Plângere contravenţională. Sentința nr. 3553/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3553/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 3553/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3553/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent V. S. și pe intimat I. I. - POSTUL DE POLITIE B., având ca obiect plângere contravențională
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 30.09.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea pentru azi 07.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Examinând cauza de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2015, sub nr._, petentul V. Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. I. – P.O. B., anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.01.2015, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 de lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că nu a acordat prioritate unui pieton angajat în traversare, fapt care nu corespunde realității întrucât la momentul respectiv nu era angajat nici un pieton în traversare. A mai susținut că agentul de poliție a refuzat să îi prezinte dovada săvârșirii faptei contravenționale, iar procesul-verbal este nul întrucât i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni. Susține că martorul care a semnat procesul-verbal nu a avut cunoștință despre faptul că i s-a refuzat dreptul de a formula obiecțiuni. A indicat că nu s-a consemnat cu un martor un eventual refuz de a semna.
A mai precizat că instanța trebuie să țină cont că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție și a invocat existența unui caz fortuit, arătând că un eventual pieton angajat în traversare nu putea fi observat din cauza mașinilor staționate în zonă.
În drept a invocat prevederile OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002 și ale C.pr.civ.
În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, înscrisuri - dovada reținerii permisului și actul de identitate.
În privința timbrajului, petentul a achitat taxa de timbru conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, dovada fiind atașată la fila 14 din dosar.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și a depus, la solicitarea instanței, înregistrarea video o faptei contravenționale.
În etapa procedurii prealabile, petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aspectele invocate în plângere.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și, față de modul de constatare a faptei prin mijloace tehnice, a respins proba testimonială ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Intimatul a depus la dosar, la solicitarea instanței, procesul-verbal contestat, în copie, și dovada comunicării acestuia la data de 24.06.2015 (fila 42).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.01.2015, petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002 cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, întrucât acesta a săvârșit fapta prevăzută de art. 135 lit.h din HG nr.1391/2006, respectiv în data de 16.01.2015, pe DN6–km 13, în localitatea B., a condus auto și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, pe sensul sau de mers, pe trecerea de pietoni marcata si semnalizată semnalizată corespunzător.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
În ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului de a formula obiecțiuni, instanța observă că în procesul-verbal contestat se menționează că petentul nu are de formulat obiecțiuni dar refuză să semneze.
Pe de altă parte, cu privire la lipsa posibilității de a face obiecțiuni, instanța constată că, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Nerespectarea acestor dispoziții atrage este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.
Astfel, potrivit Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța constată că petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite.
De asemenea petentul nu a arătat care anume sunt obiecțiunile pe care nu le mai poate formula ca urmare a neregulilor cuprinse în procesul verbal de contravenție și care este consecința vătămătoare a acestui fapt.
În plus, acesta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță independentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului sau la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
În ceea ce privește faptul că martorul asistent nu ar fi cunoscut că agentul a încălcat dreptul petentului de a formula obiecțiuni, instanța arată că aceasta apărarea este nerelevantă întrucât potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001, semnătura martorului este necesară doar în ipoteza în care contravenientul nu este de față la întocmirea procesului-verbal sau refuză să semneze. Nu este rolul martorului asistent acela să ateste modul în care s-a derulat efectiv controlul.
În concluzie, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța are în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers.
Potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta in sarcina sa iar cele consemnate nu corespund realității.
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv din analizarea înregistrării video, instanța reține că aspectele susținute de către petent nu sunt întemeiate. Astfel, din înregistrarea video se observă, fără echivoc, faptul că pietonul a traversat după ce a trecut autovehiculul condus de petent, fapt ce a fost cauzat de neacordarea priorității de trecere pietonului care era pe locul special amenajat și marcat corespunzător.
În aceste condiții, instanța apreciază că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 .
În ceea ce privește presupusul caz fortuit, instanța arată că de esența cazului fortuit este existența unui eveniment imprevizibil, ori în mod evident trecerea unui pieton pe o trecere marcată în mod corespunzător nu poate fi calificată ca intrând într-o asemenea categorie, chiar dacă ar exista mașini staționate în zonă. În acest sens, instanța atrage atenția petentului că toți conducătorii auto au obligația să circule cu viteză redusă în special în apropierea trecerilor de pietoni.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 390 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” și nici nu există temei pentru înlăturarea sancțiunii complementare.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. Ș., domiciliat în sector 2, București, Plantelor, nr. 5, în contradictoriu cu intimatul I. I. – P.O. B., cu sediul în B., ., ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.01.2015 contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
L.A. 09 Octombrie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
16.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2972/2015. Judecătoria CORNETU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3548/2015.... → |
|---|
