Plângere contravenţională. Sentința nr. 3548/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3548/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 3548/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINTA CIVILĂ Nr. 3548/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent I. F. la S. G., D. & Asociatii, intimat I. I. - POLITIA MAGURELE, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 30.09.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea pentru azi 07.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._ la data de 27.02.2015, petentul I. F. a solicitat, în termen legal, în contradictoriu cu intimatul I. I., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 20.02.2015, prin care, în temeiul în temeiul art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002 și art. 121 alin. 1 din R.O.U.G. nr. 195/2002, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei, iar ca măsură complementară s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, întrucât a depășit cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula. În subsidiar a solicitat anularea sancțiunii complementare.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că agentul constatator a reținut că în data de 20.02.2015 a condus auto cu număr de înmatriculare_ în localitate cu viteza de 103 km/h.
Apreciază că procesul-verbal este netemeinic întrucât în realitate vehiculul său are o limitare de viteză la 100 km/h, motiv pentru care nu putea să circule cu 103 km/h, context în care apreciază că înregistrarea nu este corectă.
Arată că probabil termenul de valabilitate al verificărilor metrologice este expirat și solicită să se depună la dosar manualul de utilizare al cinemometrului, iar instanța să verifice dacă aparatul a fost corect amplasat și manevrat.
Mai susține că în cauză nu a fost respectată marja de eroare pe care o poate înregistra aparatul radar, că la locul săvârșirii presupusei contravenții nu există indicator pentru limita de viteză, respectiv că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale.
În drept a invocat prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, art. 118-119 din OUG nr. 195/2002.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Plângerea contravențională este legal timbrată conform art. 19 din OG nr. 80/2013, dovada fiind atașată la fila 9 din dosar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca legal și temeinic încheiat.
În motivare, intimatul a arătat că cele indicate de petent în plângere nu corespund realității întrucât contravenientul a circulat cu viteză peste limita maximă admisă de lege, iar procesul-verbal este legal întocmit. A mai arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate și că este în sarcina petentului să răstoarne această prezumție.
Intimatul a depus, la solicitarea instanței, la dosarul cauzei următoarele: buletin de verificare metrologică pentru cinemometrul de control rutier, atestat de operator radar, planșe foto.
În drept, invocă dispozițiile art. 115 și următoarele din codul de procedură civilă și solicită judecata în lipsă.
În etapa procedurii prealabile, petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aspectele arătate în plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile la dosar.
A dispus emiterea unei adrese la CNADNR pentru a se comunia limita legală de viteză la locul situat pe DN5 km9+500m.
La data de 30.07.2015, intimatul a depus înregistrarea video a presupusei fapte contravenționale.
CNADNR SA a comunicat prin adresa nr. 8/_ din 30.07.2015 că limita legală de viteză pe sectorul de drum pe care a circulat petentul este de 50 km/h.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 20.02.2015 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei, întrucât, la data de 20.02.2015, ora 09.31, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ fiind filmat și înregistrat de aparatul radar cu viteza de 103 km/h în localitate.
Potrivit art. 50 din OUG 195/2002, viteza maximă admisă pe sectorul de drum unde a fost surprins petentul circulând cu 101 km / h este de 50 km / h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
Conform art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e)depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Instanța reține în acest context că limita legală de viteză pe sectorul de drum pe care a circulat petentul este de 50 km/h, aspect ce rezultă și din adresa emisă de CNADNR SA.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
Instanța constată că afirmațiile petentului referitoare la un refuz al agentului constatator de a consemna obiecțiunile petentului sunt formulate cu rea-credință devreme ce acesta a semnat procesul-verbal recunoscând săvârșirea faptei.
De altfel, reaua-credință a petentului rezultă și din faptul că acesta a afirmat că nu putea să ruleze cu 103 km/h întrucât avea limitator de viteză la 100 km/h în localitate, în condițiile în care normele legale privind obligativitatea circulării în localitate cu viteza maximă de 50 km/h sunt imperative și cunoscute de orice conducător auto.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că susținerile petentului nu au fost dovedite în fața instanței, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu acestea.
Din contră, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului condus de petent s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru pentru care există buletin de verificare metrologică, iar agentul constatator deține atestat de operator radar.
În ceea ce privește susținerile petentului conform cărora aparatul radar înregistrează erori tolerate de +/- 4 km/h pentru viteze până la 100km/h și +/-4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100km/h, instanța reține că această eroare a fost luată în considerare la omologarea aparatului radar.
De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există o strânsă legătură, în sensul că acestea se coroborează. În planșele foto și înregistrările depuse la dosar se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, precum și viteza avută de acesta la momentul surprinderii în trafic – 103 km/h.
Instanța mai constată că petentul a semnat procesul-verbal arătând că nu are obiecțiuni. Semnarea procesului-verbal are, în principiu, semnificația acordului cu privire la mențiunile consemnate și la sancțiunea aplicată. Deși aceasta nu echivalează cu prezumția irefragabilă de recunoaștere a faptei, cel sancționat are obligația de a-și justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Prin urmare, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța constată că intimatul a făcut dovada veridicității faptei reținute în sarcina petentului, respectiv conducerea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța constată că acestea au fost corect individualizate și aplicate, prin raportare la gradul de pericol social al faptei, respectiv în cauză nu există nici un motiv pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment ori anulării sancțiunii complementare.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. F. la S. G., D. & Asociatii în contradictoriu cu intimatul I. I. - Poliția M., cu sediul în sector 2, București, Fabrica de Glucoză, nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 20.02.2015 contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
L.A. 09 Octombrie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
02.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3553/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3555/2015.... → |
|---|
