Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 153/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 153/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 153 R
Ședința din Camera de Consiliu de la 11 Februarie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător E. M. O.
Judecător A. D.
Grefier M. P. M.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat împotriva încheierii de ședință nr. 2985 pronunțată la data de 04.07.2012 de Judecătoria B., privind pe recurenta – reclamantă R.A. - A.P.P.S.- S. P. A. ȘI ÎNTREȚINEREA F. IMOBILIAR în contradictoriu cu intimata – pârâtă FUNDAȚIA P. R., având ca obiect acordare personalitate juridică - DIZOLVARE.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că prin serviciul registratură:
- recurenta – reclamantă a depus la depus la dosar contractul de locațiune și prestări servicii nr. 888/27.04.1999 certificat cu mențiunea „ conform cu originalul”;
- Judecătoria Iași a depus la dosar relațiile ce au fost solicitate de tribunal.
Tribunalul, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 15.07.2010, reclamanta R.A.-A.P.P.S. a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate insolvabilitatea Fundației P. R. și, pe cale de consecință, să dispună dizolvarea acesteia, în temeiul art. 56 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 26/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între a aceasta și pârâtă s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr. 888/27.04.1999, convenție pe care pârâta nu a respectat-o, în sensul îndeplinirii obligațiilor de plată asumate. Față de această situație, reclamanta a procedat la acționarea în judecată a Fundației, în vederea recuperării debitelor acumulate de către aceasta. Prin sentința civilă nr. 4121/28.04.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._/2004, instanța a admis acțiunea reclamantei din prezenta cauză și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 19.725.782 ROL.
În faza de executare silită reclamantei i s-a adus însă la cunoștință faptul că pârâta nu deține conturi la băncile solicitate și nici nu au fost identificate bunuri ale debitoarei în vederea executării, motiv pentru care debitele prevăzute în titlul executoriu nu pot fi recuperate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.
In temeiul art. 242 alin.2 C.p.c., reclamanta a solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa.
La solicitarea instanței, reclamanta a întreprins demersuri în vederea identificării sediului actual al pârâtei, sediu pe care la indicat la termenul de judecată din data de 05.09.2011, prin depunerea informațiilor extrase din Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial (f.39-51).
Prin sentința civila nr._/24.10.2011, pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București in dosarul nr._/299/2010 a fost admisa excepția necompetentei teritoriale si declinata competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Prin sentința civila nr.906/01.02.2012, pronunțata de Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a fost admisa excepția necompetentei teritoriale si declinata competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.06.2012 sub nr._ .
Prin Încheierea de ședință nr. 2985/04.07.2012 s-a respins cererea ca neîntemeiată.
P. a pronunța această încheierea, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 56 alin. 1 lit. d din O.G. nr. 26/2000 asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate când asociația a devenit insolvabilă. Potrivit art. 72 din același act normativ dispozițiile prezentului capitol referitoare la dizolvarea și lichidarea asociațiilor și fundațiilor se aplică, în mod corespunzător, și în privința dizolvării și lichidării federațiilor. Instanța competentă este tribunalul în a cărui circumscripție teritorială se află sediul federației supuse dizolvării și lichidării.
Instanța a apreciat că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.56 alin. 1 lit. d din O.G. nr. 26/2000, motiv pentru care a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheierii reclamanta a formulat recurs, considerând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii se arată că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Așa cum a arătat prin cererea de dizolvare, intre RA-A. - SAIFI și FUNDATIA P. R. s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr. 888/27.04.1999.
RA-A. - SAIFI a acționat în instanță debitoarea pentru debitul înregistrat în evidențele contabile, formându-se dosarul nr._/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect pretenții, în valoare de 1.972,58 lei debit compus din: chirie 60,25 lei (01._); prestări servicii 654,43 lei (01._); utilități 328,02 lei (10._); penalități 229,88 lei (calculate pana la 31.05.2002).
Prin sentința civilă nr. 4121/28.04.2005 pronunțată în dosarul nr._/2004 de către Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea, instanța obligând pârâta la plata sumei de 1.972,58 lei. Această sentință a fost investita cu formula executorie si a fost pusă în executare in data de 22.05.2007, formându-se dosarul de executare silita nr. 55/2007 aflat pe rolul Biroului executor Judecătoresc Ulman B.. În aceste condiții, executorul judecătoresc, certifică prin procesul verbal încheiat în data de 01.11.2008 că debitoarea este insolvabilă, drept pentru care, în baza art. 371ind. 5 lit. b Cod Procedură Civilă, executarea silită a încetat.
Instanța de fond a respins cererea de dizolvare ca neîntemeiata, motivata de faptul ca, din materialul probator administrat in cauza nu rezulta ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 56 alin. 1 lit. d din O.G. nr. 26/2000.
Recurenta a mai arătat că legislația în vigoare prevede expres că starea de insolvabilitate se constată când debitorul este în una din următoarele situații: nu are venituri sau bunuri urmăribile; când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate; debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere; debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut și la acestea ori în alte locuri unde există indicii că a avut avere nu se găsesc venituri sau bunuri urmăribile; când, potrivit legii, debitorul persoană juridică își încetează existența și au rămas neachitate obligații.
Legislația nu prevede întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor enumerate, debitoarea aflându-se in situația in care după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului au rămas debite neachitate.
In legislația actuală, instituția executorilor judecătorești a fost înființata tocmai in sensul ca, toate actele de executare sa fie realizate exclusiv de către acesta, procesul verbal încheiat în data de 01.11.2008, de către executorul judecătoresc reprezentând o dovada definitiva si irevocabila care certifica insolvabilitatea debitorului. Acesta este actul definitiv al executării prin care se certifica la aceea data situația in care se afla debitorul in cauza.
Insolvabilitatea nu reprezintă o procedura, ci este o stare de fapt a patrimoniului debitorului, in care nu se mai găsesc lichidități pentru a fi plătite datoriile ajunse la scadenta.
In sens economic, lichiditatea reprezintă capacitatea unei persoane de a-si onora obligațiile financiare contractate sau prevăzute de lege.
Consideră ca, art. 56, alin.1, litera d, deși se refera la insolvabilitatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, in realitate se refera la starea de insolvență astfel cum este aceasta definita de către art. 3, pct.1 din Legea 85/2006, respectiv ca fiind starea patrimoniului caracterizata prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Aceasta deoarece, creditorul unei persoane juridice fara scop patrimonial, respectiv o fundație, cum este cazul de fata, este interesat de plata creanței, care este afectata de lipsa disponibilităților bănești, indiferent de mărimea activului sau pasivului patrimonial.
Potrivit art. 3, lit. a din Legea 85/2006, starea de insolvență este prezumata a fi vădita atunci când, debitorul lasă să treacă mai mult de 30 de zile de la scadență și nu plătește datoria față de unul sau mai mulți creditori, de unde rezultă că obligația creditorilor constă în dovedirea existentei creanței certe, lichide si exigibile si la neplata ei în termen de 30 de zile de la scadentă.
În cauza de față, caracterul cert al creanței, decurge din aplicarea clauzelor inserate in contractul încheiat intre părți (contractul de locațiune si prestări servicii nr. 888/27.04.1999)
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, "creanța certa este aceea a cărei existenta rezulta din însuși actul de creanța sau si din alte acte, chiar neautentificate, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul".
Prin urmare, simpla stipulare în contract a obligativității de plata a datoriilor asumate, cumulat cu constatarea ca aceasta obligație nu a fost îndeplinita la scadenta, da naștere unei creanțe certe în patrimoniul creditoarei.
Potrivit art. 155 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 nici măcar semnarea si stampilarea facturilor emise în baza raporturilor contractuale nu este obligatorie.
Dovada caracterului cert al creanței se poate face atât prin titlu executoriu, cât și prin act sub semnătură privată sau orice alt Înscris necontestat de debitor nici În privința existenței sale, nici În ceea ce privește cuantumul creanței solicitate În baza acestuia.
Așadar, insolvabilitatea debitoarei rezulta din faptul ca, RA A.- SAIFI deține împotriva debitoarei o creanța certa, lichida si exigibila, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate si penalități de întârziere conform clauzei penale inserate în convenția părților, situație certificata de titlul executoriu nr. 4121/28.04.2005, dar si ca debitoarea nu a răsturnat prezumția de insolvență născuta din neplata datoriilor În termen de 30 de zile de la scadenta, motiv pentru care consideram ca sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 56, alin. 1, lit. d, din O.G. nr. 26/2000, impunându-se admiterea cererii de dizolvare.
In consecința, creditorului nu ii revine decât obligația de a proba existenta unei creanțe certe, lichide și exigibile. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia, cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune că Întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență, toate aceste cerințe fiind perfect întrunite in cauza.
Insolvența este strâns legată de incapacitatea de plată, privită ca încetare efectivă a plăților.
Această incapacitate exprimă starea patrimoniului debitorului, care face imposibilă plata datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Așadar, insolvența semnifică insuficiența reală a lichidităților, absența fondurilor bănești necesare plății obligațiilor scadente. Atunci când, indiferent din ce motiv, debitorul nu reușește să producă lichidități Într-un ritm adaptat obligațiilor asumate (pentru că, spre exemplu, elementele active ale patrimoniului său nu sunt lichide sau, fiind investite În operații de lungă durată, nu pot fi afectate plății datoriilor), el se găsește În insolvență ca urmare a incapacității sale de a plăti, adică de a-și onora creditorii cu sumele pe care le datorează, această stare subzistând și atunci când lipsa lichidităților Își are sorgintea În blocajul financiar.
Dovada stării de insolvabilitate o reprezintă neachitarea debitului datorat subscrisei, aceasta stare fiind incontestabil atestata si de către actul final al executării, procesul verbal încheiat în data de 01.11.2008, de către executorul judecătoresc. Mai mult decât atât jurisprudența in materie statuează faptul ca nici măcar cuantumul datoriei nu are relevanta in dispunerea dizolvării.
Este inadmisibil, ca instanța de fond sa respingă cererea de dizolvare, atata timp cat debitoarea in cauza nu a produs nici macar un inscris din care sa rezulte achitarea datoriei sale sau macar a unei parti din aceasta sau sa faca dovada existentei vreunui bun in patrimoniul fundatiei de o valoare mai mare decat a debitului, care ar fi indrituit instanta sa-si formeze opinia,cum ca nu ar fi . insolvabilitate.
In legătura cu fraza inserata in considerentele încheierii recurate, referitoare la art.72 din OG nr.26/2000 solicită înlăturarea acesteia pentru următoarele considerente:
1) Fie, aceasta fraza este rodul unei grave erori a instanței de fond referitoare la obiectul cauzei supuse controlului;
2) Fie ne aflam in prezenta unei erori materiale, deasemenea imputabila instanței de fond care a copiat motivarea dintr-un alt dosar.
3) Fie, instanța de fond a dorit sa invoce necompetenta materiala (aceasta datorita conținutului articolului invocat), motivarea noastră fiind ipotetica desigur, pentru ca adevăratul motiv al inserării acestui articol nu il cunoaștem.
Se arată că în speță, este vorba de dizolvarea unei Fundații, și nu a unei federații. Dispozițiile OG 26/2000 sunt stricte in dispoziții si interpretare in sensul ca art. 59 coroborat cu art. 56 din ordonanța a prevede clar că: Asociația se dizolva, prin hotărâre judecătoreasca, la cererea oricărei persoane interesate și instanța competenta este JUDECA TORIA in circumscripția căreia asociația isi are sediul.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor invocate si a dispozițiilor art.304 ind.1 C.p.c. tribunalul il apreciază ca fiind nefondat si il va respinge in consecință pentru următoarele considerente:
In fapt, se observă că prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat dizolvarea Fundației P. Romania cu sediul social in Iași ..6, ., . ca urmarea a constatării insolvabilității acesteia.
In susținerea stării de insolvabilitate reclamanta a depus copia unei hotărâri judecătorești pronunțate in anul 2005 (sent civ nr.4121/28.04.2005 având ca obiect ordonanța de plată – f.9)
La data de 11.01.2013 recurenta a precizat ca fundatia a carei dizolvare o solicita, respectiv Fundatia P. Romania are sediul social actual in ., . si 18, jud. I.(f.57).
Din relațiile comunicate de Registrul Național(f.39-51 dos nr.447/299/_ reiese că sub denumirea Fundația P. Romania sunt înregistrate 3 fundații, dintre care: una cu sediul social inițial in sect.5, . sub nr.400/P/1997 ce si-a schimbat ulterior sediu pe . cu sediul social in Sect 1 Bucuresti inregistrata sub nr.264/PJ/1998 si a treia cu sediul social in Iasi înregistrata la Trib Iasi sub nr.90/P/1997. In privința celei de-a treia fundații nu sunt mențiuni privind schimbarea sediului social.
Din relațiile comunicate de Judecătoria Iasi reiese că la nivelul Tribunalului Iasi figurează înscrisă respectiva fundație, dar că la judecătorie prin sentința nr.11/2.02.1998 pronunțata in dos nr.90/PJ/1997 s-a hotărât respingerea cererii formulate de Fundatia de caritate P. Romania cu sediul in Iasi, ..94-95 dos recurs).
În dosarele atașate celui de fond nu există nicio încheiere si nicio informație din care să rezulte că fundația cu sediul inițial in Iași si-ar fi schimbat ulterior sediul in localitatea Chiajna. Dimpotrivă, cea care si-a schimbat sediul pe raza localitatii Chiajna este fundația care avea inițial sediul in sectorul 5 .>
In aceste condiții tribunalul constata ca recurenta a încheiat contractul de locațiune si prestări servicii nr.888/1999 cu Fundația P. Romania, nr. inregistrare la Trib B. 400/PJ/1997 ce avea la acea data sediul social in . Bucuresti, iar actualmente in Chiajna, in timp ce hotărârea judecătoreasca având ca obiect somație de plata (invocata in susținerea insolvabilității) este pronunțata in contradictoriu cu fundația ce avea sediul social in Iasi. Mai mult, executarea silita demarata de recurenta in anul 2008, in baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea conținând somației de plata, a încetat in baza art.371 ind.5 lit.b C.p.c.(nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri –f.16 dos Jud. Sect1).
Concluzionând tribunalul retine ca nu exista nicio dovadă care sa conducă la concluzia că Fundatia P. Romania cu sediul actual in . una si aceeași cu fundația care a fost stabilita ca debitoare in hotărârea de somație de plata (in cuprinsul căreia se menționează expres că ultimul sediu al fundației a fost in Iași) si deci ca a devenit insolvabila.
Față de situația de fapt reținută, tribunalul constată că nu sunt incidente dispozițiile art.56 al.1 lit.d din OG nr.26/2000, astfel ca va menține soluția instanței de fond, dar cu prezenta motivare.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă R.A. - A.P.P.S.- S. P. A. ȘI ÎNTREȚINEREA F. IMOBILIAR în contradictoriu cu intimata – pârâtă FUNDAȚIA P. R., împotriva încheierii de ședință nr. 2985 pronunțată la data de 04.07.2012 de Judecătoria B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2013.
Președinte, L. C. C. | Judecător, E. M. O. | Judecător, A. D. |
Grefier, M. P. M. |
M.M. 13 Februarie 2013
Red DA/2ex/
Jud. fond: Cosareanu D. – Judecatoria B.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 28/2013.... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 11-02-2013, Tribunalul ILFOV → |
|---|
