Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-12-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 2637/2014
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P. C. D.
JUDECĂTOR M. E.
JUDECĂTOR A. D.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât D. P. T. împotriva sentinței civile nr. 5400/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât personal și asistat de apărător ales, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 07.11.2014, intimatul reclamant a depus concluzii scrise la dosar, după care,
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul reclamant.
Recurentul pârât, prin apărător solicită respingerea excepției.
Tribunalul, deliberând, respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimatul reclamant reținând că au fost indicate criticile aduse de recurent sentinței civile recurate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul pârât, prin apărător, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Arată că instanța de fond nu a ținut cont de ansamblul probator administrat în cauză, din care rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea hotărârii. Arată că în cauză nu s-a făcut dovada achitării prețului, iar din probele administrate respectiv interogatoriu și martorii rezultă faptul că înțelegerea dintre părți nu a fost în sensul înstrăinării ci de împrumut cu garanție. Solicită obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise în temeiul dispozițiilor art. 260 din codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 146 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 18.11.2014.
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 18.11..2014
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. D. M. E. A. D. L. I.
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P. C. D.
JUDECĂTOR M. E.
JUDECĂTOR A. D.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât D. P. T. împotriva sentinței civile nr. 5400/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotârât următoarele:
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul dispozițiilor art. 260 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea pentru data de 25.11.2014.
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 25.11.2014.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.11.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. D. M. E. A. D. L. I.
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P. C. D.
JUDECĂTOR M. E.
JUDECĂTOR A. D.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât D. P. T. împotriva sentinței civile nr. 5400/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18.11.2014 și apoi pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul dispozițiilor art. 260 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea pentru data de 02.12.2014.
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 02.12.2014.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.11.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. D. M. E. A. D. L. I.
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 2637R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P. C. D.
JUDECĂTOR M. E.
JUDECĂTOR A. D.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât D. P. T. împotriva sentinței civile nr. 5400/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.11.2014, 25.11.2014 și apoi pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâtul D. P. T. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate intervenită vânzarea autoturismului Peugeot 206 cu număr de înmatriculare_ și să se dispună radierea autoturismului de pe numele pârâtului.
În fapt, a arătat că, la data de 28.08.2010, între părți a intervenit vânzarea autoturismului marca Peugeot nr. 206 cu număr de înmatriculare_, pentru suma de 4500 Euro, preț plătit conform înțelegerii semnată de pârât (300 Euro au fost achitați la data de 28.08.2010, iar 1000 Euro, respectiv 4.866,50 lei au fost achitați la reparația autoturismului, iar diferența urma să fie achitată la data de 30.09.2010, când trebuia radiat autoturismul). La acest moment, pârâtul a refuzat să meargă la Administrația Financiară în vederea radierii și nu mai dorea să vândă autoturismul.
În drept, a invocat dispozițiile art. 111 C. proc. civ.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatorii și martori. A depus la dosar în copie înscrisuri doveditoare (filele 3-11).
În cauză s-a administrat proba cu interogatoriul și proba cu martori.
La termenul de judecată din data de 13.02.2012, pârâtul, cu privire la semnătura vânzătorului a arătat că nu îi aparține, presupunând că semnătura a fost făcuită de reclamant, iar în temeiul art. 183 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea și înaintarea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria B.. La data de 08.01.2013, s-a depus rezoluția Parchetului din data de 21.12.2012 și copia referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale. Cauza a fost repusă pe rol.
La prezenta cauză s-a atașat dosarul nr._ al Tribunalului I., înregistrat în urma recursului formulat de C. C. împotriva încheierii din data de 13.02.2013, prin care s-a dispus înaintarea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria B., în vederea cercetării, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Potrivit Deciziei civile nr. 576R/11.09.2012 s-a admis excepția netimbrării și s-a anulat recursul ca netimbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de excepția invocată din oficiu, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.08.2010, între reclamant, în calitate de cumpărător și pârâtul D. P. T., în calitate de vânzător a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Peugeot 206, înmatriculat sub nr._, cu număr de identificare VF32DNFUA44743120, ._.
Deși între părți s-a încheiat un înscris constând în contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 11), precum și o înțelegere scrisă (fila 3), care, coroborate, conduc la concluzia existenței acordului de voință în ceea ce privește vânzarea cumpărarea autoturismului, totuși pârâtul nu s-a mai prezentat la organele competente în vederea efectuării formalităților de radiere a autoturismului de pe numele său și înscrierea pe numele cumpărătorului.
Pârâtul neagă încheierea contractului și a înțelegerii menționate, sens în care a formulat și plângere penală împotriva reclamantului, înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria B. sub nr. 886/16.02.2011 (fila 58), însă instanța a reținut că cercetările penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals s-au încheiat la data de 13.04.2011 când prin rezoluția procurorului, dată în dosarul menționat s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reclamantului (fila 76).
De asemenea, în dosarul penal nr. 1261/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus, prin rezoluția din data de 21.12.2012 (fila 93) neînceperea urmăririi penale față de reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1 C. pen.
Din probele administrate, instanța a reținut fără putință de tăgadă încheierea de către părți a contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Peugeot 206.
Chiar dacă discuțiile anterioare dintre părți au vizat acordarea unui împrumut de către reclamant, pârâtului, în vederea deplasării în Anglia, împrumut ce era garantat cu autoturismul, instanța a constatat că, prin semnarea contractului și a înțelegerii părțile și-au manifestat expres și în cunoștință de cauză voința de a transfera către reclamant dreptul de proprietate asupra autoturismului în schimbul unui preț, iar pârâtul, care a semnat atât contractul în forma tip, cât și înscrisul olograf, nu a dovedit contrariul celor afirmate de reclamant și confirmate prin înscrisurile menționate.
Potrivit art. 1295 cod civil (în vigoare la data încheierii contractului), vânzarea-cumpărarea este un contract consensual și translativ de proprietate, astfel încât, prin simplul acord de voință al părților și fără îndeplinirea vreunei formalități, se produce nu numai încheierea contractului, dar operează și transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Acțiunea în constatare este admisibilă în condițiile în care, pe de o parte, reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizare, contractul de vânzare-cumpărare fiind deja încheiat ca efect al realizării acordului de voință al părților, iar, pe de altă parte, justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, radierea autoturismului de pe numele pârâtului și înmatricularea acestuia pe numele reclamantului cumpărător, respectiv înscrierea mențiunilor noului deținător al autovehiculului în cartea de identitate, urmând să se facă pe baza hotărârii judecătorești, de către organele de poliție, în condițiile în care pârâtul refuză să se prezinte personal pentru acest demers.
Astfel, conform art. 12 din Instrucțiunile nr. 290/1993 de aplicare a H.G. nr. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului, serviciul circulație efectuează radierea vehiculului după verificarea autenticității documentelor prevăzute de lege și, în prezența fostului și noului deținător, înmânează noului deținător exemplarul netimbrat al certificatului de radiere.
În aceste condiții, întrucât reclamantul nu a putut realiza în baza înscrisurilor menționate depuse la dosar radierea din circulație a autoturismului de pe numele pârâtului și înscrierea lui pe numele său, instanța a admis acțiunea și a constatat că între reclamant, în calitate de cumpărător, și pârât, în calitate de vânzător, s-a încheiat, la data de 28.08.2010, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul marca autoturismului marca Peugeot 206, înmatriculat sub nr._, cu număr de identificare VF32DNFUA44743120, ._.
Împotriva sentinței civile nr. 5400/26.09.2013 a formulat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că instanța de fond s-a aplecat numai asupra înscrisului denumit „înțelegere” și a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, constatând în mod eronat existența acordului de voință privind vânzarea-cumpărarea autoturismului.
Recurentul a arătat că atât răspunsul la interogatoriu, cât și declarația martorului P. V. reliefează o cu totul altă situație, acordul de voință al părților fiind în cu totul altă direcție decât cea a înstrăinării autoturismului în cauză, respectiv împrumutarea unei sume de bani de către reclamant pârâtului, garantată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
S-a mai arătat că instanța de fond în mod greșit a ajuns la concluzia că prin coroborarea celor două înscrisuri aflate la fila 3 și fila 11 se poate trage concluzia existenței acordului de voință în ceea ce privește cumpărarea autoturismului, având în vedere că aceste două înscrisuri conțin elemente contradictorii, celelalte probe administrate ducând de asemenea la concluzii diferite.
Instanța de fond arată în motivare că deși este posibil ca înscrisul olograf denumit înțelegere să fi vizat acordarea unui împrumut de către reclamant, există totuși acel contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit care ar face dovada manifestării acordului de voință de a se înstrăina autoturismul, fără a observa însă faptul că reclamantul a recunoscut faptul că el a fost cel care s-a ocupat în mod exclusiv de contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit aflat în copie la fila 11 din dosar, între cele două înscrisuri existând o diferență de preț ce nu poate fi explicată, în acel contract, fiind stipulată suma de 6.000 euro, cu privire la care nu se aduce de către reclamant vreo dovadă în sensul achitării.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond nu face niciun fel de apreciere cu privire la neconcordanțele dintre situația de fapt expusă de reclamant și cea redată de ansamblul probelor administrate. Astfel, s-a arătat că nici din înțelegere și nici din contractul de vânzare-cumpărare sau declarațiile date de reclamant nu se face vreo mențiune despre momentul sau modalitate în care autoturismul a intrat în posesia reclamantului.
În ceea ce privește caracterul consensual al contractului de vânzare-cumpărare, recurentul a arătat că reclamantul solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, plecând de la existența înscrisului denumit înțelegere, fiind astfel cel mult în situația unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare și nu a unui contract deja încheiat. În atare condiții, respectiv o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, întrucât vânzătorul nu a avut, iar cumpărătorul nu a cumpărat, ci ambii s-au obligat numai să încheie contractul, vânzarea-cumpărare nu poate fi considerată încheiată, astfel că nici caracterul consensual nu poate fi reținut într-o astfel de situație.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Deși legal citat cu copia motivelor de recurs intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
La data de 28.08.2010, între intimatul reclamant, în calitate de cumpărător și recurentul pârât, în calitate de vânzător a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Peugeot 206, înmatriculat sub nr._, cu număr de identificare VF32DNFUA44743120, ._, astfel cum rezultă din înscrisul ititulat „înțelegere” (fila 3). La aceeași dată, 28.08.2010, părțile au încheiat și înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” (fila 11).
Cu toate acestea, recurentul pârât nu s-a mai prezentat la organele competente în vederea efectuării formalităților de radiere a autoturismului de pe numele său și înscrierea pe numele cumpărătorului.
Cu privire la susținerile recurentului referitoare la greșita apreciere a probelor administrate la dosar de către prima instanță sub aspectul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, tribunalul urmează a le înlătura ca nefondate. Astfel, din cuprinsul înscrisului intitulat „înțelegere” rezultă fără putință de tăgadă că între părți a intervenit o operațiune de vânzare-cumpărare a autoturismului în litigiu. În privința prețului, părțile au prevăzut că, la data încheierii înțelegerii, recurentul a primit suma de 3.000 euro, urmând ca 1.000 euro să fie plătită la S.C. Auto Luck ..L., unitatea service, sub formă de contravaloare a reparației autoturismului ce urmează a fi reparat, defecțiunile fiind enumerate de părți, iar restul de 500 euro urma a fi achitat la data efectuării formalităților de radiere a autoturismului de la administratția financiară.
Potrivit devizului de reparație nr. 1405/07.09.2010 (fila 9) și facturii fiscale nr._/07.09.2010 (fila 8) se reține efectuarea de servicii de reparații autoturismului în litigiu în valoare de 4.866,50 lei, autoturismul fiind ulterior ridicat de intimatul reclamant de la respectiva unitate service, potrivit întrebărilor și răspunsurilor părților la interogatorii, ceea ce înseamnă și achitarea facturii menționate, în caz contrar unitatea service nu ar fi eliberat autovehiculul.
Prin urmare, afirmațiile recurentului pârât în sensul că intimatul reclamant nu a făcut dovada achitării prețului sunt vădit nefondate.
În plus, mai reține tribunalul că părțile au încheiat și formularul de contract de vânzare-cumpărare a autoturismului în litigiu (fila 11), ceea ce evidențiază intenția neechivocă a acestora.
În privința declarației martorului P. V., tribunalul urmează a o înlătura reținând că, prin raportare la prevederile art. 1.191 alin. 2 din Codul civil de la 1864, proba cu martori nu se va primi în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului. Or, prin declarația martorului menționat, recurentul pârât a încercat să dovedească tocmai peste cuprinsul înscrisului intitulat „înțelegere”.
Recurentul pârât a negat încheierea contractului și a înțelegerii menționate, formulând și plângere penală împotriva intimatului reclamant (fila 58), cercetările penale efectuate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals s-au încheiat la data de 13.04.2011, când prin rezoluția procurorului, dată în dosarul menționat s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului reclamant (fila 76). De asemenea, în dosarul penal nr. 1261/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus, prin rezoluția din data de 21.12.2012 (fila 93) neînceperea urmăririi penale față de intimatul reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1 C. pen.
În ceea ce privește diferența de preț dintre cele două înscrisuri, tribunalul urmează a reține că acest aspect nu prezintă relevanță pe aspectul naturii juridice a contractului încheiat între părți, importantă fiind în soluționarea prezentei cauze stabilirea cu certitudine că părțile s-au înțeles să încheie un contract de vânzare-cumpărare, chestiunea achitării sau nu a prețului urmând a fi eventual reglată ulterior între părți.
Astfel, potrivit art. 1.295 din Codul civil de la 1864, vânzarea-cumpărarea este un contract consensual și translativ de proprietate, astfel încât prin simplul acord de voință al părților și fără îndeplinirea vreunei formalități se produce nu numai încheierea contractului, dar operează și transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Tribunalul reține că, în mod legal și temeinici, prima instanță a apreciat că acțiunea în constatare este admisibilă în condițiile în care, pe de o parte, reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizare, contractul de vânzare-cumpărare fiind deja încheiat ca efect al realizării acordului de voință al părților, iar, pe de altă parte, justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea acestuia pe numele pârâtului cumpărător, respectiv înscrierea mențiunilor noului deținător al autovehiculului în cartea de identitate, urmând să se facă pe baza hotărârii judecătorești de către organele de poliție, în condițiile în care pârâtul refuză să se prezinte personal pentru acest demers.
Potrivit art. 12 din Instrucțiunile nr. 290/1993 de aplicare a H.G. nr. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului, serviciul circulație efectuează radierea vehiculului după verificarea autenticității documentelor prevăzute de lege și, în prezența fostului și noului deținător, înmânează noului deținător actul de identitate, fișa de înmatriculare și cartea de identitate, iar fostul deținător exemplarul netimbrat al certificatului de radiere.
În aceste condiții, întrucât intimatul reclamant nu a putut realiza în baza înscrisurilor menționate depuse la dosar, radierea din circulație a autoturismului de pe numele său și înscrierea acestuia pe numele cumpărătorului, tribunalul reține că prima instanță a admis în mod temeinic acțiunea, constatând, în temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul în discuție.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul pârât D. P. T. împotriva sentinței civile nr. 5400/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2014.
Președinte Judecător Judecător
C. D. M. E. A. D.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: D.A./2 ex.
Jud. fond: Tășcan A. - Jud.B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 857/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 877/2014.... → |
|---|
