Plângere contravenţională. Sentința nr. 2361/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2361/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 2361/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2361
Ședința publică din 23.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. C.
GREFIER: R. N. F.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. G. și pe intimat I. I., având ca obiect plângere contravențională
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Fiind primul termen de judecata cu partile legal citate, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța respinge ca inutile celelalte probe solicitate, față de cuprinsul cererii de chemare în judecată și al procesului verbal.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei contraventionale de fata:
Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 30.03.2015 sub nr._ petentul S. G. a chemat in judecata pe intimata I. I. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea procesului-verbal . nr._/29.03.2015.
In fapt s-a aratat ca petentul nu se face vinovat de fapta imputata, respectiv aceea de a depasi . aceasta manevra era interzisa. A., agentul de politie a trecut la rubrica obiectiuni faptul ca petentul recunoaste fapta, lucru neadevarat. De asemenea sunt incalcate prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, care sanctioneaza cu nulitatea absoluta neindicarea ocupatiei si a locului de munca al contravenientului. Apoi, fapta nu este descrisa corespunzator, cu aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei. Se apreciaza ca procesul-verbal trebuia sa cuprinda locul exact al faptei, sensul de deplasare si mentiunea inregistrarii. Se face referire si la prezumtia de nevinovatie
In drept se invoca prevederile OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Cererea a fost legal timbrata.
Intimata a formulat intampinare prin care a aratat ca plangerea este neintemeiata. S-a sustinut ca procesul-verbal indeplineste conditiile de legalitate si temeinicie.
In drept s-au invocat prevederile C. proc. civ.
Petentul a formulat raspuns la intampinare, prin care s-au contestat cele aratate in intampinare, reiterandu-se aspectele evidentiate prin plangere.
Nu s-a mai invocat un temei in drept.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/29.03.2015 petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 390 lei si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru savarsirea faptei de a depasi . aceasta manevra era interzisa. F. a fost incadrata in prevederile art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 si sanctionata cf. aceluiasi text.
Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Cat priveste legalitatea procesului-verbal, in primul rand instanta observa ca, . nu indica locul de munca si ocupatia petentului, desi art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 obliga la aceasta consemnare. Cu toate acestea, pe de o parte petentul nu a facut dovada ca are vreo ocupatie sau un loc de munca pentru a justifica acest motiv de nulitate (sarcina acestei probe incumbandu-i potrivit art. 249 C. proc. civ., aplicabil si aici, cf. celor ce vor fi aratate mai la vale), iar pe de alta parte, chiar si daca petentul ar avea . de munca sau o ocupatie, nu se poate afirma nicio vatamare pentru neinserarea acestora in actul intocmit de intimata. Or, dupa cum este acceptat in mod unanim in practica si in doctrina, nulitatile prev. de art. 16 din OG nr. 2/2001 stau sub incidenta art. 175 alin. 1 C. proc. civ. (la care trimite implicit art. 47 din OG nr. 2.2001). Ca atare era obligatoriu ca petentul sa faca dovada vatamarii create, ceea ce nu s-a intamplat.
Al doilea motiv de nelegalitate (cel referitor la lipsa unei descrieri corespunzatoare a faptei) va fi analizat odata cu temeinicia actului contestat, rationamentul ce va fi avut in vedere fiind intim legat de motivele de netemeinicie invocate de petent.
Cu privire la motivele de netemeinicie indicate de petent:
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 C. proc. civ.), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.
Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).
Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru faptele despre care este vorba nu poate fi inlocuita cu inchisoarea contraventionala, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
De asemenea, instanța reține că petentul a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni. Semnarea fără rezerve a procesului-verbal are, în principiu, semnificația acordului cu privire la mențiunile consemnate și la sancțiunea aplicată. Deși aceasta nu echivalează cu prezumția irefragabilă de recunoaștere a faptei, cel sancționat are obligația de a-și justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste ca persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, reiese că cererea este neîntemeiată sub acest aspect.
Trebuie subliniat insa ca motivul principal pentru care instanta considera ca motivul de netemeinicie este neintemeiat este acela ca petentul a semnat procesul-verbal fara mentiuni si nu a oferit nicio explicatie plauzibila sub acest aspect, aratand in plangere numai aceea ca a dorit sa formuleze obiectiuni, dar neexplicand care este motivul pentru care a semnat totusi procesul-verbal in lipsa acestora. F. de aceasta situatie au aparut ca inutile probele solicitate de contestator, niciuna dintre acestea nefiind ceruta pentru a dovedi ca petentul a fost indus in eroare sau constrans sa-si recunoasca fapta.
Tot tinand cont de faptul ca petentul a recunoscut savarsirea faptei pentru care s-a aplicat amenda minima stabilita de lege, precum si aceea ca nici nu s-a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul, instanta considera ca lipsa descrierii corespunzatoare a faptei nu poate duce la anularea procesului-verbal.
Astfel, mai intai trebuie spus ca lipsa totala a descrierii faptei este sanctionata cu nulitatea absoluta de art. 17 din OG nr. 2/2001, dar descrierea necorespunzatoare, insuficienta, cade sub incidenta art. 16 din aceeasi ordonanta, astfel ca petentul are sarcina de a face dovada vatamarii ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului (art. 47 din OG nr. 2/2001 cu trimitere la art. 175 alin. 1 din C. proc. civ.). Numai ca petentul a recunoscut savarsirea faptei imputate, iar sanctiunea aplicata este cea minima prev. de lege. Coroborand acest aspect cu faptul ca nici nu s-a solicitat aplicarea avertismentului rezulta ca nicio vatamare legata de gresita individualizare a sanctiunii nu poate fi alegata.
Pentru acestea plangerea se va respinge ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea privind pe petent S. G. cu domiciliul în com. MOARA VLASIEI, . intimat I. I. cu sediul în sector 2, București, FABRICA DE GLUCOZĂ, nr. 7 ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. C. R. N. F.
Red. C A / Tehn. R F
4 exemplare/03.07 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2363/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2360/2015.... → |
|---|
