor în procent de 50%, iar ulterior susține că a achitat singură ratele și solicită obligarea pârâtului la preluarea creditelor restante.
De asemenea, reclamanta afirmă în cererea de chemare în judecată că a contractat cu pârâtul mai multe credite, printre care și unul de la CEC pentru suma de 1200 lei, pe care l-a și achitat, în totalitate (f. 4).
Ulterior, prin cererea precizatoare depusă la data de 21.08.2015, reclamanta susține că mai are de achitat un debit de 133,34 lei pentru acest contract. De asemenea, reclamanta susține că este singura care a achitat ratele aferente contractelor de credit, depunând în acest sens extrase de cont. Instanța observă însă că titularul contractelor de credit este reclamanta, motiv pentru care pe de o parte e firesc ca în extrasul de cont să apară numele acesteia, iar pe de altă parte că numele acesteia apare la depunător și în perioada în care părțile conviețuiau, aspect care însă nu este de natură a duce la concluzia că ratele respective au fost achitate exclusiv din fondurile reclamantei.
Pentru aceste considerente, instanța consideră că în cauză nu au fost administrate probe care să ducă la concluzia că reclamanta ar fi achitat singură jumătate din creditele contractate. De asemenea, instanța constată că reclamanta a invocat ca temei de drept în susținerea acestei pretenții prevederile art. 352 C.civ., or acest text legal nu are aplicabilitate în prezentul litigiu.
Totodată, instanța arată că cererea de obligarea a pârâtului la preluarea creditelor aflate în derulate este inadmisibilă. În acest sens, instanța subliniază că derularea unei convenții de credit vizează executarea unui contract în care banca este parte a raportului juridic obligațional și în care instanța nu poate interveni. Contractul are putere de lege între părțile contractante, iar legiuitorul nu a conferit instanței dreptul de a impune unei bănci, care nici nu este parte de altfel în prezentul litigiu, să recupereze creanțe de la un anumit debitor.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea de anulare a Contractului vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 301/25.01.2012 de către BNP M. D. ca inadmisibilă, va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor-interese în cuantum de 20.000 lei ca neîntemeiată, va respinge capătul de cerere privind constatarea calității de bun comun și partajarea bunurilor mobile identificate prin acțiune ca neîntemeiat, va respinge capătul de cerere privind constatarea participării proprii și exclusive a reclamantei la acoperirea pasivului în cota de 50% ca neîntemeiată și va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la preluarea obligațiilor rezultate din contractele de credit ca inadmisibil.
Totodată, față de soluția ce se va pronunța în cauză și față de dispozițiile art. 453 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta MACAȘOI (F. M.) F. G. cu domiciliul în HERASTI, . cu pârâtul M. G. cu domiciliul în P., ., astfel:
Respinge cererea de anulare a Contractului vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 301/25.01.2012 de către BNP M. D. ca inadmisibilă.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor-interese în cuantum de 20.000 lei ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere privind constatarea calității de bun comun și partajarea bunurilor mobile identificate prin acțiune ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind constatarea participării proprii și exclusive a reclamantei la acoperirea pasivului în cota de 50% ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la preluarea obligațiilor rezultate din contractele de credit ca inadmisibil.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. R. F.
Red. D.E. / Tehn. R N
4 exemplare / 11.09.2015
| ← Filiaţie. Sentința nr. 2924/2015. Judecătoria CORNETU | Ordin de protecţie. Sentința nr. 4358/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
