Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 178/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 178/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 178/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 178
Ședința publică de la data de 20 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. V. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. D., B. N., având ca obiect acțiune in răspundere contractuală.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.01.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 22.07.2013, sub nr._, reclamanta S.C. V. T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. D. și B. N., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 917.690,04 euro, reprezentând debit datorat conform Actului Adițional nr. 1 din data de 01.06.2010 încheiat la Antecontractul de vânzare cumpărare acțiuni atestat de avocat R. L. din Baroul București sub nr. 1068/24.10.2007, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între societatea reclamantă și pârâtul B. D. a fost încheiat Antecontractul de vânzare-cumpărare acțiuni, prin care pârâtul în calitate de promitent-vânzător s-a obligat să vândă societății S.C. V. T. S.R.L. 1,23% din capitalul social al S.C. Comaico S.A. în contul prețului plătit de către reclamantă în sumă de 800.000 Euro la cursul de schimb 1 EUR = 3,3733 lei, reprezentând 2.613.538,42 lei, preț achitat integral la data de 24.10.2007 cu ordinul de plata nr. 02/24.10.2007, transfer efectuat în contul bancar al pârâtului deschis la BRD Agenția Triumf. Suma de 800.000 Euro necesară achiziționării acțiunilor Comaico S.A. conform Antecontractului de vânzare-cumpărare a fost obținută de societatea reclamantă ca preț al vânzării imobilului situat în București, ., sector 1, format din teren în suprafață de 1.664,5 mp și construcțiile edificate pe acesta, în suprafață totală construită la sol de 509,57 mp, așa cum reiese din Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1547 din 24.10.2007 încheiat cu cumpărătoarea S.C. Marfin Leasing IFN S.A. (fostă S.C. Egnatia Leasing SRL).
În aceeași dată de 24.10.2007 a fost încheiat Contractul de leasing financiar nr._RE/01între S.C. Marfin Leasing IFN S.A. (fostă S.C. Egnatia Leasing SRL) în calitate de proprietar și S.C. V. T. S.R.L în calitate de utilizator, având ca obiect același imobil situat în București, ., sector 1, format din teren în suprafață de 1.664,5 mp și construcțiile edificate pe acesta, în suprafață totală construită la sol de 509,57 mp, denumit în continuare Contractul de leasing financiar.
A mai arătat reclamanta că nu au fost respectate prevederile antecontractului, respectiv dreptul de proprietate asupra acțiunilor reprezentând 1,23% din capitalul social al S.C. Comaico S.A. nu a fost transferat către V. T. S.R.L. în șase luni de la data atestării actului, în temeiul art. 5.1 din antecontractul mai sus menționat, așa cum a fost modificat și completat prin Actul adițional nr. 1 din 01.06.2010, pârâtul s-a obligat ca pentru restituirea banilor încasați cu titlu de preț să achite ratele (inclusiv dobânzi, comisioane, taxe și alte impozite) aferente Contractului de leasing financiar. Pârâtul nu a mai achitat contravaloarea ratelor Contractului de leasing financiar începând cu rata nr. 60, aferentă lunii octombrie 2012, astfel societatea reclamantă a intrat în incapacitate de plată și a fost nevoită să-și declare starea de insolvență, trecându-se la faliment în formă simplificată întrucât nu a mai deținut resursele financiare necesare achitării ratelor conform Contractului de leasing financiar.
A precizat reclamanta că a chemat în judecată inclusiv pe pârâta B. N., deoarece atât la momentul încheierii de către B. D. a Antecontractului de vânzare-cumpărare acțiuni atestat de avocat R. L. din Baroul București sub nr. 1068/24.10.2007, cât și la momentul încheierii Actului Adițional nr. 1 din data de 01.06.2010, pârâții erau căsătoriți, divorțând abia la data de 07.03.2011 și din interpretarea art. 314 coroborat cu art. 316 Noul Cod Civil, soțul beneficia de un mandat tacit din partea soției la încheierea actelor ce stau la baza creanței societății reclamante.
Față de cele menționate mai sus, în temeiul art. 192, art. 194 din Codul procedură civilă și art. 1350, art. 1516 din Codul civilă apreciază că pârâții au în solidar o datorie în valoare de 917.690,04 euro față de societatea reclamantă.
Cererea era scutită de plata taxei de timbru, conform art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
La data de 10.10.2013, pârâții B. D. și B. N. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nefondată.
În motivare,în fapt, pârâții au arătat că, la data de 24.10.2007, a fost încheiat intre S.C. V. T. S.R.L. și B. D. antecontractul de vânzare-cumpărare acțiuni prin care B. D. promite ca vinde societății reclamante 1,23% din capitalul social al societății Comaico S.A., prețul achitat fiind de 800.000 euro la acel moment, reprezentând echivalentul in lei a sumei de 2.613.538,42 lei, preț achitat prin ordinul de plata nr. 0/24.10.2007.
Au mai arătat pârâții ca prin actul adițional nr. 1 din 01.06.2010, a fost completat si modificat articolul 5.1 din antecontractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 24.10.2007, care printre altele mai prevedea și situația în care promitentul - vânzător refuza să restituie prețul încasat sau refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni în formă autentică în termen de 6 luni de la întocmirea antecontractului de vânzare-cumpărare acțiuni. Articolul 5 al antecontractului de vânzare-cumpărare arată faptul că în cazul refuzului întocmirii actului în formă autentică sau a restituirii prețului încasat "promitentul-cumpărător solicita instanțelor judecătorești pronunțarea unei hotărâri care să constate calitatea de acționar a S.C. V. T. S.R.L. în cadrul ..".
Au menționat pârâții faptul că părțile antecontractului de vânzare-cumpărare acțiuni au hotărât de comun acord ca acest act reprezintă un titlu ce poate fi investit cu formulă executorie direct, fără a mai fi necesară intervenția instanțelor judecătorești, pentru oricare dintre variantele menționate în articolul 5 al aceluiași act.
Cu privire la restituirea prețului încasat, pârâții au arătat că au ajuns în imposibilitatea de a mai achita aceste rate, datorită crizei economice în care au intrat, toate societățile la care sunt asociați fiind în prezent în procedura insolvenței, pe rolul diferitelor instanțe judecătorești.
În ceea ce privește chemarea în judecată a subsemnatei B. N. și obligarea sa in solidar la plata prețului încasat de către B. D., în contul său personal deschis la BRD Triumph, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia având în vedere că nu pot fi incidente în cauză prevederile Codului Familiei, respectiv mandatul tacit acordat între soți pe perioada căsătoriei.
Au arătat că B. N., nu a fost parte a acestui contract și nu i se poate imputa respectarea obligațiilor acestui antecontract, deoarece nu avea calitatea de acționar în cadrul . nu a încasat nici o sumă de bani ca urmare a încheierii acestui antecontract de vânzare-cumpărare acțiuni.
A solicitat proba cu înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 07.11.2013, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. N..
Prin sentința civilă nr. 3388/14.11.2013, Tribunalul I. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. N., și a respins cererea în raport cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins, în rest, cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta S.C. V. T. S.R.L., care, prin decizia civilă nr. 183A/30.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admis, dispunându-se anularea sentinței civile nr. 3388/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul I. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a se efectua o expertiză contabilă pentru stabilirea exactă a sumei ce face obiectul actului adițional nr. 1/01.06.2010 și anume toate cheltuielile efectuate, dobânzile, comisioanele, taxele, impozitele rezultate din contractul de leasing imobiliar încheiat cu ., începând cu factura_ și să se stabilească și ce sume a achitat pârâtul B. D. din această sumă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 26.08.2014, sub nr._ .
În cauză a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă având ca obiective: stabilirea exactă a sumei ce face obiectul actului adițional nr. 1/01.03.2010 și anume toate cheltuielile efectuate, dobânzile, comisioanele, taxele, impozitele rezultate din contractul de leasing imobiliar încheiat cu ., începând cu factura_ și să se stabilească și ce sume a achitat pârâtul B. D. din această sumă.
La data de 22.12.2014, s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat de expert A. A. (filele 30-60).
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul constată următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. N., tribunalul reține următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat la data de 24.10.2007, pârâtul Bucsaru D. s-a obligat, în calitate de promitent vânzător, să înstrăineze către reclamanta, în calitate de promitentă cumpărătoare, 1,23% din capitalul social total al S.C. Comaico S.A., respectiv_ acțiuni gajate în favoarea SIF Muntenia S.A., până la achitarea integrală de către promitentul vânzător și achiziționate de acesta în baza contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1/15.02.2006, încheiat între SIF Muntenia S.A. și B. D..
Prețul convenit de părți a fost de 800.000 euro, iar transmiterea proprietății s-a stabilit a avea loc la data achitării integrale a acțiunilor de către promitentul vânzător către SIF Muntenia S.A., dar nu mai târziu de 6 luni de la data atestării în antecontractul de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 5.1 din antecontract, părțile au convenit ca, în situația în care promitentul vânzător refuză atât încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, cât și restituirea banilor încasați cu titlu de preț, promitentul-cumpărător are posibilitatea: de a solicita instanțelor judecătorești pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, de a i se acorda penalități de întârziere la plata de 0,15% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței antecontractului și de a solicita restituirea banilor achitați cu titlu de preț acțiuni, de a restitui toate cheltuielile efectuate, dobânzile, comisioanele, taxele și impozitele rezultate din încheierea contractului de leasing imobiliar încheiat cu S.C. Egnatia Leasing S.R.L. privind imobilul aparținând promitentului cumpărător situat în București, ., sector 1, contract încheiat cu privire la încasarea sumei de 800.000 de euro pentru a avea posibilitatea achiziționării acțiunilor ce constituie obiectul antecontractului. S-a mai stabilit că sumele de bani vor fi achitate de către promitentul vânzător și în situația în care se hotărăște să restituie suma încasată cu titlu de preț, fără a mai încheia contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, iar promitentul cumpărător este de acord ca banii să fie virați integral către S.C. Egnatia Leasing S.R.L.
Având în vedere că nu s-au respectat condițiile impuse prin art. 4 din antecontract, prin actul adițional nr. 1/01.06.2010 la antecontractul de vânzare-cumpărare menționat, părțile au convenit completarea și modificarea art. 5.1 din antecontract, în sensul că, pentru restituirea banilor încasați cu titlu de preț, promitentului cumpărător i se restituie toate cheltuielile efectuate, dobânzile, comisioanele, taxele și impozitele rezultate din încheierea contractului de leasing imobiliar încheiat cu S.C. Egnatia Leasing S.R.L., începând cu factura_, privind imobilul aparținând promitentului cumpărător situat în București, ., sector 1, promitentul cumpărător fiind de acord ca banii privind ratele, dobânzile și comisioanele să fie virate direct către S.C. Egnatia Leasing S.R.L.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. N., invocată prin întâmpinare, tribunalul reține că una din condițiile de exercitare a oricărei acțiuni civile este legitimarea procesuală activă și pasivă, calitatea pasivă presupunând existența unei identități între pârât și cel obligat in raportul juridic litigios.
Astfel, se constată că pârâta nu este parte contractantă, neasumându-și personal nicio obligație prin antecontractul de vânzare-cumpărare sau prin actul adițional la acesta. Prin urmare, tribunalul urmează a analiza dacă în cauză operează art. 32 din Codul Familiei (act normativ în vigoare la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare) și în ce măsură, în speță, ar putea opera „mandatul tacit reciproc”, astfel cum se stabilește prin decizia civilă nr. 183A/30.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
Așadar, potrivit art. 32 din Codul familiei (act normativ în vigoare la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare și a actului adițional la acesta), soții răspund cu bunurile comune pentru: a) cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune; b) obligațiile ce au contractat împreună; c) obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei; d) repararea prejudiciului cauzat prin însușirea de către unul dintre soți a unor bunuri proprietate socialistă, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților.
Iar, prezumția de mandat tacit reciproc între soți este o prezumție legală conform căreia fiecare dintre soți este presupus că, exercitând drepturile conferite de lege soților asupra bunurilor comune, acționează nu numai în nume propriu, ci și ca reprezentant al celuilalt soț, legiuitorul prezumând că soții și-au dat reciproc mandat de reprezentare pentru exercitarea actelor de administrare, de folosință și de dispoziție asupra bunurilor comune. Este consacrată prin fostul art. 35 alin. 2 din Codul familiei, care precizează că oricare dintre soți, exercitând singur drepturile de administrare, folosință și dispoziție, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț.
Mai reține tribunalul că mandatul tacit reciproc al soților suferă anumite restrângeri legale. Astfel, potrivit art. 35 alin. 2 din Codul familiei, „niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul expres al celuilalt soț”. Așadar, din interpretarea literală a textului anterior menționat rezultă că această dispoziție normativă derogatorie se aplică numai în privința bunurilor imobile, terenuri și construcții.
În cauza de față, tribunalul reține că pârâtul B. D. s-a obligat ca, în viitor, să înstrăineze anumite bunuri mobile, participând singur la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare, se constată că, în cauză, nu este incidentă dispoziția derogatorie de la regula mandatului tacit reciproc dintre soți referitoare la interdicția de înstrăinare sau de grevare a unor bunuri imobile, fiind în prezența unui act juridic netranslativ de proprietate privitor la bunuri mobile.
Așadar, încheierea de către unul dintre soți a unui antecontract de vânzare-cumpărare nu constituie o încălcare a limitelor mandatului tacit reciproc, deoarece un astfel de act juridic nu are caracter translativ de proprietate, ci prezintă doar semnificația unei promisiuni de vânzare.
Mai mult decât atât, tribunalul reține că antecontractul de vânzare-cumpărare poartă asupra unui bun mobil, bun comun al soților, astfel încât și din această perspectivă se apreciază că restricția legală evocată nu-și găsește aplicare.
Prin urmare, tribunalul apreciază că, în cauză, operează prezumția de mandat tacit reciproc a soților, urmând a se analiza forța juridică a acesteia.
Astfel, prezumția de mandat tacit reciproc între soți are caracter relativ, astfel că poate fi răsturnată prin proba contrară. O astfel de probă se realizează prin dovada că soțul neparticipant la încheierea actului s-a opus la perfectarea lui. Cu toate acestea, nici opunerea chiar dovedită a soțului neparticipant nu este suficientă, prin ea însăși, să determine înlăturarea răspunderii acestuia, în acest din urmă caz, fiind necesară și proba că terțul contractant a cunoscut opunerea celuilalt soț la încheierea actului respectiv.
Analizând materialul probator administrat la dosarul cauzei sub acest aspect, tribunalul reține că pârâta nu a administrat dovezi în sensul opunerii la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare și a actului adițional la acesta, simpla afirmație a pârâtei B. N. în sensul că nu a participat la încheierea actului juridic invocat nefiind suficientă prin ea însăși pentru a conduce la înlăturarea răspunderii, în lipsa unor dovezi pe aspectul lipsei acordului său la încheierea actului.
Prin urmare, tribunalul reține că pârâtul B. D. a beneficiat de mandatul tacit din partea soției, astfel încât atunci când s-a obligat să vândă acțiuni, bunuri comune, ale S.C. Comaico S.A., a făcut-o nu numai în nume propriu, dar și ca reprezentant al celuilalt soț, devenind, astfel, incidente prevederile art. 32 din Codul familiei și ca atare excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. N. va fi respinsă.
În privința fondului cauzei, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 5.1 din antecontractul de vânzare-cumpărare acțiuni, condițiile pentru angajarea răspunderii promitentului vânzător constau în dovedirea refuzului acestuia de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare și de restituire a banilor încasați cu titlu de preț.
Încheierea actului adițional la contract a fost determinat de nerespectarea art. 4 din antecontract, respectiv transmiterea proprietății acțiunilor cel mai târziu până la împlinirea unui termen de șase luni de la data atestării antecontractului de vânzare-cumpărare. Astfel, prin acest act adițional, părțile au completat antecontractul în sensul că au reglementat în ce modalitate prejudiciul suferit de cumpărător urmează a fi reparat și anume prin restituirea tuturor cheltuielilor efectuate, dobânzile, comisioanele, taxele și impozitele, rezultate din încheierea contractului de leasing imobiliar (încheiat cu . începând cu o anumită factură, respectiv nr._).
Mai constată tribunalul că, prin decizia civilă nr. 183A/30.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a reținut că existența și clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, cât și existența și clauzele actului adițional nu a fost negată de niciuna din părți. În plus, pârâtul B. D. a recunoscut că a încasat suma de 800.000 euro (probat prin înscrisuri), a achitat leasing-ul reclamantei, conform actului adițional până la rata nr. 60 (aferentă lunii octombrie 2012) și că nu ar fi de rea-credință, ci imposibilitatea plăților s-ar fi datorat crizei economice (afirmație făcută în acțiune).
De asemenea, instanța de control judiciar a reținut că pârâtul B. D. nu a menționat niciodată că nu ar fi de acord cu restituirea prețului de 800.000 euro (a cărui încasare a recunoscut-o) susținând în schimb că nu are posibilități financiare (ceea ce, în mod cert, echivalează cu un refuz). Pârâtul și-a însușit modalitatea de reparare a prejudiciului contractual, susținând că a achitat leasing-ul până la rata nr. 60, aferentă lunii octombrie 2012, însă ulterior a ajuns la imposibilitatea restituirii prețului.
Cu ocazia rejudecării, pentru stabilirea cu exactitate a sumei ce face obiectul actului adițional nr. 1/1.06.2010 și anume toate cheltuielile efectuate, dobânzile, comisioanele, taxele, impozitele rezultate din contractul de leasing imobiliar încheiat cu S.C. Egnatia Leasing S.R.L. (începând cu factura nr._), raportat și la recunoașterea pârâtului că a achitat leasing-ul până la rata nr. 60, s-a administrat proba cu expertiză contabilă, prin care s-a stabilit suma datorată conform clauzei menționate în actul adițional nr. 1/1.06.2010 și eventual ce parte din această sumă a fost achitată de B. D..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat de expert A. A., suma ce face obiectul actului adițional nr. 1/1.06.2010 și anume toate cheltuielile efectuate, dobânzile, comisioanele, taxele, impozitele rezultate din contractul de leasing imobiliar încheiat cu S.C. Egnatia Leasing S.R.L., începând cu factura nr._ este de 6.547.413,88 lei, iar sumele achitate de pârât sunt de 1.407.553,58 lei.
Astfel, tribunalul apreciază că reclamanta a făcut pe deplin dovada culpei pârâtului în îndeplinirea obligațiilor contractuale cuprinse în antecontractul de vânzare-cumpărare și actul adițional la acesta, ca urmare a nerespectării obligației de transmitere a proprietății acțiunilor, aspect ce rezultă cu prisosință din chiar cuprinsul actului adițional generat de nerespectarea art. 4 din antecontract.
Pentru motivele expuse, în temeiul dispozițiilor contractuale, tribunalul va admite cererea, astfel cum a fost precizată și va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 5.210.470,65 lei, cu titlu de despăgubiri, conform Actului Adițional nr. 1/01.06.2010 la Antecontractul de vânzare-cumpărare acțiuni atestat sub nr. 1068/24.10.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. N. ca neîntemeiată.
Admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. V. T. S.R.L. prin lichidator FAST INSOLV SPRL, cu sediul în București, .. 38 Bis, . sector 3 în contradictoriu cu pârâții B. D., cu ultim domiciliu cunoscut în . 1 Decembrie, .. 14, județ I. și B. N., cu ultim domiciliu cunoscut în București, . nr. 15, sector 2.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 5.210.470,65 lei, cu titlu de despăgubiri, conform Actului Adițional nr. 1/01.06.2010 la Antecontractul de vânzare - cumpărare acțiuni atestat sub nr. 1068/24.10.2007.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Tribunalul I..
Pronunțată în ședința publică de la data de 20 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecător E. M. O. M. M.
Thred. M.M. 21.01.2015
Redactat Jud.: OEM/5 ex.
.>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2/2015. Tribunalul ILFOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 412/2015.... → |
|---|
