Acţiune în constatare. Sentința nr. 5818/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5818/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 254/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.254A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.11.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta pârâtă . împotriva sentinței civile nr.5818/14.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.12.2010 sub nr._, reclamantul I. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 4468 m.p. situat în intravilanul comunei Balotești, ./1 și 106/4, județul I., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că împreuna cu numitul lonescu E., sunt moștenitorii legali ai defunctului I. I., bunicul lor, decedat la data de 25.05.1970, care a dobândit in proprietate, prin Decret Regal, la 27.05.1926 o suprafața de teren de 4 hectare situata in ., asa cum rezulta din «Tablou de locuitorii îndreptățiți la împroprietărire cărora li s-au făcut formele definitive de punere in posesie - jud. I.».
Mai arată că în urma recensământului agricol din 15.01.1948, in «Borderoul populației proprietăților si exploatațiilor agricole», din comuna B., ., jud. I. autorul său figurează cu suprafața de 3,40 ha iar potrivit evidentelor agricole ale Primăriei B. bunicul său a intrat in CAP cu o suprafața de teren de doar 2,19 ha, restul de 1,21 ha rămânând in continuare in proprietatea acestuia, continuând sa exercite si posesia asupra acestei suprafețe de teren, pe care a cultivat-o ca teren arabil si vie, pana la decesul său in anul 1970.
Precizează reclamantul că în anul 1991, ca urmare a apariției Legii nr. 18, alături de varul său lonescu E., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, inițial pentru suprafața de 2,19 ha. Ulterior, dar in termenul prevăzut de lege, au formulat o cerere completatoare prin care am solicitat reconstituirea si pentru diferența de aproximativ 1 ha, pana la o suprafața totala de 3,18 ha, cerere reconstituire, aprobata de către Comisia Locala de Aplicare a Legii nr. 18/1991 si de către Comisa Județeană I. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - prin Hotărârea nr. 18/24 10.1991, figurând in Tabelul Anexa la poziția 29 cu suprafața de 3,18 Ha, fiind eliberat procesul verbal de punere in posesie din 10.12.1992, ulterior a fost eliberat si titlul de proprietate nr. 4892/17.11.1993.
Menționează, de asemenea, că urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,18 ha, împreună cu numitul lonescu E., a partajat imobilul în cote egala de 1/2, fiecăruia revenindu-i o suprafața de 1,59 ha, partajul fiind consfințit prin sentința civila nr. 1706/25.04.1996 pronunțata de către Judecătoria B. in dosar nr. 809/1996.
Mai arată că în anul 2006, la 13 ani după eliberarea titlului de proprietate si la 10 ani după partajarea intre coproprietari a suprafeței de teren, Primarul comunei B., in nume personal si motivat de interese personale, introduce o acțiune prin care solicita sa se constate nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr. 4892/17.11.1993 pentru suprafața de 0,99 ha, cu motivarea ca beneficiarii au solicitat reconstituirea doar pentru o suprafața de 2,19 ha si ca autorul lor a solicitat . cu o suprafața de 2,19 ha. P. sentința civila nr. 1309/2007 a fost admisa acțiunea reclamantului si s-a constatat nulitatea absoluta parțiala a titlului nostru de proprietate pentru suprafața de 0,99 ha. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs iar prin decizia civila nr. 1758R/2007 a Tribunalului București - secția a IV-a civila recursul său a fost respins. Aceasta decizie a fost insa desființată prin decizia civila nr. 2034/2008 prin care s-a admis contestația in anulare formulata de către I. E. si s-a dispus rejudecarea recursului. In rejudecare recursul său a fost admis si s-a dispus casarea sentinței de prima instanță si trimiterea spre rejudecare a cauzei. Si recursul lui I. E., judecat separat, a fost admis prin decizia civila nr. 1191R/2008 si cauza a fost trimisa spre rejudecare. La rejudecare, cauza a fost soluționata de către Judecătoria B. prin sentința civila 2082/13.04.2009, cererea de constatare a nulității absolute parțiale fiind respinsa .P. decizia civila nr. 1305/01.07.2009 Tribunalul București secția a V-a civila a admis recursul formulat de către Primarul comunei B. si a modificat sentința de prima instanța in sensul ca a fost admisa acțiunea reclamantului si s-a constatat nulitatea absoluta parțiala a titlului nostru de proprietate. Precizează că, în aceste condiții rezulta ca diferența de suprafața We 1,21 ha nu a fost transferata in patrimoniul fostului CAP si, in condițiile in care nu a făcut obiectului unui act normativ sau administrativ de trecere în proprietatea, nu a ieșit niciodată din patrimoniul bunicului său I. I., iar la decesul acestuia s-a transmis, prin devolutiune legala, descendenților acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod Procedură Civilă, art. 480 cod civil si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, certificat de moștenitor nr. 421/1971, certificat de moștenitor nr. 309/1976, certificat de moștenitor nr.402/1977, certificat de moștenitor nr. 509/1978, extras din „Tabloul de locuitorii îndreptățiți la împroprietărire cărora li s-a făcut formele definitive de punere în posesie” din anul 1926 și 1948, adrese, adeverința nr. 749/1992, titlul de proprietate nr. 4892/17.11.1993, sentința civilă nr. 1706/25.04.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol I., proces verbal încheiat la 22.06.2006, schițe, sentința civilă nr. 1309/21.03.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, decizia civilă nr. 1758 R/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, sentința civilă nr. 2082/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 579._, decizia civilă nr. 1305/01.07.2009 pronunțată de tribunalul București în dosarul nr. 579._, declarații, nr.3703/15.09.2006, nr.3702/15.09.2006.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că, potrivit art.6 alin.1/2 din Legea nr.1/2000, consemnările efectuate între anii 1945 și 1190 în registrele agricole neînsoțite de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.
P. sentința civilă nr. 2876 pronunțată la data de 30.05.2011, Judecătoria B. a admis excepția netimbrării și a anulat cererea ca netimbrată.
P. decizia civilă nr.727A/02.09.2011, Tribunalul București a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant I. C..
P. decizia civilă nr.385 R/28.02.2012, Curtea de Apel București a admis recursul declarat de recurentul – reclamant Ioescu C. î,potriva deciziei civile nr. 727A/02.09.2011, a modificat sentința recurată, a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2876/30.05.2011, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.05.2012, sub nr._ RJ.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiza tehnică specialitatea topografie și proba testimonială cu martorul Ț. V., a încuviințat pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
În cauză s-a întocmit raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie de către expert D. M. A. (filele 108-131).
S-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei (filele 133-136) și proba cu martorul Ț. V., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila 144.
P. sentința civilă nr. 5818/14.12.2012, Judecătoria B. a admis acțiunea a constatat ca reclamantul este proprietarul suprafetei de 4468 mp situati in Tarlaua 34, parcela 106/1, . nr. 3 a raportului de expertiza intocmit de expert D. M. A., pe conturul punctelor 1, 24, 23, 22, 21, 20, 19, 2, 3, 4, 17, 52, 50, 7, 1 și a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a reținut urmatoarele:
Reclamantul I. C. si varul sau I. E. sunt mostenitorii defunctului I. I. decedat la data de 25.05.1970.
Dupa . Legii nr. 18/1991 reclamantul a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 2,19 ha ce a apartinut defunctului I. I., cereri inregistrate sub nr.
730/28.02.1991 si nr. 3257/05.04.1991.
P. titlul de proprietate nr. 4892/17.11.1993 Comisia Judeteana I. a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 3,18 ha teren extravilan situat in satul Saftica.
P. sentinta civila nr. 1706/25.04.1996 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr. 809/1996 s-a dispus partajarea suprafetei pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate intre cei doi mostenitori, fiecarui revenindu-i o suprafata de 1,59 ha.
P. decizia civila nr. 1305/01.07.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a V-a civila in dosarul nr. 579._ s-a admis recursul formulat de Primarul Comunei B., s-a modificat Sentinta civila nr. 2082/13.04.2009 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr. 579._ si s-a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 4892/17.11.1993 pentru suprafata de 9.900 mp teren intravilan situat in Tarlaua 34, . 106/4, retinandu-se ca in mod eronat s-a emis titlu de proprietate pentru o suprafata mai mare decat cea solicitata de persoanele indreptatite.
Astfel cum rezulta din copia-extras eliberata de Arhivele Nationale (f. 19), I. I. figura la data de 27.05.1926 in Tabloul de locuitori indreptatiti la improprietatrire carora li s-au facut formele definitive de punere in posesie cu suprafata de 4 ha situata in mosia Preotesti, .> Din copia-extras eliberata de Arhivele Nationale (f. 21) din borderoul populatiei, proprietatilor si exploatatiilor agricole din comuna B., ., judetul I., intocmit conform recensamantului agricol si al populatiei din ianuarie 1948, I. I. figura cu suprafata totala exploatata de 3 ha, 4000 mp.
Potrivit extrasului din Tabloul pentru impunerea la agricol a gospodariilor agricole individuale pe anul 1955 ., raionul –Orasul Snagov, I. I. figureaza cu suprafata de 3,43 ha.
Potrivit adeverintei aflata la fila 33 dosar I. I. s-a inscris in CAP cu suprafata de 2,19 ha, suprafata pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 4892/17.11.1993.
Astfel cum rezulta din declaratia martorului audiat (f. 144), autorii reclamantului I. G. si I. I. au avut in proprietate un teren ocupat de vie in suprafata de un ha si un teren agricol in suprafata de 2 ha. Terenul agricol, care are acelasi amplasemant, in prezent nu este ocupat.
P. raportul de expertiza efectuat in cauza de expert tehnic judiciar specialitatea topografie, cadastru si geodezie de expert D. M. A. s-a identificat suprafata de teren de 4468 mp, in anexa nr. 3 (115).
P. urmare, instanta a constatat ca reclamantul a facut dovada faptului ca suprafata de 4468 mp a apartinut autorului sau, ca nu a facut obiectul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate iar parata nu a facut dovada ca acest teren a iesit din patrimoniul autorilor reclamantilor.
Pentru aceste considerente, in temeiul prevederilor art. 480 Cod civil si 111 Cod procedura civila instanta a admis actiunea si a constatat ca reclamantul este proprietarul suprafetei de 4468 mp situati in Tarlaua 34, parcela 106/1, . potrivit Anexei nr. 3 a raportului de expertiza intocmit de expert D. M. A., care face parte integranta din prezenta sentinta, pe conturul punctelor 1, 24, 23, 22, 21, 20, 19, 2, 3, 4, 17, 52, 50, 7, 1.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, constatand ca parata a cazut in pretentiile reclamantului, instanta a obligat-o la plata catre acesta a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1500 lei reprezentand onorariu de expert.
Împotriva sentinței civile nr. 5818/14.12.2012, a formulat apel pârâta solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond nu a pus în discuție timbrajul cererii de chemare în judecată, considerând că cererea fiind întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, fiind o acțiune în revendicare, trebuia timbrată conform art. 2 lit. e din Legea nr. 1467/1997 în cauză nefiind aplicabile disp. art. 15 litera r din aceiași lege, având în vedere că obiectul prezentei cauze nu este o cerere de restituire a unui imobil trecut în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că suprafața de teren revendicată, face parte din suprafața de 9900 mp, teren ce a făcut obiectul litigiului de fond funciar rezolvat irevocabil de Tribunalul București prin decizia nr. 1305/2009 prin care s-a constatat „nulitatea absolută a titlului de proprietate emis numele reclamantului nr. 4892/1993, teren situat în T34, P106/1 și 106/4”, existând putere de lucru judecat.
Apelanta a susținut că instanța față de concluziile raportului de expertiză întocmit de expert D. M. A., prin care se arată că în cauză față de terenul revendicat există suprapunere cadastrală fiind acordate numere cadastrale altor proprietari, dispune judecarea cauzei cu o pârâtă care nu are calitate procesuală pasivă, sentința fiind lipsită de efect juridic.
S-a mai susținut că instanța de fond a înlăturat apărarea conform căreia s-a arătat că în condițiile admiterii acțiunii reclamantului, se pune în pericol securitatea actului juridic în condițiile în care litigiul a fost judecat irevocabil.
Apelanta a arătat că deși reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 480 C. Civil în fond cererea trebuia catalogată ca fiind o cerere specifică fondului funciar și judecată de către completul specializat și că instanța nu a pus în vedere ca reclamantul să depună înscrisul intitulat Decret Regal din 1926 înscris pe care reclamantul susține că pârâta nu l-a luat în considerare.
În drept au fost invocate disp. art. 282 și art. 298 C. proc. Civ.
P. întâmpinarea depusă la dosar la data de 09.09.2013, intimatul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la critica adusă de apelantă în sensul că instanța nu a pus în discuție timbrajul cererii de chemare în judecată intimatul a arătat că având în vedere faptul că în cauză Curtea de Apel București, se pronunțate deja în mod irevocabil asupra faptului că cererea de chemare în judecată face parte din categoria de acțiuni scutite de la plata taxei judiciare de timbru, instanța de fond în rejudecarea cauzei nu mai putea pune în discuție timbrajul.
Intimatul a arătat că susținerea apelantei potrivit căreia instanța de judecată care a soluționat pricina în fond nu ar fi ținut cont de faptul că suprafața de teren revendicată ar fi făcut parte din suprafața de 9.900 m.p, teren ce a făcut obiectul litigiului soluționat deja de Tribunalul București, prin intermediul deciziei civile nr. 1305/2009 este neîntemeiată.
Astfel s-a arătat că prin decizia civilă nr. 1305/2009, a fost admisă acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate pentru suprafața de 0,99 ha reținându-se că nu s-a făcut dovada că autorul pârâților ar fi intrat în CAP cu o suprafață mai are de 2,19 ha. În aceste condiții rezultă că diferența de suprafață de 1,21 ha nu a fost transferată în patrimoniul fostului CAP și, în condițiile în care nu a făcut obiectul unui act normativ sau administrativ de trecere în proprietatea statului nu a ieșit niciodată din patrimoniul lui I. I. iar la decesul acestuia s-a transmis, prin devoluțiune legală descendenților acestuia.
Intimatul a susținut că raportat la obiectul pricinii deduse judecății susținere apelantei potrivit căreia judecarea cauzei s-ar fi făcut cu o pârâtă care nu are calitate procesuală pasivă, sentința fiind lipsită de efect juridic, este neîntemeiată.
Astfel s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod temeinic și legal asupra faptului că s-a făcut dovada faptului că suprafața de 4468 m.p. a aparținut autorului reclamantului și că nu a făcut obiectul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate iar apelanta nu a făcut nicio dovadă că terenul identificat ar fi ieșit vreodată din patrimoniul reclamantului.
Deși apelanta face vorbire de o cerere de revendicare, în opinia intimatului acțiunea promovată este o acțiune în constatare provocatorie, fiind admisibilă tocmai pentru faptul că autorul său s-a aflat mereu în posesia bunului, condiție care nu ar fi permis formularea unei acțiuni în revendicare.
Referitor la critica adusă de apelantă conform căreia instanța de fond a înlăturat apărarea conform căreia s-a arătat că în condițiile admiterii acțiunii reclamantului, se pune în pericol securitatea actului juridic în condițiile în care litigiul a fost judecat irevocabil, intimatul a arătat că acestea este neîntemeiată, întrucât atâta timp cât acțiunea a fost admisă în mod logic apărările formulate de pârâtă au fost respinse ceea ce face ca acestea să fie neîntemeiate.
Cu privire la susținerea apelantei în sensul că instanța nu a pus în vedere reclamantului să depună la dosar Decretul Regal din 1926, intimatul a arătat că în motivarea cererii de chemare în judecată a depus la momentul soluționării pricinii toate actele de care a făcut vorbire în cuprinsul cererii și pe care le-a considerat doveditoare în sprijinul aspectelor învederate.
În drept au fost invocate disp. art. 115 din C. proc. Civ.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel se referă la faptul că prima instanță nu a pus în discuție timbrajul cererii de chemare în judecată, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, fiind o acțiune în revendicare, astfel încât trebuia timbrată în conformitate cu prevederile art. 2 lit. e) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru.
Motivul de apel este neîntemeiat, având în vedere faptul că prin decizia civilă nr. 385R/28.02.2012, pronunțată de către Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, s-a stabilit în mod irevocabil că acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru, iar instanța de fond a soluționat în mod greșit acțiunea pe excepția de netimbrare.
În ceea ce privește calificarea obiectului cererii de chemare în judecată, tribunalul apreciază, pe de o parte, că fixarea cadrului procesual din punct de vedere al obiectului cererii se face de către reclamant, iar pe de altă parte, Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 385R/28.02.2012 a stabilit că în speță sunt incidente prevederile art. 6 alin. 2 și 3 din Legea nr. 213/1998.
Apelanta a mai susținut că prima instanță a dispus judecarea cauzei în contradictoriu cu o pârâtă care nu are calitate procesuală pasivă, astfel încât sentința civilă pronunțată este lipsită de efect juridic, și nu a pus în vedere reclamantului să depună la dosar Decretul Regal din anul 1926. Aceste motive de apel nu sunt neîntemeiate, întrucât apelanta avea posibilitatea de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel încât prima instanță să se poată pronunța asupra acesteia, și de a pune în vedere instanței depunerea la dosar a înscrisului menționat, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
P. cel de-al doilea motiv de apel s-a invocat faptul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că suprafața de teren revendicată face parte din suprafața de teren de 9900 m.p. care a făcut obiectul litigiului de fond funciar soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 1305/2009, pronunțată de către Tribunalul București – secția a V-a civilă.
Motivul de apel este întemeiat. Astfel, prin decizia menționată s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 4892/17.11.1993 în ceea ce privește înscrierea în titlu a suprafeței de 9.900 m.p. teren intravilan situat în tarlaua 34, . .-se cu putere de lucru judecat că pârâții nu au dovedit că autorul lor ar fi stăpânit o suprafață mai mare care să fi fost preluată de către fostul CAP, Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din comuna Balotești, . suprafață de 3.15 ha deținută de către I. I. la nivelul anului 1948, astfel încât nu poate fi luat în considerare ca justificând reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe mai mari decât cea menționată în registrul agricol, față de dispozițiile art. 6 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, în absența unui titlu de proprietate cu privire la această suprafață, ce nu a fost prezentat de către intimații pârâți. Or, tribunalul constată că prin cererea de chemare în judecată se încearcă a se repune în discuție o situație de fapt care deja a fost soluționată în mod irevocabil. Din acest punct de vedere este întemeiat și cel de-al patrulea motiv de apel în sensul că prin admiterea prezentei cereri de chemare în judecată s-ar pune în pericol și securitatea actului juridic, întrucât prin sentința primei instanțe este contrazisă parțial ceea ce deja a fost statuat în mod irevocabil prin decizia civilă menționată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 296 C. pr. civ., va fi admis apelul declarat și se va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă . cu sediul în comuna Balotești, . nr. 89, J. I., împotriva sentinței civile nr.5818/14.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. C. domiciliat în Balotești, ., nr. 79 cu domiciliul ales la SCA „P. și Asociații” în București, .. 18, etaj 4, sector 3.
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2013.
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. L. I.
Concept red. gref. L.I
Red. Jud: M.E./2
Jud.fond: G. N. - Jud.B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 435/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare act. Decizia nr. 1582/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
