Plângere contravenţională. Sentința nr. 3834/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3834/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 3834/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINTA CIVILĂ Nr. 3834/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent E. G. C. la av. CI M. A. M. și pe intimat I. I., având ca obiect plângere contravențională
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 14.10.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea pentru azi 21.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2015, sub nr._, petentul E. G. C. a solicitat in contradictoriu cu intimatul I. I. anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/08.03.2015. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.
În motivare, în esență, petentul a arătat că în mod neîntemeiat a fost sancționat la data de 08.03.2015 pentru că ar fi efectuat o manevră neregulamentară încălcând marcajul linie continuă simplă și pe trecerea de pietoni.
Susține că se impune anularea procesului-verbal întrucât acesta nu cuprinde toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, lipsind orice detaliu prin care s-ar putea circumstanția împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Mai susține că revine agentului constatator sarcina dovedirii săvârșirii contravenției întrucât petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În subsidiar, arată că sancțiunile aplicare trebuie să fie proporționale cu gravitatea faptei și solicită înlocuirea acestora cu avertisment.
În drept a invocat prevederile OG nr. 2/2001 și ale OUG nr. 195/2002.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Plângerea este legal timbrată, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, dovada fiind atașată la fila 8 din dosar.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
La solicitarea instanței, intimata a precizat că fapta a fost constatată personal de agentul constatator.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pentru petent și proba testimonială cu un martor. Martorul încuviințat nu s-a prezentat pentru a fi audiat, iar mandatul de aducere nu a putut fi îndeplinit întrucât martorul nu mai locuiește la adresa indicată de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/08.03.2015, petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum de 390 lei și s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că, în data respectiva, a condus auto cu nr._ pe . din direcția Vidra către București și a efectuat o manevră de depășire neregulamentară încălcând marcajul linie continuă simplă și trecerea de pietoni.
Fapta săvârșită de petent constituie contravenția prevăzută art. 100 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002.
În drept, conform art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002 „3) constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:
e)nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța observă că petentul a afirmat că fapta nu este suficient descrisă, aspect care însă nu poate fi reținut întrucât agentul constatator a menționat toate aspectele necesare în vederea stabilirii faptei și a încadrării sale.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Instanța constată însă că petentul nu a propus nicio probă din care să rezulte existența unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Petentul s-a mărginit la a afirma că vina nu îi aparține întrucât în realitate a efectuat o manevră regulamentară.
Mai mult decât atât, petentul a menționat la întocmirea procesului-verbal că nu are obiecțiuni de formulat.
Semnarea procesului-verbal are, în principiu, semnificația acordului cu privire la mențiunile consemnate și la sancțiunea aplicată. Deși aceasta nu echivalează cu prezumția irefragabilă de recunoaștere a faptei, cel sancționat are obligația de a-și justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Prin urmare, având în vedere că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, deși îi incumba sarcina acestei probe, instanța apreciază că nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție atacat.
Ca atare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumțiile de legalitate și temeinicie instituite de lege în favoarea sa.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională în cuantum de 390 lei (echivalentul a 4 puncte amendă), motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”. De asemenea, instanța constată că și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce a fost corect aplicată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul E. G. C. la av. CI M. A. M. - sector 1, București, I. N., nr. 74, în contradictoriu cu intimatul I. I., cu sediul în sector 2, București, FABRICA DE GLUCOZA, nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 08.03.2015 contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
L.A. 04 Decembrie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
04.12.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3421/2015. Judecătoria CORNETU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3805/2015.... → |
|---|
