Plângere contravenţională. Sentința nr. 4411/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4411/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 4411/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentința civilă nr. 4411/2015
Ședința publică de la 19.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: V. TUDORIȚA DOINIȚA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . și pe intimat I., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanta constatand ca nu mai subzista motivele ce au condus la suspendarea prezentei cauze, urmeaza a admite cererea de repunere pe rol si repune cauza pe rol.
În baza art. 131 N.C.p.c., instanța își verifică, din oficiu, competența, și stabilește că Judecătoria Cornetu este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze acțiunea.
Instanța, în baza art. 238 C.pr.civ. estimează durata procesului la 3 luni.
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 N.C.p.c., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 23.12.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub numărul de mai sus, plângerea formulată de petentul . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.06.2014 întocmit de intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că a fost lipsit de dreptul de a formula obiecțiuni, deși la momentul constatării faptei era prezent șoferul vehiculului. Acesta a adăugat că nu au fost respectate prevederile art. 19 din OG 2/2001.
Pe fond, petentul a precizat că în data de 22.05.2014 conducătorul auto a condus 6 ore și 8 min., iar în data de 23.05.2014 a condus 5 ore și 44 min., nedepășind perioada maximă de conducere..
În drept petentul a invocat OG 2/2001.
Petentul a atașat plângerii sale, în dovedire, înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, să se constate că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit, îndeplinește condițiile de formă și de fond impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei.
Totodată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.223 al. 3 Cod proc.civ., și a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 și urm din C., precum și dispozițiile OG 2/2001 și HG 69/2012.
La termenul de astăzi, instanța, în temeiul art. 258 rap. la 255 C., a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.06.2014 întocmit de intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă de 6000 lei, în temeiul art. 9 alin.1 lit. c) din OG 37/2007 pentru săvârșirea faptei prev. de art. 8 alin. 2 pct. 1 din OG 37/2007, reținându-se că în data de 10.06.2014, orele 18:31, la controlul efectuat în trafic pe DN6, km 15, pe raza localității B., jud. Ilfov, a fost oprit și verificat ansamblul auto format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către petent și condus de către domnul B. A., care efectua transport rutier de mărfuri periculoase în trafic internațional.
În urma analizării timpilor de conducere, s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore, respectiv în perioada 22.05.2014 ora 15:14 până în 23.05.2014 ora 20:42, conducătorul auto a efectuat 11 ore și 52 min. față de 10 ore prevăzute de lege, depășindu-se perioada cu 1 oră și 52 de min.
Potrivit art. 8 din OG nr.37/2007 „ (2) Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții: 1. depășirea perioadei maxime zilnice de conducere cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore.”
De asemenea, conform art. 9 din OG nr.37/2007 „ (1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei – faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15–16, 18–20, 22–26, 28–30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1–11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.”
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța nu poate reține afirmația petentului în sensul că a fost lipsit de dreptul de a face obiecțiuni din considerentele care urmează. Potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Nerespectarea acestor dispoziții este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.
Pentru a concluziona astfel, avem în vedere Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_, prin care s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța constată că petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite. În plus, acesta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță independentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului său la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că nu au fost respectate prevederile art. 19 din OG 2/2001, instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”. Procesul verbal contestat a fost întocmit în loc. B., jud. Ilfov, în trafic, astfel că reprezentantul legal/convențional al petentului nu a fost de față.
Având în vedere natura juridică a obiecțiunilor formulate în cadrul unui proces-verbal de contravenții, acestea nu pot fi formulate de un simplu angajat al petentei, ci doar de reprezentantul legal sau convențional al acesteia, calitate pe care conducătorul auto B. A. nu o avea la momentul întocmirii actului contestat.
În atare condiții, actul contestat trebuia semnat de un martor asistent, însă alin. 3 din același articol prevede că “În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”. Agentul constatator a consemnat la art. 10 lit. b din procesul-verbal contestat că, în momentul întocmirii actului, de față nu se afla decât un alt agent constatator.
Prin urmare, instanța apreciază că au fost respectate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, în special interogarea aparatului tahograf din 10.06.2014 (fila 31 din dosarul nr._/302/2014), instanța apreciază că petentul este vinovat de săvârșirea contravenției, deoarece în perioada 22.05.2014 ora 15:14 până în 23.05.2014 ora 20:42, conducătorul auto a efectuat 11 ore și 52 min. față de 10 ore prevăzute de lege, depășindu-se perioada cu 1 oră și 52 de min.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 6000 de lei, însă din art. 8 alin. 2 OG 37/2007 reiese că fapta săvârșită reprezintă o încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 și a Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85.
Pentru aceste motive instanța apreciază că sancțiunea contravențională aplicată este proporțională cu gravitatea faptei comise, cu gradul de pericol social al faptei și natura contravenției, care privește transportul de marfă, ce trebuie realizat în condiții de maximă siguranță pentru toți participanții la trafic, pentru evitarea producerii de accidente, instanța apreciind totodată că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.
D. urmare, în temeiul art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge plângerea contravențională și va menține procesul contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul . cu sediul în sector 5, București, .. 13 în contradictoriu cu intimata I. cu sediul în sector 1, București, PIAȚA PRESEI LIBERE, nr. 1, .. 8, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. V. Tudorița Doinița
Red./Tehnored.: GM/VTD
.>
Grefier
| ← Anulare act. Sentința nr. 4323/2015. Judecătoria CORNETU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4425/2015.... → |
|---|
