Acţiune în constatare. Sentința nr. 838/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 838/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1206/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.03.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: L. G. A.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr. 838/07.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr.7848/ 94/2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A. R. –ADMINISTRAȚIA B. DE APE ARGEȘ, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-pârâtă reprezentată de apărător ales A. B. cu delegație la fila 30 din dosar și intimata-reclamantă reprezentată de consilier juridic R. V. cu delegație la fila 31 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelanta-pârâtă prin apărător ales, comunică părții adverse și depune la dosar o cerere de probe și un set de înscrisuri, respectiv anexa nr. 1 a hotărârii Consiliului General al Municipiului București din care rezultă că suprafața totală a Lacului Mogoșoaia cuprinde 120 de hectare, iar Râul C. nu cuprinde un lac sau o acumulare și începe de la nr. 07 la nr. 15, în total 1074 hectare din care 120 hectare aparțin Lacului Mogoșoaia. Arată că a mai depus și sentința civilă 1557/2014 prin care a fost reconfirmată limita de hotar dintre . Chitila, iar Lacul Mogoșoaia a fost reconfirmat în teritoriul administrativ al COMUNEI MOGOȘOAIA.
Intimata-reclamantă prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Arată că a depus un extras din HG 220, menționând că anexa și hotărârea 220 este privind patrimoniul ALPAB, care este în subordinea Consiliului General al Municipiului București și nu al Comunei Mogoșoaia. Susține că Lacul Mogoșoaia care a îngropat și suprafața acumulării Chitila nu s-a aflat niciodată în patrimoniul Comunei Mogoșoaia, decât prin înscrierea nelegală în anexa nr. 29, iar înscrisul depus de către apelanta-pârâtă este hotărârea 220 privind patrimoniul ALPAB și nu al Comunei Mogoșoaia.
Apelanta-pârâtă prin apărător ales, susține că prin depunerea anexi nr. 1 la hotărârea 220 a vrut să dovedească faptul că suprafața totală a Lacului Mogoșoaia este de 120 de hectare și în integralitatea sa se află în administrarea ALPAB. Arata că niciodată acest lac nu a fost cunoscut sub denumirea Chitila.
Tribunalul deliberând, în temeiul disp. art. 167 c.p.c. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelanta-pârâtă prin apărător ales, arată că a invocat ca motiv de apel excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității acțiunii. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, solicită admiterea acesteia și respingerea cererii de chemare în judecată, fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Arată că prin Decretul nr. 60/23.02.1972 a fost expropriată o suprafață de 152.550 mp din teritoriul localităților Mogoșoaia și Chitila echivalentul a 15,25 hectare pentru a fi înființată acumularea Chitila, iar prin același decret la art. 30 prin care a fost admisă exproprierea, s-a dat în administrare Consiliului Popular al Municipiului București întreaga suprafața de teren expropriată de 152.550 mp. Susține că o lună mai târziu prin hotărârea nr. 300 a Consiliului Popular al Municipiului București, s-a constituit un drept de administrare pentru întreaga suprafață expropriată întreprinderii de Canal A. București. Arată că în baza Legii 15/1990 fosta întreprindere Canal A. București a fost redenumită Regia de A. București, iar ulterior prin hotărârea Consiliului nr. 220/2000 s-a reorganizat această întreprindere fiind succesoarea în drepturi a întreprinderii inițiale. Susține că intimata-reclamantă nu a depus la dosar o hotărâre de guvern sau un ordin de ministru prin care să răstoarne dovezile rezultate din decretul de expropriere nr. 60 art. 30 și nu a depus la dosar un alt document din care să rezulte că la o dată ulterioară anului 2000 ar fi fost constituit un drept de administrare în favoarea sa în detrimentul ALPABULUI. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, susține că intimata-reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță a formulat o acțiune în constatare a existenței unui drept de administrare. Susține că dreptul de administrare este o formă de exercitare a însuși dreptului de proprietate publică, iar titularul acestui drept poate lupta pentru protecția dreptului său dacă i-a fost constituit, de aceleași prerogative ca și titularului dreptului de proprietate publică. Astfel, avea dreptul și posibilitatea să introducă o cerere în legalizarea dreptului și nu o acțiune în constatare. Solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că reprezentanții Orașului Chitila solicită indirect prin această cerere accesul la lacul Mogoșoaia. Susține că instanța de fond prin capătul de cerere referitor la radiere a modificat suprafața administrativ teritorială a acestei localități, ori potrivit art. 22 din Legea 215/2001 limitele administrative a localităților se stabilesc exclusiv prin lege, iar instanța de judecată este chemată doar pentru a constata dacă au fost respectate dispozițiile legale în materie. Arată că la nivelul anului 2002 a fost realizată inventarierea bunurilor din localitatea Mogoșoaia în temeiul Legii 213/1997, iar potrivit dispozițiilor acestui act normativ în vigoare la data respectivă, titularul dreptului de proprietate publică putea fără acceptul titularului dreptului de administrare să-l transfere, cu condiția să fie emisă o hotărâre de guvern semnată de ministru. Susține că în opinia sa, în condițiile în care a fost emisă hotărârea nr. 930 semnată de ministrul de finanțe, dreptul de proprietate publică a fost transferat de la statul român la Localitatea Mogoșoaia. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă prin consilier juridic, solicită respingerea apelului și a excepțiilor invocate prin cererea de apel. Susține că atât Lacul Străuleși cât și Mogoșoaia sunt în administrarea Consiliului General al Municipiului București. Arată că se face confuzie între un lac și o lucrare hidrotehnică, cum este acumularea care are instalații, care este supravegheată și se fac manevre tot timpul. Cu privire la lipsa calității procesuale active, arată că în anul 1991 ICAB în baza Legii 15, nu s-a transformat în Regia de A. ci în Regia Autonomă A. R. în baza HG 191/1990. Arată că în cerere și în actele de la dosar a făcut referire la antecesorii săi, respectiv ICAB, Regia Autonomă A. R., Compania Națională A. R. și actuala Administrația Națională A. R.. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 31.03.2015
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 31.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2015.
Președinte Judecător Grefier
M. E. L. G. A. M. A. M.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31.03.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: L. G. A.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr. 838/07.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr.7848/ 94/2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A. R. –ADMINISTRAȚIA B. DE APE ARGEȘ, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când,
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 07.04.2015
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 07.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2015.
Președinte Judecător Grefier
M. E. L. G. A. M. A. M.
DOSAR NR. 7848/ 94/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1206 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.04.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: L. G. A.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr. 838/07.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. 7848/ 94/2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A. R. –ADMINISTRAȚIA B. DE APE ARGEȘ, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2015 apoi pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamanta Administrația Națională „A. R.” Administrația B. de Ape Argeș in contradictoriu cu parata . a solicitat rectificarea cartii funciare nr.781 pentru faptul ca înscrierea făcuta nu este in concordanta cu situația juridica reala a imobilului si de asemenea sa se constate ca in anexa nr.29 la HG nr. 930/2002, nu este înscrisa ca aparținând domeniului public al comunei Mogosoaia, lucrarea hidrotehnica,, Acumularea Chitila,,.
In fapt a aratat ca unitatea are in administrare in calitate de instituție publica in coordonarea organului administrației publice centrale in domeniul gospodăririi apelor, lucrarea hidrotehnica de interes național, Acumularea Chitila situat pe teritoriul orașului Chitila, jud. I..
S-a mai aratat ca bunul a fost realizat prin lucrări de investiție executate de către antecesor, oficiul de Gospodărire a Apelor Bucuresti a fost dat in exploatare in anul 1980.
A mai aratat ca după . Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic ala acesteia a fost întocmit primul inventar al bunurilor din domeniul public al statului cuprinzând bunurile date in administrarea Administrației Naționale ,, A. Romane,, a fost inscrisa si acumularea Chitila.
S-a mai aratat ca formularea prezentei acțiuni a fost determinata de adresa transmisa de OCPI I., înregistrata sub nr. 1025/08.02.2011, prin care s-a adus la cunoștința ca Acumularea Chitila a fost intabulata in cartea funciara nr.781 a comunei Mogosoaia.
In drept si-a întemeiat acțiunea pe dis. art. 111,112, 274 C.p.c.
In susținerea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 24.04.2012 prin serviciul registratura parata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata si a invocat excepția netimbrarii cererii de chemare in judecata si excepția lipsei de interes in formularea acțiunii, pe care instanța le-a unit cu fondul.
Pe fondul cauzei, a aratat ca imobilul in cauza se afla in proprietatea comunei Mogosoaia cf. art. HG 930/2002, iar la baza înscrierii in HG 930/2002 se afla HCL nr.26/23.09.1999 reprezentând inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Mogosoaia.
In drept întâmpinarea nu a fost întemeiata.
P. sentința civilă nr. 838/07.03.2014 Judecătoria B. a respins excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiata, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiata, a admis cererea formulată de reclamanta Administrația Națională „A. R.” Administrația B. de Ape Argeș, a constatat ca reclamanta Administrația Națională „A. R.” Administrația B. de Ape Argeș are un drept de administrare asupra imobilului intitulat Acumulare Chitila, și a dispus rectificarea cartii Funciare nr. 781/UAT Mogosoaia in sensul ca imobilul Acumulare Chitila nu face parte din domeniul public al Comunei Mogosoaia.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
P. Hotararea Consiliului Local al comunei Mogosoaia nr. 24/23.08.1999 s-a insusit inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al comunei Mogosoaia, la pozitia 9 din Anexa fiind mentionat Lacul Mogosoaia, de la Centura cu Orasul B. la stavilar, in suprafata de 109,7ha, aflat in administrarea ICAB.
Acest bun a fost mentionat si in Anexa nr. 29, pozitia nr. 9 a H.G. nr. 930 / 2002 privind atestarea domeniului public al județului I., precum și al orașelor și comunelor din județul I..
In baza acestei Hotarari, prin incheierea nr. 4115/05.05.2003 dreptul de proprietate al comunei Mogosoaia asupra Lacului Mogosoaia a fost inscris in cartea funciara nr. 781/UAT Mogosoaia.
Pe lacul Mogosoaia se afla imobilul cunoscut sub denumirea “Acumulare Chitila” care, potrivit HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, in anexa 12 figureaza inscris sub nr. de identificare_ al Ministerului Finantelor, in proprietatea publica al Statului R. si in administrarea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor – Administratia N. „A. Romane”.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, intemeiata pe prevederile art. 111 Cod procedura civila, instanta a respins-o ca neintemeiata. Reclamanta stapaneste in fapt imobilului “Acumulare Chitila”, lucru necontestat de parata, in aceste conditii singura actiune pe care reclamanta o avea la indemana este actiunea in realizare.
Instanta a respins ca neintemeiata si exceptia lipsei de interes. Reclamanta este titulara unui drept de administrare, in temeiul acestuia avand dreptul sa posede, sa foloseasca bunul si sa dispuna de acesta, in conditiile in care i-a fost dat in administrare.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca parata nu a facut dovada faptului ca acest imobil a fost trecut in domeniul public al comunei Mogosoaia cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Pentru aceste considerente, instanta a admis acest capat de cerere si a constatat ca reclamanta are un drept de administrare asupra imobilului intitulat „Acumulare Chitila”, mentionat in Anexa nr. 12 a HG 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
P. acțiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului.
În temeiul art. 34-37 din Legea nr. 7/1996 instanta a admis si acest capat de cerere si a dispus rectificarea cartii funciare nr. 781/UAT Mogosoaia in sensul ca imobilul Acumulare Chitila nu face parte din domeniul public al Comunei Mogosoaia.
Împotriva sentinței civile nr. 838/07.03.2014 a formulat apel pârâta, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile apelate, criticată pentru netemeinicie și nelegalitate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, apelanta-pârâtă a susținut faptul că sentința instanței de fond este vădit netemeinică și esențial nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, prin excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, s-a susținut că reclamanta invocând un drept de administrare asupra imobilului „Acumularea Chitila”, avea deschisă calea acțiunii în realizare, în numele proprietarului care i-a constituit dreptul de administrare. Mai exact, s-a susținut că încredințarea bunurilor din domeniul public organelor sau entităților la care se referă art. 12 din Legea 213/1998 – privind bunurile proprietate publică - cu modificările ulterioare, se face prin constituirea, în folosul acestora, a unui drept de administrare, ce reprezintă în esență o formă de exercitare a însuși dreptului de proprietate publică. Așadar, atâta timp cât dreptul de administrare își are originea în dreptul de proprietate publică, cu care se aseamănă dar nu se confundă, titularul unui astfel de drept va sta în justiție în nume propriu, în litigiile cu celelalte subiecte de drept, altele decât cele care l-au constituit. P. urmare, în aceste condiții dreptul de administrare fiind un drept subiectiv real, apărarea acestuia se poate face numai printr-o acțiune reală, asemănătoare dar nu identică cu acțiunea în revendicare, respectiv printr-o cerere de restituire a bunului pe temeiul dreptului de administrare pe care intimata-reclamantă pretinde că îl are. (C. B. - D. civil. Drepturile reale principale, ediția a II a revăzută și adăugită, editura Hamangiu 2007; L. P., L.M. H. - D. civil. Drepturile reale principale, editura Universul Juridic, București 2006). În consecință, rezultă că această cale a acțiunii în constatare nu este deschisă atâta timp cât partea poate cere realizarea dreptului,
A mai susținut apelanta-pârâtă faptul că instanța fondului a respins eronat și excepția lipsei de interes a intimatei-reclamante în prezenta acțiune, cu motivarea că ar fi neîntemeiată, pe considerentul că intimata-reclamantă ar avea constituit în favoarea sa un drept de administrare.
În ceea ce privește constituirea dreptului de administrare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213 din 1998 a proprietății publice și regimului juridic al acesteia, în vigoare la data la care reclamanta susține că i-ar fi fost constituit un drept de administrare, respectiv anul 2006, apelanta-pârâtă a arătat că potrivit art. 12 al acestui act normativ „bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local”. Așadar, potrivit actului normativ ce reglementează proprietatea publică, încredințarea bunurilor din domeniul public organelor sau entităților la care se referă art. 12 din acesta, se face prin constituirea, în folosul acestora - printr-o hotărâre de Guvern - a unui drept de administrare, ce reprezintă în esență o formă de exercitare a însuși dreptului de proprietate publică. Ori, din înscrisurile depuse la dosar de intimata-reclamantă - inclusiv HG 1705/2006 - nu rezultă că acesteia i-ar fi fost constituit -prin Hotărâre de Guvern sau Ordin de ministru - vreun drept de administrare pentru lucrarea hidrotehnică „Acumularea Chitila”. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar de intimata-reclamantă rezultă că prin art. 30 din Decretul Consiliului de Stat nr. 60 din 23 februarie 1972, în scopul amenajării lacului Chitila, a fost expropriată și trecută în proprietatea statului, dându-se în administrarea municipiului București, suprafața de 152.550 metri pătrați de teren aflat pe raza administrativă a comunelor suburbane Mogoșoaia si Chitila. A se vedea anexa nr. 1. Așadar, întreaga suprafață de teren expropriată în vederea realizării lacului Chitila - respectiv 152.550 metri pătrați - a fost dată prin lege în administrarea municipiului București, iar acesta a constituit un drept de administrare în favoarea întreprinderii Canal A. București.
În concluzie, apelanta-pârâtă a susținut că încă de la început, întregul lac Chitila - cu toate construcțiile existente pe acesta - s-a aflat în administrarea municipiului București și nu în cea a Administrației Naționale A. R., așa după cum rezultă din actele normative la care am făcut referire, iar pentru activitatea de administrare efectivă a acestuia a fost desemnată inițial întreprinderea de Canal A. București, iar ulterior persoanele juridice succesoare în drepturi ale acesteia, respectiv Regia Generală de A. București, iar în prezent Administrația de Agrement și Lacuri București. Mai mult, intimata-reclamantă nu a făcut dovada – cu înscrisuri - că ar fi succesoarea în drepturi a vreuneia dintre entitățile de drept public menționate mai sus, cărora le-a fost dat în administrare întregul lac Chitila, cu toate amenajările tehnice ale acestuia. Așadar, intimata- reclamantă nu justifică vreun interes în prezenta cauză.
Apelanta-pârâtă a învederat instanței faptul că în raport de înscrisurile depuse la dosar și din care nu rezultă că intimata-reclamantă ar fi succesoarea în drepturi a întreprinderii de Canal A. București, ori a Regiei Generale de A. București sau a Administrației de Agrement și Lacuri București, înțelege să invoce pe cale de excepție și lipsa calității procesuale active a acesteia. Astfel, în speță intimata-reclamantă a fost aceea care a declanșat procedura judiciară, acesteia îi revine obligația de a dovedi atât calitatea sa procesuală (activă), dar și pe cea a pârâtei (pasivă). Așadar, în speță, instanța avea obligația să verifice dacă intimata- reclamantă era titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății, aspect pe care l-a ignorat, mulțumindu-se să aprecieze - în lipsa unor hotărâri de guvern sau ordine de ministru prin care să fi fost constituit un drept de administrare în favoarea intimatei-reclamante - că este suficientă o Hotărâre de Guvern (nr. 1705/2006) din care rezulta că „acumularea Chitila de pe lacul Mososoaia s-ar afla în proprietatea statului si administrarea Ministerului Mediulur. În concluzie, intimata-reclamantă nu a făcut dovada constituirii în favoarea sa a unui drept de administrare, așa cum a pretins, motiv pentru care sancțiunea ce impune este fie respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală, fie respingerea cererii ca inadmisibilă, deoarece calitatea procesuală este o condiție de admisibilitate a acțiunii.
Pe fondul cauzei, apelanta-pârâtă a înțeles să critice - de asemenea - sentința civilă nr. 838/2014, pe considerentul că în mod eronat instanța fondului a apreciat că „acumularea Chitila nu s-ar afla în proprietatea sa... motiv pentru care a dispus rectificarea cărții funciare nr. 781/UAT Mogoșoaia, în sensul radierii acumulării Chitila din domeniul public”. Ori, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 în forma existentă în vigoare la data adoptării de către Consiliul Local Mogoșoaia a Hotărârii nr. 24 din 23 august 1999, dreptul de administrare - ce derivă din dreptul de proprietate publică asupra bunurilor - indiferent de modalitatea în care a fost constituit, poate fi retras de autoritatea publică îndrituită pentru îndeplinirea anumitor scopuri. Ori, opinia instanței de fond de a constata existența unui drept de administrare în patrimoniul intimatei-reclamante, în lipsa unor înscrisuri exprese în acest sens și contrar concluziilor ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, cu consecința radierii din cartea funciară nr. 781 a UAT Mogoșoaia a acumulării Chitila, fără însă ca HCL 24/1999 și HG 930/2002 să fi fost anulate în parte, reprezintă o depășire a competenței sale materiale.
P. întâmpinarea depusă la data de 24.11.2014, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului si menținerea sentinței civile nr, 838/07.03.2014 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr,_ /2014 ca temeinica si legala.
În motivare, intimata-reclamantă a arătat faptul că, instituția ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A. R. –ADMINISTRAȚIA B. DE APE ARGEȘ deține in calitate de administrator, lucrarea hidrotehnica «Acumulare Chitila», bun imobil din domeniul public al statului inscris in Anexa nr. 12 la HG nr. 1045/2000, 1326/200, 45/2003, 15/2004, 2060/2004 si 1705/2006, cu nr. de inventar MF_. Imobilul a fost realizat de către antecesoarea acesteia, întreprinderea Apa Canal București, in baza Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1618/1968, a Decretului Consiliului de Stat nr. 60/1972, si a fost recepționată in calitate de beneficiar de către antecesoarea noastra Oficiul de Gospodărire a Apelor București, prin Procesul verbal nr. 5972/30.12,1980. Terenurile aferente realizării construcției hidrotehnice, au fost expropriate legal si trecute definitiv in proprietatea statului, in baza art. 30 din Decretul Consiliului de Stat nr. 60/1972. În toate actele normative, documentația tehnica, avizele si autorizațiile care au stat la baza realizării obiectivului, «Acumularea Chitila»este definita distinct, cu date de identificare bine conturate, astfel ca nu se poate face confuzie cu alte lacuri din salba realizata pe râul C..
Cu privire la motivele de apel invocate de apelanta-parata, intimata-reclamantă a învederat instanței faptul că: in anexa nr. 29 privind inventarul domeniului public al comunei Mogosoaia nu este inscrisa “Acumularea Chitila”; chiar si lacul Mogosoia este inscris cu date eronate, la rubrica „starea juridica actuala” fiind inscrisa mențiunea „in administrarea ICAB”, ori aceasta întreprindere a fost antecesoarea noastra, si a funcționat numai in subordinea Consiliului General al Municipiului București. P. HG nr. 220/26.10.2000 privind Înființarea Administrației Lacuri, Parcuri si Agrement București din subordinea Consiliului General al municipiului București, atat lacul Mogosoaia cat si lacul Straulesti au fost date in administrare acestei instituții, astfel ca nici macar aceste doua lacuri nu puteau fi inscrise in anexa nr. 29 la HG nr. 930/2002. Cu atat mai puțin „Acumularea Chitila”, care a fost preluata de către antecesorii noștri inca de la recepția finala a obiectivului in anul 1980; art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, la care face referire reprezentantul paratei, a fost abrogat prin Noul Cod Civil, singurul act care ar fi consfințit dreptul de administrare al comunei Mogosoaia asupra „Acumulării Chitila” ar fi fost o Hotarare a Guvernului de transfer al bunului, conform art 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998; . detinut niciodată „Acumularea Chitila”, avand in vedere ca terenurile aferente acesteia au fost expropriate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 60/1972, iar in Anexa nr. 29 la HG nr. 930/2002, nu este inscris acest imobil, iar inscrierea terenului aferent „Acumulării Chitila” in cartea funciara a comunei Mogosoaia nu corespunde realitatii, deoarece lucrarea hidrotehnica este administrata si exploatata de către instituția noastra in baza unui regulament de exploatare si este deservita de personalul nostru de specialitate.
Referitor la susținerea apelantei-parate ca acțiunea instituției ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A. R. –ADMINISTRAȚIA B. DE APE ARGEȘ este inadmisibila pentru faptul ca avea calea unei acțiuni in realizare, intimata-reclamantă a solicitat instanței să o respingă pe considerentul ca o acțiune in realizare poate fi promovata de un proprietar neposesor sau de către un posesor neproprietar. Ori „Acumularea Chitila” este in posesia si exploatarea instituției, iar proprietar este statul roman care a constituit un drept de administrare in favoarea noastra in temeiul prevederilor Constituției României, a Legii nr, 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si a hotărârilor de Guvern de aprobare a inventarelor bunurilor din domeniul public al statului.
În ceea ce privește invocarea de către apelanta-parata a Deciziei nr. 300/1972 a Consiliului Popular al municipiului București, dar si a hotărârii CGMB nr. 220/26.10.2000, intimata-reclamantă a susținut că este neavenita deoarece . nici antecesoarea ICAB si nici continuatoarea acesteia. Mai mult decât atat, la art. 2 din Decizia nr. 300/1972 se prevede ca terenurile aferente lucrărilor hidrotehnice din comunele Chitiîa si Mogosoaia se trec in proprietatea statului si in administrarea ICAB din subordinea Consiliului Popular al municipiului București.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță s-a solicitat de către reclamantă să se constate dreptul său de administrare asupra Acumulării Chitila, în temeiul prevederilor HG nr. 1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și rectificarea cărții funciare nr. 781, întrucât înscrierea nu este în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.
P. motivele de apel s-a invocat faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, întrucât în cauză reclamanta avea la îndemână calea acțiunii în realizare.
Motivul de apel este nefondat. Astfel, tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 111 C. pr. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Or, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză și ceea ce nu este contestat, intimata – reclamantă se află în posesia imobilului care face obiectul cauzei. P. urmare, în speță nu era admisibilă o acțiune în realizare, prin care intimata – reclamantă să solicite reintrarea sa în posesia bunului, întrucât în fapt deja îl posedă.
Un alt motiv de apel privește faptul că prima instanță a respins în mod eronat excepția lipsei de interes. Astfel, în cauză s-a susținut că intimata – reclamantă nu a făcut dovada că ar fi succesoarea în drepturi a vreuneia dintre entitățile de drept menționate, cărora le-a fost dat în administrare întregul lac Chitila, motiv pentru care aceasta nu justifică vreun interes în cauză.
Nici acest motiv de apel nu este întemeiat. Astfel, prin interes se înțelege folosul practic urmărit de către reclamant prin intentarea acțiunii civile. Or, în cauză un astfel de interes există întrucât chiar în cuprinsul cererii introductive de instanță se arată că motivul care a determinat-o pe reclamantă să introducă cererea de chemare în judecată a fost acela că prin adresa emisă de către OCPI I. înregistrată la reclamantă cu numărul 1025/08.02.2011, Acumularea Chitila a fost intabulată în cartea funciară nr. 781 a comunei Mogoșoaia. Or, în aceste condiții, existând o înscriere în cartea funciară prin care se încalcă dreptul de administrare constituit în favoarea intimatei – reclamante, folosul practic urmărit de către aceasta este acela de a fi recunoscut dreptul său și rectificarea evidențelor publice în acest sens.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la inexistența unei calități procesuale active a reclamantei în intentarea acțiunii, deoarece aceasta nu ar fi dovedit faptul că este succesoarea în drepturi a Întreprinderii de Canal A. București, tribunalul îl apreciază ca fiind o apărare de fond, urmând a fi analizat în cadrul considerentelor pe fondul cererii de apel. În acest sens, tribunalul reține că potrivit Anexei nr. 12 la HG nr. 1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, intimata – reclamantă este titulară a unui drept de administrare asupra Acumulării Chitila, în timp ce pârâta nu a făcut dovada faptului că ar deține un drept de proprietate sau un alt drept real asupra acestui imobil. De asemenea, având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază că intimata – reclamantă nu avea nici obligația de a dovedi faptul că este continuatoarea în drepturi a Întreprinderii de Canal A. București, întrucât dreptul său de administrare este unul care rezultă din cuprinsul actului normativ enunțat mai sus.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 296 C. pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă . cu sediul în com. Mogoșoaia, .. 138, J. I. împotriva sentinței civile nr. 838/07.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. 7848/ 94/2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A. R. –ADMINISTRAȚIA B. DE APE ARGEȘ cu sediul în Mun. Pitești, .-8, J. Argeș, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
Președinte Judecător Grefier
M. E. L. G. A. M. A. M.
Concept red. gref. M.A.M.
Red. Jud: M.E./4ex
Jud.fond :– G. N. - Jud.B.
Comunicat 2 ex/
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1155/2015. Tribunalul ILFOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1413/2015.... → |
|---|
