Acţiune în constatare. Decizia nr. 192/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 192/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 192A
Ședința publică de la data de 08 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții . și P. C. P. P., C. L. C. P. P. împotriva sentinței civile nr. 7144/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. BUCUREȘTI P. M. . S.A., în cauza având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 17.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea succesiv la 24.09.2013, 01.10.2013 și 08.10.2013, când în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 7144/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
P. cererea introdusa pe rolul Judecatoriei B. data de 22.03.2005, sub nr. 2245/2005 reclamanta S.C. A. N. BUCURESTI S.A. a solicitat, in contradictoriu cu parata ., sa se constate dreptul de proprietate publica al MUNICIPILUI BUCURESTI, pentru terenul de situat pe raza comunei Ciorogarla, pe care l-a concesionat reclamantei in anul 2000, teren de 28,12 ha, comform planului anexat.
S-a aratat ca Decizia de expropiere din 1939 a Curtii de Apel Bucuresti prin care s-au declarat expropriate o . imobile terenuri si cladiri din judetele invecinate Bucurestiului. P. aceasta hotarare, au fost expropriate pentru cauza de utilitate publica, terenuri situate administrative pe teritoriul comunei Ciorogarla. Acestea au fost date in posesia societatii expropriante, Uzinele Comunale Bucuresti.
P. Decretul din 1967 al fostului Consiliu de Stat, au fost expropriate terenuri din regiunea Bucuresti inclusiv comunele B. V., B. Deal, Ciorogarla, Chiajna, in scopul executarii canalului de aductiune Arges statia de tratare -R..
In 1949, Uzinele Comunale Bucuresti si-au schimbat denumirea in Intreprinderea Canal, A., Salubritate, iar in 1990, Intreprinderea Canal, A., Salubritate, a fost trecuta prin reorganizare, in subordinea Primariei Municipiului Bucuresti sub denumirea de “Regia Generala de A.”.
In anul 2000, intre Primariea Municipiului Bucuresti si S.C. A. N. BUCURESTI S.A. s-a incheiat un contract de concesiune pentru 25 de ani.
P. intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii si a aratat ca reclamanta tinde spre realizarea dreptului prin revendicare, insa fara a da posibilitatea adevaratilor proprietatri asupra terenurilor in litigiu, sa-si apere dreptul de proprietate si nici nu fac dovada continuitatii dreptului reclamat.
P. Decizia nr. 944/ 11.05.2006, a fost desfiintata sentinta civila nr. 1930/2005 a Judecatoriei B., prin care a fost respinsa actiunea ca fiind promovata de o persoana fara calitate procesuala activa.
P. sentinta civila nr. 4960/2008 a Judecatoriei B., dupa casare, a fost respinsa actiunea ca inadmisibila.
P. Decizia nr. 325/2009 a Tribunalului Bucuresti, a fost desfiintata si aceasta hotarare si trimisa spre rejudecare la Judecatoria Cornetu, intrucat cauza trebuie solutionata pe fond, prin administrea de probe.
Au fost depuse inscrisuri de catre parti.
In fata acestei instante a fost incuviintata proba cu inscrisuri si cu expertiza tehnica de specialitate pentru reclamanti si proba cu acte si interogatoriu pentru parata. A fost incuviinta pentru reclamanta si cererea pentru un expert parte.
In cauza a fost intocmita expertiza tehnica de catre expert F. R..
P. sentința civilă nr. 7144/10.12.2012 instanța de fond a admis cererea și a constatat dreptul de proprietate al reclamantei M. București - cu privire la terenul situat în raza . de 28,12 ha, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză și completarea acestuia, pe care-l omologhează.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, cele doua titluri de proprietate ale reclamantei sunt Decretul din 1967 al fostului Consiliu de Stat si Decizia de expropiere din 1939 a Curtii de Apel Bucuresti prin care s-au declarat expropriate o . imobile terenuri si cladiri din judetele invecinate Bucurestiului. Conform acestora terenul este proprietatea publica a Municipiului Bucuresti, dat in concesiune de Primaria Bucuresti catre S.C. A. N. BUCURESTI S.A.
In baza acestor acte reclamanta a dobandit dreptul de proprietate, iar, prin lucrarile pe care aceasta le-a edificat, este evident ca terenul a facut parte din domeniul public si, conform Legii nr. 18/1991, care stabileste cu claritate continutul domeniului privat si public, aceste terenuri, in continuare fac parte din domeniul public. Regimul juridic al domeniului public este bine conturat el fiind inalienabil, imprescriptibil, iar legile sunt de stricta interpretare.
De asemenea, Legea nr. 18/91 art. 4-5 arata si ce categorie de terenuri poate face obiectul constituirilor sau reconstituirilor dreptului de proprietate, respectiv terenurile ce au apartinut CAP.
Astfel art. 4 din Legea nr. 18/1991 stabileste regimul juridic al terenurilor si arata ca “terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate private sau al altor drepturi reale, avand ca titulari personae fizice sau pot apartine domeniului public sau privat”.
Art. 5 din Legea nr. 18/1991, arata ca “apartin domeniului public, terenurile pe care sunt am[plasate constructii de interes public,…, ori care prin natural or sunt de uz sau inters public”.
Ori din actele depuse nu reiese ca aceste terenuri au apartinut CAP ca sa poata face obiectul unor reconstituiri..
Mai mult decat atat, in ceea ce priveste terenul in litigiu, exista un dublu impediment ca acesta sa faca obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, si anume este proprietate de stat, si in al doilea face parte din domeniul public.
Nu s-a facut nicio dovada concludenta de catreparata, ca aceasta suprafata de teren ar fi suferit o schimbare de regim juridic, nici in sensul ca terenul ar fi trecut in proprietatea fostului CAP, nici in sensul ca terenul ar fi trecut din categoria domeniului public in categoria domeniului privat.
Faptul ca in continuare terenul face parte din domeniul public, rezulta si din raportul de expertiza intocmit in cauza, prin care se arata ca intreaga suprafata este strabatuta de Canalul Crivina - Bucuresti, ce apartine domeniului public al comunei Ciorogarla, aflat in administrarea R.G.A.B. expertiza arata ca ternul identificat corespunde obiectivelor ” Canal Crivina; Apeduct casetat Crivina;“ conform Deciziei nr. 24/1939 si a Decretului nr. 989/1939.
Mai mult decat atat, persoanele indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate, carora li s-a emis titlu de proprietate, nu sunt decat partial vatamate, in sensul ca doar o mica parte din terenul in litigiu se suprapune cu terenul reconstituit acestora, adica din suprafata totala de 288.206,09 mp. a fost reconstituit persoanelor fizice 8246 mp., suprafata care in urma demersurilor corespunzatoare poate fi retrocedata pe alte amplasamente.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 24.03.2013, sub nr._ .
Apelanții critică sentinta civila pentru nemotivare si netemeinicie, solicitând tribunalului sa dispuna refacerea expertizei si incuviintarea probei testimoniale, pe situatia de fapt existenta la fata locului pe aspecte privind posesia, de la data exproprierii pentru utilitate publica si pana in prezent.
Apreciază apelanții ca sunt generice si pur teoretice considerentele instantei de fond.
Referirea generica a instantei la cele doua "acte", fara ca aceasta sa arate concret, in raport de probele dosarului, care este situatia de fapt pe care o retine si fara a demonstra pe situatia in drept ca aplicarea regulilor de drept aratate sunt incidente in cauza pentru a constata dreptul de proprietate al reclamantei M. Bucuresti cu privire la terenul in suprafata de 28,12 ha situate pe teritoriul administrative al paratei . pentru a satisface standardele normei, a caror incalcare poate duce la desfiintarea hotararii, pentru parate echivaland cu "o lipsa a motivarii”.
Instanta de fond a exclus toate sustinerile paratelor formulate prin intampinari si note scrise pe intreg parcursul procesului. In economia ei, hotararea lasa neanalizata situatia in fapt existenta in cauza, in raport de actiunea in constatare a unui drept de proprietate publica al reclamantei asupra unei suprafete de teren de 28,12 ha (288.206,o9 mp.) situata pe teritoriul administrativ al paratelor, in parte inventariata in domeniul public al UAT Ciorogarla.
Instanta trece peste aceasta situatie de fapt existenta, in care paratele sustin ca au acelasi drept de proprietate publica asupra suprafatei de teren pentru care reclamanta solicita instantei sa-i constate un drept de proprietate.
In consecinta, instanta trece neobservata situatia de fapt potrivit careia fiecare unitate administrativa dintre cele doua aflate in litigiu considera ca suprafata de teren in cauza este proprietatea publica a acesteia.
Hotararea apelata nu arata din ce considerente instanta constata ca dreptul de proprietate este al reclamantei si nu este al paratelor cu privire la suprafata de 28,12 ha situata pe teritoriul administrativ al acestora.
In economia lui dispozitivul hotararii constata dreptul de proprietate al reclamantei, fara sa mai arate daca acest drept este public.
Motivarea in drept a instantei cu trimitere la art. 4-5 din Legea nr. 18/1991 aplicata pentru suprafata de teren de numai "8246 mp" si considerarea ca acestea nu ar fi apartinut CAP este contrazisa de proba cu inscrisuri - filele din Registrul cadastral posesori.
Apreciază apelantele că aceasta motivare sumara a hotararii apelate, nu corespunde exigentelor textului pe care reclarnanta isi intemeiaza actiunea si lipsa de consistenta a acesteia poate face imposibila realizarea controlului judiciar.
Reclamanta, cere instantei ca in temeiul art.111 C.pr.civ. sa-i constate un drept de proprietate publica, in contradictoriu cu paratele care sustin ca acest drept de proprietate publica este al UAT CIOROGARLA, avand in vedere ca suprafata de teren se afla situata pe teritoriul lor administrativ si este in inventarul acestora, iar considerentele instantei arata ca terenul a facut obiectul Legii nr.181l991 si paratele nu dovedesc a fost al CAP.
In consecinta, motivarea hotararii apelate nu raspunde comandamentelor logicii. Actiunea are ca obiect constatarea unui drept, nu modificarea unor titluri de proprietate. Dreptul care rec1amanta vrea a sa fie constatat - recunoscut - este un drept public pe care paratele sustin ca acest drept de proprietate publica este al lor si ca au inventariat acest teren situat in raza lor teritoriala .
Motivarea hotararii nu este clara, nu este concisa, nu este ferma si nici lipsita de contradictii, nu este bazata pe probe incontestabile, coroborate intre ele si menite a impune o concluzie.
Au mai precizat apelanții că bunurile din domeniul public, indiferent de titular, sunt supuse inventarierii, in conformitate cu art. 19-23 din Legea nr. 213/1998. Inventarul din domeniul public judetean sau local se intocmeste la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, de comisii special constituite si conduse de presedintii consiliilor judetene, respectiv, de Primarul General al Municipiului Bucuresti sau de primari locali.
Centralizarea inventare lor se face la consiliile judetene, respectiv la C. Municipiului Bucuresti si se trimite Guvernului, care, prin hotarare, atesta apartenenta bunurilor la domeniul public judetean sau de interes local.
În conformitate cu pozitia 11 din anexa nr. 13 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al judetului I., precum si al oraselor si comunelor din judetul I. - publicata in Monitorul Oficial sub m.682bis/16.09.2002 „Terenul canal Crivina Bucuresti", in suprafata de 7000 x 16 = 112.000mp, apartine domeniului public al comunei Ciorogarla, in administrarea R.G.A.B.; - situatia juridica a acestui teren la data inventarierii - teren proprietate de stat in administrare RGAB, Legea nr. 213/1998. Actul normativ, mai sus mentionat, nu a fost atacat in instantele de contencios administrativ, cum nu a fost atacata nici Hotararea nr. 17/26.08.1999 data de C. L. al Comunei Ciorogarla avand ca anexa inventarul comunicat potrivit legii la C. Judetean I. in vederea centralizarii.
În raportul juridic dedus judecatii, avand ca obiect dreptul de proprietate al bunurilor aflate in domeniul public al Municipiului Bucuresti, potrivit art. 1 din Hotararea nr. 2961/6.12.1999 (fila 41-42 din dosar) „.Bunurile detinute in proprietate de catre Regia Generala de A. Bucuresti si folosite in scopul furnizarii serviciilor de alimentare cu apa si de canaliza re in munucipiul Bucuresti, se transfera fara nici un fel de compensatie in proprietatea municipiului Bucuresti, ca bunuri ce apartin domeniului privat al municipiului Bucuresti. Transferul se va face anterior intrarii in efectivitate a Contractului de Concesiune” si ca, potrivit art. 10 alin. (l) din Legea nr. 213/1998, "Dreptul de proprietate publica inceteaza. daca bunul a pierit ori a fost trecut in domeniul privat", ca atare, fata de obiectul cererii de chemare in judecata M. Bucuresti nu poate cere constatarea unui drept de proprietate publica asupra unor bunuri trecute in proprietatea sa privata printr-un act, care potrivit art. 50 din Legea nr. 215/2001, are caracter normativ, a devenit obligatoriu si produce efecte de la data aducerii la cunostinta publica.
Potrivit inscrisului de la fila 210 din dosar, Decizia de expropriere pentru cauza de utilitate publica, D.C. nr. 24, a fost pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti la data de 12.09.1939, in confonnitate cu dispozitiile Legii din 5 februarie 1937 si nu in conformitate cu Legea nr. 1378/1864 (legea pentru espropriatiune in caz de utilitate publica), asa cum afirma reclamanta in actiunea introductiva. Mai mult, prin aceasta decizie (fila 252-253 din dosar) Curtea de Apel Bucuresti, a decis: „Admite cererea facuta de catre Uzinele Comunale Bucuresti. Declara expropriate pentru cauza de utilitate publica terenurile si constructiile, instalatiile si inbunatatirile de orice fel situate pe teritoriul comunelor: ..... terenuri necesare construirea canalului Arges-Bucuresti si pentru captarea unei parti din apa raului Arges si aducerea ei in raurile Dambovita si C. precum si construirea unei statiuni de filtrare, a unei statiuni de pompare si a unor apeducte asa cum sunt prevazute in Decizia nr. 27 din 11 Iulie 1939 a Uzine/ar Comunale Bucuresti in intinderea si suprafetele de constructii aratate pentru fie care expropriat in parte…”
Ca atare, DC. nr. 24/12.09.l939 nefiind investita cu formula irevocabila, nu reprezinta prin ea insasi un titlu executoriu si nu are efect translativ de proprietate, daca printr-o incheiere separata nu s-a constatat plata despagubirilor fixate si ca atare, apreciem ca decizia invocata nu reprezinta in sine dovada titlului.
P. Decretul nr._ oct. 1967 (fila 48 din dosar), nepublicat in Monitorul Oficial al Romaniei, s-a expropriat si s-a trecut in proprietatea statului, dandu-se in administrarea Comitetului executiv al Sfatului Popular al Orasului Bucuresti terenuri apartinand Cooperativelor Agricole de Productie, între care si CA.P. Ciorogarla si s-a autorizat Comitetului executiv al Sfatului Popular al Orasului Bucuresti, sa ocupe suprafetele de teren pe perioada executarii lucrarilor, pana la data de 31 martie 1967, ca atare, exproprierea pentru cauza de utilitate publica, ca exceptie de la regula (dreptul de proprietate privata are caracter absolut si inviolabilă, nu este dovedita prin plata despagubirilor catre persoanele fizice sau juridice expropriate, iar Decretul nr. 989/27 oct 967 al Consiliului de Stat al R.S.R., nu a avut efect translativ al dreptului de proprietate catre autoritatea administrativ-teritoriala.
Potrivit art. 2 din Decizia nr. 3294/2.12.1967 (fila 51 din dosar) a Sfatului Popular al Orasului Bucuresti s-a autorizat ocuparea temporara a terenurilor expropriate, pana la data de 31.03.1969; în conformitate cu pozitia 11 din anexa nr. 13 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al judetului llfov, precum si al oraselor si comunelor din judetul I. publicata in Monitorul Oficial sub nr. 682bis/16.09.2002, "Terenul canal Crivina Bucuresti", in suprafata de 7000 x 16 "" 112.000 mp., apartine domeniului public al comunei Ciorogarla, in administrarea R.G.A.B.; - situatia juridica a acestui teren la data inventarierii - teren proprietate de stat in administrare RGAB, Legea nr. 213/1998 și actul normativ, mai sus mentionat, nu a fost atacat in instantele de contencios administrativ, cum nu a fost atacata nici Hotararea nr. 17/26.08.1999 data de C. L. al Comunei Ciorogarla avand ca anexa inventarul comunicat potrivit legii la C. Judetean llfov in vederea centralizarii.
Potrivit inscrisului de la fila 210 dosar, Decizia de expropriere pentru cauza de utilitate publica, D.C. nr. 24, a fost pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti la data de 12.09.1939, in conformitate cu dispozitiile Legii din 5 februarie 1937 si nu conf cu Legea nr. 1378/1864 (legea pentru espropriatiune in caz de utilitate publica), asa cum afirma reclamanta S.C. APANOVA Bucuresti S.A. in actiunea introductiva. D.C. nr. 24/12.09.1939 nu este investita cu formula irevocabila si executorie.
P. Decizia nr. 24/1939, Curtea de Apel Bucuresti a dispus exproprierea pentru utilitate publica si cuantumul despagubirilor, insa, fata de dispozitiile legale in materie, aceasta hotar are nu reprezinta prin ea insasi un titlu executoriu si nu are efect translativ de proprietate, daca printr-o incheiere separata nu se constata plata despagubiriior fixate. Cum plata despagubirilor catre cetatenii expropriati nu este dovedita, apreciază apelanții că decizia invocata nu reprezinta in sine dovada titlului.
Potrivit Decretului nr. 989/27 oct.1967- nepublicat- s-a expropriat si s-a trecut in proprietatea statului, dandu-se in administrarea Comitetului executiv al Sfatului Popular al Orasului Bucuresti temuri apartinand Cooperativelor Agricole de Productie, intre care si CA.P. Ciorogarla.
Potrivit art.2 din Decizia nr.3294/212.1967 a Sfatului Popular al Orasului Bucuresti s-a autorizat ocuparea temporara a terenurilor expropriate, pana la data de 31.03.1969. Mai mult, reclamanta nu are posesia asupra intregii suprafete de teren mascat revendicata prin actiune in constatare, terenurile in cauza care au fost in patrimoniul CAP Ciorogarla au fost puse la dispozitia comisiilor de fond funciar potrivit Lg.18/1991. si in prezent se afla in parte in posesia persoanelor indreptatite potrivit legii sa li se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Reclamanta nu face dovada afirmatie facute la punctul 3. din cap. II al actiunii.
Instanța urmează a reține că, potrivit notei de respingere nr._/02.1l.2004 data de O.C.P.I.I., in urma verificarii la teren a rezultat ca determinarile topografice din documentatia, depusa de director Proiect Crivina - S.C. A. N. S.A. pentru obtinerea avizului tehnic in vederea solutionarii situatiei juridice a suprafetei de teren afectata de investitia "Alimentare cu apa po tab ila a mun. Bucuresti din sursa Arges", a depasit tolerantele admise de normele tehnice in vigoare.
Mai solicită apelantele ca instanța sa analizeze obiectiunile pe care paratele le-au formulat la expertiza omologata de instanta de fond in acest ciclu procesual si sa dispuna refacerea expertizei.
Asupra celor trei expertize efectuate in cauza, solicită sa se retina ca ele sunt contrarii si paratele au formulat obiectiuni la fiecare expertiza.
Pe situația de fapt apelanții au solicitat proba testimonială și cercetare la fața locului.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 9,15 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
La data de 13.06.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca neîntemeiat.
În motivare, intimatul a arătat că motivul de apel referitor la nemotivarea hotărârii este neîntemeiat.
Hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină. Instanța de fond arată argumentele pentru care a considerat Întemeiată acțiunea reclamantei, respectiv care este titlul de proprietate a reclamantei, faptul că terenul face parte din domeniul public. Judecătorul fondului menționează și temeiul juridic avut În vedere precum și motivele pentru care terenul În litigiu nu poate face obiectul unor reconstituiri. De asemenea, instanța de fond a analizat probele administrate, cu referire atât la înscrisuri cât și la raportul de expertiză pe care l-a omologat.
Motivul de apel referitor la inadmisibilitatea actiunii nu mai poate fi discutat în acest ciclu procesual, existând autoritate de lucru judecat în sensul că actiunea este admisibilă.
În al doilea ciclu procesual, prin sentința nr. 4960/10.10.2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată și a admis excepția inadmisibilitătii acțiunii, respingând acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
S-a stabilit deja de către instanta de casare că exceptiile sunt neîntemeiate si că se impune solutionarea pricinii pe fond, sens în care a si trimis cauza spre rejudecare, cu indicatii clare privind efectuarea expertizei si cu stabilirea obiectivelor expertizei.
În aceste conditii reluarea în cadrul prezentei căi de atac a aspectelor legate de admisibilitatea actiunii nu mai poate fi făcută în raport cu dispozitiile art. 315 alin. 1 C. pr. civ., dezlegările date deja de instanta de casare fiind obligatorii.
Motivele de apel care vizează fondul cauzei sunt neîntemeiate. În mod corect a fost admisă cererea de constatare a dreptului de proprietate publică a Municipiului București cu privire la terenul aflat pe raza teritorială a Comunei C. în suprafață de aproximativ 28,12 ha de către Judecătoria Cornetu
Așa cum corect a reținut instanța de fond, terenul cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate publică al Municipiului București a făcut obiectul unor exproprieri pentru cauză de utilitate publică succesive, începând din anul 1924 și până în 1967, în scopul construirii unui canal de aducțiune a apei pentru deservirea orașului București.
Exproprierea pentru cauză de utilitate publică reprezintă o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate publică, fiind tratată și legiferată ca o limită adusă dreptului de proprietate.
Astfel, prin Decizia de expropriere nr. 24/1939 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV -a Civilă s-a expropriat o suprafață de aproximativ 26,73 ha aflată la acel moment pe teritoriul administrativ al Comunei C..
P. Decretul nr. 989/1967 al fostului Consiliu de Stat s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 1,03 ha situate pe raza teritorială a Comunei C.. Astfel, suprafața totală expropriată prin actele menționate este de 27,76 ha. Deoarece de-a lungul anilor limitele administrative ale comunelor de pe teritoriul județului I. au suferit modificări, în prezent suprafața aferentă canalului de aducțiune - apeduct care a fost expropriată și se situează pe teritoriul administrativ al comunei C. este de 28,12 ha.
Expertul topo F. R., prin raportul de expertiză efectuat în cauză a identificat suprafața totală de teren care a făcut obiectul exproprierilor conform Deciziei nr. 24/1939 ca fiind de 270.689,62 m.p.
De asemenea, suprafața expropriată în temeiul Decretului nr. 989/1967 este compusă din două loturi: S (ST2) 12.595.38 m.p. și S (ST3) - 4921,09 m.p.
În consecință, suprafața totală identificată dobândită conform exproprierilor și deținută în prezent în temeiul contractului de concesiune este de 288.206,09 m.p., respectiv 28,82 ha. Expertul reține că această suprafață de teren se află pe raza teritorială a Comunei C., menționează că identificarea s-a făcut pe baza planurilor cadastrale scara 1 :5000, a planurilor parcelare puse la dispoziție de OCPI I. și pe baza actelor normative depuse la dosar de reclamantă, reține de asemenea că terenul respectiv este proprietatea publică a Municipiului București și este dat în concesiune S.C. A. N. S.A.
Terenurile cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate publică al Municipiului București sunt afectate de instalații de alimentare cu apă, respectiv de Apeductul de apa potabilă de la Stația de Tratare Crivina-Ogrezeni - Nodul Hidrotehnic Dragomirești, de Canalul deschis captare Crivina - Stația de Tratare R., de Canal dublu casetat captare Crivina -S.T. R., și de Nodul hidrotehnic C. (subtraversare), care așa cum se arată în dispozițiile legale invocate anterior, sunt declarate de către lege ca aparținând domeniului public al unității administrativ teritoriale, in speță al Municipiului Bucuresti.
Instalațiile și constructiile menționate în Anexa Hotărârii nr. 296/1999 și în Anexa la contractul de concesiune fac parte din categoria "rețelelor de alimentare cu apă, canalizare(...) statii de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente" prevăzute de Legea nr. 213/1998. În consecință, aceste obiective împreună cu terenul pe care se află sunt bunuri proprietate publică.
Terenul în litigiu face parte din categoria bunurilor pe care Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia le Încadrează În domeniul public al orașelor, municipiilor și comunelor, nu face și nici nu poate face parte din domeniul public al statului.
Bunurile care fac obiectul prezentei acțiuni aparțin domeniului public al Municipiului București, acesta fiind titular al interesului public recunoscut de către lege și În favoarea sa fiind realizate instalațiile.
Terenurile cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate publică al Municipiului București sunt afectate de instalații de alimentare cu apă, respectiv de Apeductul de apa potabilă de la Stația de Tratare Crivina-Ogrezeni - Nodul Hidrotehnic Dragomirești, de Canalul deschis captare Crivina - Stația de Tratare R., de Canal dublu casetat captare Crivina-S.T. R., și de Nodul hidrotehnic CiorogârIa (subtraversare), care așa cum se arată în dispozițiile legale invocate anterior, sunt declarate de către lege ca apartinând domeniului public al unitătii administrativ teritoriale, În spetă al Municipiului București. Apeductul mentionat este destinat alimentării cu apă a retelei de alimentare a Municipiului București, concesionată ..A.. Totodată, aceste obiective se încadrează și în categoria serviciilor de gospodărie comunală, fapt care impune considerarea lor ca aparținând proprietății publice.
În speță, prin Hotărârea nr. 296 din 16.12.1999 a Consiliului General al Municipiului Bucuresti se menționează la art. 5 că "se aprobă ca bunurile proprietate publică ale Municipiului București prezentate În Anexa 2 să fie concesionate societății concesionare". Anexa 2 la această hotărâre poartă titlul Bunurile proprietate publică și cuprinde toate bunurile care aparțin domeniului public al municipiului București, inclusiv terenul în litigiu.
Pârâta a susținut că prin această hotărâre bunurile ar fi fost trecute în domeniul privat. Această susținere este însă eronată. Conform art. 2 din această hotărâre au fost trecute în domeniul privat numai bunurile menționate în Anexa 1. Bunurile cuprinse în Anexa 2 sunt declarate ca făcând parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale. Această hotărâre nu a fost atacată în justiție și produce efecte juridice conform Legii nr. 213/1998.
În privința inventarelor prevăzute de Legea nr. 213/1998, procedura este în curs de desfășurare așa cum rezultă din înscrisurile anexate la concluziile scrise depuse la instanța de fond, acest inventar fiind deja aprobat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București. Interesul formulării acțiunii în constatare este tocmai acela de a se clarifica situația juridică a acestui teren în vederea aprobării inventarelor de către Guvern.
Împrejurarea că terenul ar figura în Inventarul Județului I. nu duce la o altă concluzie. La poziția 11 din acest inventar figurează teren Crivina proprietate de stat, administrare RGAB. Oricum, inventarele nu au caracter constitutiv de drepturi potrivit Legii nr. 213/1998. În aceste condiții, este eronată concluzia instantei de fond din primul ciclu procesual potrivit căreia nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate întrucât nu s-a făcut dovada atestării proprietății prin hotărâre de guvern, respectiv prin inventar.
Titlurile de proprietate depuse la dosarul cauzei sunt irelevante pentru soluționarea prezentei pricini. Suprafata de teren care a format obiectul procedurilor de restituire în temeiul Legii nr. 18/1991 și la care se referă și titlurile de proprietate depuse este de aproximativ 1,63 ha și nu formează obiectul prezentului litigiu, împrejurare mentionată în mod expres în Nota tehnică întocmită de domnul B. L., anexă la actiune la care face referire și pârâta în întâmpinarea depusă. P. urmare, nu există identitate între terenul în litigiu și terenul cu privire la care s-au emis titlurile de proprietate, pentru suprafața respectivă de 1,63 ha nefiind formulată acțiunea în constatare.
Menționează intimatul că solicitarea apelantei de refacere a expertizei și de administrare a probei cu martori este neîntemeiată.
Expertiza efectuată în cauză de expertul F. este o lucrare complexă care s-a desfășurat pe o perioadă de timp îndelungată. Au fost formulate de către pârâtă două rânduri de obiecțiuni, care au fost încuviințate de prima instanță și la care expertul a răspuns. Această expertiză a fost avizată de OCPI, fiind remediate observațiile făcute de această instituție.
Apelanta nu aduce niciun argument pertinent în combaterea concluziilor raportului de expertiză și de ce solicită o altă expertiză. Expertul a lucrat la acest raport împreună cu specialiștii Primăriei C. și pe baza datelor și documentelor furnizate de aceasta. în consecință, nu există nici un temei pentru refacerea acesteia.
Proba cu martori nu este utilă, concludentă și nici pertinentă soluționării cauzei n raport cu obiectul acesteia - acțiune în constatarea unui drept de proprietate publică, instanța fiind sesizată cu probleme de drept, iar dovada dreptului de proprietate publică se face pe baza înscrisurilor.
Analizând sentința civilă apelată prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
1. Cu referire la motivul de apel vizând nemotivarea sentinței civile apelate, tribunalul reține caracterul nefondat al acestuia.
Sub acest aspect, tribunalul reține că motivarea sau considerentele reprezintă opera judecătorului și trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă. În această parte a hotărârii, judecătorul are obligația de a demonstra în scris soluția dată fiecărui capăt de cerere, să motiveze de ce a admis susținerile uneia dintre părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare. Judecătorul nu trebuie să răspundă la simplele argumente invocate de părți, dacă pretențiile sunt motivate pe alte considerații, el având obligația de a răspunde numai la capetele de cerere formulate. Cu toate acestea, motivarea trebuie să conțină o expunere a tuturor susținerilor și obiecțiilor părților și să nu se transforme într-o manieră comodă de argumentare. În plus, motivarea trebuie să fie concludentă cauzei, dezvoltările străine cauzei fiind inutile, trebuie să fie clară și fără echivoc.
Astfel, tribunalul reține că sentința civilă apelată cuprinde toate elementele care implică o analiză a fondului pricinii, unul din aceste elemente fiind rezolvarea dată fiecărui capăt de cerere, prin raportare la probatoriul administrat în cauză și la situația dedusă judecății.
Concluzionând, tribunalul reține că prima instanță a oferit o motivare consistentă cererii, instanța de control judiciar fiind în măsură să exercite controlul asupra modului de soluționare a acesteia.
2. Referitor la motivul de apel vizând caracterul inadmisibil al prezentei acțiuni în constatare prin raportare la dispozițiile art. 111 C. proc. civ., tribunalul reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 4960/10.10.2008 pronunțată de Judecătoria B., în al doilea ciclu procesual, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins cererea ca inadmisibilă, pe temeiul dispozițiilor art. 111 C. proc. civ.
P. decizia civilă nr. 325/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de M. București, s-a desființat sentința civilă nr. 4960/10.10.2008 pronunțată de Judecătoria B. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a decide astfel, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a stabilit că, prin prima decizie dată de instanța de control judiciar, s-a decis ca în rejudecare pricina să fie soluționată pe fond, scop în care trebuia să se procedeze la administrarea de probe. Or, prin admiterea excepției inadmisibilității în rejudecare s-a nesocotit principiul non reformatio in peius.
Astfel, tribunalul reține că, prin decizia civilă nr. 325/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că instanța de rejudecare trebuie să procedeze la soluționarea cauzei pe fond, acțiunea fiind apreciată prin urmare, admisibilă.
Așadar, chestiunea admisibilității prezentei acțiuni nu mai poate fi repusă în discuție, fiind dezlegată cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă anterior menționată, motiv pentru care tribunalul va respinge acest motiv de apel ca nefondat.
3. Privitor la motivul de apel vizând greșita soluționare a cauzei pe fond, tribunalul reține următoarele:
P. decizia civilă nr. 944/11.05.2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, în primul ciclu procesual, s-a reținut că terenul cu privire la care se solicită constatarea apartenenței sale la domeniul public al Municipiului București este afectat de construcții și instalații ce deservesc M. București, fiind de interes public, terenul aparținând, așadar, domeniului public.
S-a mai reținut prin aceiași decizie că terenul a fost dobândit pe calea exproprierii pentru cauză de utilitate publică, astfel: prin decizia de expropriere nr. 24/1939 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă s-a expropriat o suprafață de 26,73 ha aflată la acel moment pe teritoriul administrativ al comunei C., iar, prin Decretul nr. 989/1967 al fostului Consiliu de Stat, s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 1,03 ha situate pe raza teritorială a comunei C.. Astfel, suprafața totală expropriată prin actele menționate este de 27,76 ha.
În acest sens, tribunalul reține că, prin decizia de expropriere nr. 24/1939 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă (filele 207-358 primul dosar fond) s-a expropriat o suprafață de 26,73 ha aflată la acel moment pe teritoriul administrativ al comunei C.. Cererea de expropriere a fost formulată de către Uzinele Comunale București, administrate de către C. Comunal București, potrivit Legii din anul 1923 (filele 22-25 primul dosar fond). Iar, prin Decretul nr. 989/1967 al fostului Consiliu de Stat al României, s-a dispus exproprierea unei suprafețe totale de 7,41 ha din care 1,03 ha situate pe raza teritorială a comunei C. (filele 51-56 primul dosar fond).
P. Deciziunea nr. 795/05.09.1949 emisă de Comitetul Provizoriu al Sfatului Popular al Capitalei s-a prevăzut că alimentarea cu apă, întreținerea și construirea rețelei de canalizare și salubritate a Municipiului București aparțin Uzinelor Comunale București, iar, prin Deciziunea nr. 1582/15.11.1949 emisă de Comitetul Provizoriu al Sfatului Popular al Capitalei, s-a modificat denumirea Întreprinderii Uzinele Comunale București în Întreprinderea Canal, A., Salubritate.
Mai apoi, prin Decizia nr. 1198/10.12.1990 emisă de P. Municipiului București, s-a înființat în subordinea Primăriei Municipiului București, Regia Generală de A. prin reorganizarea Întreprinderii Canal A. București.
Ulterior, prin H.C.G.M.B. nr. 296/1999 (filele 41-43 primul dosar fond), bunurile deținute de Regia Generală de A. București și folosite în scopul furnizării serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul București s-au transferat fără niciun fel de compensație în proprietatea municipiului București.
Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de expert F. R. rezultă că au fost riguros măsurate terenurile în litigiu, acestea având suprafața de 270.689,62 mp., conform Deciziei nr. 24/1939 și 12.595,38 mp. plus 4.921,09 mp., conform Decretului nr. 989/1967, suprafața totală măsurată fiind de 288.206,09 mp.
Mai reține tribunalul, potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, că terenurile cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate publică al Municipiului București sunt afectate de instalații de alimentare cu apă, respectiv de Apeductul de apă potabilă de la Stația de Tratare Crivina-Ogrezeni-Nodul Hidrotehnic Dragomirești de canalul deschis captare Crivina-Stația de Tratare R., de Canal dublu casetat captare Crivita-Stația de Tratare R. și de Nodul Hidrotehnic C. (subtraversare).
Potrivit art. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, act normativ incident în cauză, domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente.
Tot astfel, potrivit art. 119 din Legea nr. 215/2001, constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial. Iar, conform art. 120-121 din același act normativ, aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național. Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. 1, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege.
Mai reține tribunalul că, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, serviciile comunitare de utilități publice sunt definite ca totalitatea activităților reglementate prin prezenta lege și prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esențiale de utilitate și interes public general cu caracter social ale colectivităților locale, cu privire la: a) alimentarea cu apă; b) canalizarea și epurarea apelor uzate; c) colectarea, canalizarea și evacuarea apelor pluviale; d) producția, transportul, distribuția și furnizarea de energie termică în sistem centralizat; e) salubrizarea localităților; f) iluminatul public; g) administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, precum și altele asemenea; h) transportul public local.
Iar art. 4 alin. 1 din același act normativ prevede că sistemele de utilități publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităților administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes și folosință publică și aparțin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităților administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietății publice sau private a acestora, după caz.
Mai reține tribunalul și faptul că, prin sentința civilă nr. 345/23.04.2004 pronunțată de Judecătoria B. V. (filele 185-194), s-a constatat că M. București are un drept de proprietate asupra terenurilor aferente Stației de Captare Crivina și Stației de Tratare Ogrezeni, în suprafață totală de 510.530,09 mp., precum și asupra terenurilor aferente canalului de aducțiune în suprafață totală de 252.739,66 mp.
P. urmare, tribunalul concluzionează în sensul că terenurile cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate sunt declarate de lege ca aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale, în speță al Municipiului București, apeductul menționat fiind destinat alimentării cu apă a rețelei de alimentare a Municipiului București, concesionată de S.C. A. N. București S.A. (filele 57-180 primul dosar fond).
P. suplimentul la raportul de expertiză topografică efectuat în primă instanță de expert F. R. (fila 170) s-a concluzionat în sensul că între terenul în litigiu și 7 alte suprafețe de teren există suprapuneri determinate de emiterea unor titluri de proprietate, suprafața totală pentru care există suprapunere fiind de 9514,61 mp.
Această împrejurare nu prezintă, în opinia tribunalului, relevanță pentru soluționarea prezentei cauze, ce are ca obiect doar constatarea dreptului de proprietate al intimatului reclamant asupra suprafeței de teren în litigiu, chestiunea existenței sau nu a suprapunerii menționate urmând a fi reglementată pe calea unor eventuale acțiuni în realizare între intimatul reclamant și titularii respectivelor titluri de proprietate.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții . și P. C. P. P., C. L. C. P. P., toți cu sediul în comuna C., ., județul I., în contradictoriu cu intimatul M. BUCUREȘTI P. M. . S.A., cu sediul în sector 1, București, .. 2, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 octombrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
E. M. O. L. C. C.
pentru judecător aflat în CM,
semnează președintele Secției civile,
judecător S. F. I.
GREFIER
C. D.
Red. judecător fond F. A. L./Judecătoria Cornetu
Red. jud. E.M.O.
Thn. red. C.D. /6 ex./2013
.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 151/2013.... | Expropriere. Sentința nr. 229/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
