Acţiune în constatare. Sentința nr. 5947/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5947/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 257/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 257 A
Ședința publică de la 27 mai 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta P. V. împotriva sentinței civile nr. 5947/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul O. P. P. P., în cauza având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 20.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 27.05.2014 când în aceeași compunere a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 5947/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 29.09.2011, sub nr._, reclamanta popa V. a chemat în judecată pe pârâtul orașul P.-prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate calitatea de constructor de bună-credință a reclamantei.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 04.12.2007 sub nr.1904/2007 între reclamantă și pârât a fost încheiat un contract de concesiune prin care reclamanta a primit în folosință un teren în suprafață de 328,7 mp, teren aflat în proprietatea privată a orașului P.. La data de 26.11.2007 reclamanta a arătat că, la cererea acesteia, Primăria orașului P. a eliberat certificatul de urbanism prin care și-a dat acordul cu privire la construcția efectuată de reclamantă cu privire la imobil.
Astfel, a arătat reclamanta, în anul 2007 a procedat la construirea în regie proprie pe acest teren a unui imobil-locuință în suprafață de 70 mp care figurează cu număr cadastral_ în evidențele Primăriei.
În drept, reclamanta a invocat art.494 și urm. C.civ., art.112 C.proc.civ.
În dovedire reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtului, expertiza.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat reclamantei probele cu înscrisuri cu un martor.
P. sentința civilă nr. 5947/17.09.2013 instanța de fond respinge ca neintemeiata cererea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la data de 04.12.2007 între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul de concesiune înregistrat cu nr.1904/2007 prin care reclamanta a primit în folosință un teren în suprafață de 328,7 mp, teren aflat în proprietatea privată a orașului P.. La data de 26.11.2007, la cererea reclamantei, Primăria orașului P. a eliberat certificatul de urbanism nr.1788/26.11.2007 cu privire la terenul dat în folosință reclamantei.
Cererea reclamantei, formulată pe temeiul prevederilor art. 494 C. civ. din 1864 – tinde la stabilirea bunei-credințe a autorului unei lucrări edificate pe terenul altei persoane (în sensul că nu a cunoscut că a edificat pe terenul altcuiva).
În cauza de față se constată, din probele administrate, faptul că reclamanta a cunoscut că terenul nu este proprietatea sa, ci a fost dat în folosință acesteia prin contractul de concesiune înregistrat cu nr.1904/2007.
Pentru aceste considerente instanța constată că nu sunt îndeplinite cerințele presupuse de art. 494 C. civ. pentru admiterea acțiunii.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 02.04.2014, sub nr._ .
Solicită apelanta admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței de fond și pe cale de consecință admiterea acțiunii.
Arată apelanta că, intimata nu s-a opus acțiunii, nu a adus nicio dovadă și nu a susținut în nici un fel faptul că ar fi cea căreia îi aparține imobilul construcție sau că ar fi proprietara acestuia, iar prin pasivitatea manifestată de către aceasta, consideră că și-a dat acordul la construcția imobilului. Este evident faptul că această construcție există, a fost edificată pe terenul proprietatea pârâtei dar de către apelantă, pe cheltuiala sa.
În susținere a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art. 282-298 c.p.c., art. 274 c.p.c., art. 111 c.p.c., art. 492 c.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19 lei + 1712 lei și timbru judiciar de 2,5 lei.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată prin raportare la motivele de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Între părți a intervenit contractul de concesiune nr.1904/2007 prin care apelanta a primit în folosință un teren în suprafață de 328,7 mp, teren aflat în proprietatea privată a orașului P.. Potrivit certificatului de urbanism nr.1788/26.11.2007 emis de Primăria orașului P. categoria de folosință a terenului la data de 26.11.2007 era cea de teren agricol.
Pe terenul respectiv apelanta și soțul său au ridicat o construcție fără a deține autorizație de construire, imobil relativ la care se solicită constatarea calității de constructor de bună credință. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apelanta a obținut doar autorizațiile necesare racordării la utilități.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 494 cod civil, Tribunalul consideră că existența bunei credințe trebuie apreciată în funcție de titlul pe care se întemeiază convingerea eronată a autorului lucrării că a devenit titularul unui drept real care să îi permită să devină proprietarul lucrării.
Or, în speță, prin contractul de concesiune invocat de apelantă i s-a acordat acesteia un simplu drept de folosință asupra unui teren ce era folosit ca și teren agricol, iar din clauzele contractului nu rezultă niciun aspect care să formeze convingerea concesionarului că ar putea dobândi un drept de proprietate asupra eventualelor construcții edificate pe terenul concesionat.
Simpla împrejurare a plății impozitului nu este de natură a releva buna credință a apelantei care a ridicat imobilul pe terenul deținut în proprietate de o altă persoană și fără obținerea autorizației de construire.
Astfel, Tribunalul apreciază că nu poate fi constată calitatea de constructor de bună credință a apelantei reclamante. În sprijinul acestei concluzii poate fi reținută și împrejurarea că prin prezenta acțiune se tinde la obținerea unui titlu asupra unei construcții edificate prin eludarea procedurii administrative a obținerii autorizației de construire. Nu pot fi primite apărările vizând efectuarea demersurilor în baza Legii nr. 50/1991 având în vedere că apelanta s-a mărginit la a face simple afirmații fără a aduce nici o dovadă în susținerea aspectelor invocate.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 292 cod civil, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul apelului formulat de apelanta P. V., cu reședința în orașul P., ., județul I., în contradictoriu cu intimatul O. P. P. P., cu sediul în orașul P., .. 32, județul I., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 mai 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, C. D. | |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond Ț. C. /Judecătoria Cornetu
Red. jud. C.D.
Thn. red. C.D./4 ex./ 25.06.2014
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1346/2014. Tribunalul ILFOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 256/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
