Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 31-03-2015, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 574/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.03.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: L. G. A.
JUDECĂTOR: E. M. O.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta reclamantă . SRL împotriva sentinței civile nr. 5323/02.07.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. F., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât personal legitimat cu CI . nr._ și asistat de apărător ales Bobritki E. cu delegația la fila 35 din dosarul de fond, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta-reclamantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care,
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisurile noi depuse în calea de atac a recursului, ca fiind utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Intimatul-pârât, prin apărător ales, solicită respingerea recursului, iar în ceea ce privește considerentele sale solicită instanței să aibă în vedere întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la filele 24-29 ținând loc și de note de concluzii scrise. Arată că la fila 94 din dosarul de fond se află un înscris care poartă ștampila expertului judiciar auto B. C., solicitând instanței să îndepărteze acest înscris, întrucât înscrisul deși poartă ștampila expertului, nu emană de la expert, ci emană de la recurent. Araată că solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat pentru care depune chitanță. Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 31.03.2015
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 31.03.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.03.2015.
Președinte Judecător Judecător
M. E. L. G. A. E. M. O.
Grefier
M. A. M.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 574 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31.03.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: L. G. A.
JUDECĂTOR: E. M. O.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta reclamantă . SRL împotriva sentinței civile nr. 5323/02.07.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. F., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ la data de 24.10.2011, reclamanta S.C. P. D. I. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul D. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 15.750,88 lei reprezentând contravaloarea reparatiilor efectuate la autotractorul marca Scania cu nr. de înmatriculare_ ; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada cât pârâtul a fost angajat la societatea reclamantă, acesta a fost singurul utilizator al vehiculului mentionat. În urma încetării raporturilor de muncă, la data de 02.09.2011 după o vizită absolut necesară la service-ul Scania, din cauza defectiunilor anterioare acestei date au fost constatate defectiuni la sistemul unitate ad-blue întocmindu-se o notă de constatare a cauzelor ce au generat această defectiune.
Întrucât pârâtul a refuzat achitarea sumei necesare reparatiei vehiculului reclamanta a formulat prezenta actiune arătând că sunt îndeplinite conditiile răspunderii civile delictuale.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1359, art. 1376, art. 1377 Cod civil.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică auto.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite conditiile răspunderii civile delictuale.
Prin cererea reconventională pârâtul a solicitat anularea procesului-verbal întocmit la data de 28.09.2011, obligarea reclamantei-pârâte să comunice pârâtului-reclamant contractul de muncă si decizia de desfacere a acestuia, obligarea reclamantei-pârâte să facă dovada achitării către stat a contributiilor de asigurări sociale care incumbă angajatorului.
S-a aratat că procesul-verbal contestat nu este real, cercetarea disciplinară efectuându-se în mod nelegal.
În dovedirea apărărilor formulate, s-au solicitat probele cu înscrisuri, martori si interogatoriu.
Pârâtul-reclamant a invocat exceptia inadmisibilitătii actiunii, exceptie ce a fost apreciată de instantă ca o apărare de fond urmând a fi analizată odată cu solutionarea fondului cauzei.
Instanța a încuviințat pentru ambele părti proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori și interogatoriu, și pentru reclamantă și proba cu expertiză tehnică specialitatea autovehicule, considerându-le concludente și utile.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Au fost depuse raportul în specialitatea autovehicule întocmit de expert B. C..
A fost administrată proba cu interogatoriile reciproce ale părților si au fost audiati martorii A. C. C. si S. R. C., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar (f. 108, 143).
Analizând materialul probator administrat, instanța a constatat că acțiunea nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din cuprinsul cărtii de muncă . nr._, pârâtul-reclamant D. F. a fost angajat la societatea reclamantă în calitate de sofer, având ca atributii efectuarea de transport rutier international de mărfuri cu autovehiculul având nr. de înmatriculare_, proprietatea . si utilizat de reclamanta-pârâtă . SRL.
La data de 02.09.2011 autovehiculul mentionat a fost prezentat la Scania Service România unde în urma verificărilor s-a constatat că sistemul SCR nu functionează întrucât în rezervorul special pentru ad-blue s-a găsit o cantitate destul de însemnată de motorină care nu avea cum să existe decât pusă în mod intentionat, rezervorul ad-blue fiind distinct de cel de motorină. S-a mentionat de asemenea că introducerea unei cantităti de motorină oricât de mici, chiar si de 100 ml, în acest rezervor conduce la defectarea totală a întregului sistem SCR.
În urma verificării a fost emisă factura nr._/05.09.2011 în valoare de 1.598,82 lei.
Ulterior, unitatea ad-blue a fost înlocuită fiind emisă factura nr._/27.09.2011 în valoare de 14.152,06 lei.
Instanta a retinut că reclamanta-pârâtă a invocat dispozitiile noului cod civil ce vizează răspunderea civilă delictuală, însă având în vedere data presupusă a săvâsirii faptei ilicite si a producerii prejudiciului, fată de dispozitiile art. 6 alin. 1, 5 NCC, a apreciat că sunt incidente dispozitiile vechiului cod civil cu privire la răspunderea civilă delictuală.
În conformitate cu art. 998-999 vechiul C.civ, „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În consecintă, reclamanta-pârâtă trebuia să facă dovada condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru răspunderea civilă delictuală: fapta ilicită; prejudiciul produs; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs si nu în ultimul rând vinovătia autorului faptei.
După cum rezultă din probele administrate – raport tehnic de constatare nr. 3215/30.09.2011, concluziile raportului de expertiză specialitatea autovehicule, sistemul unitate SCR (ad-blue) al autotractorului cu nr. de înmatriculare_ s-a defectat integral ca urmare a introducerii în rezervorul acestui sistem, proiectat să functioneze exclusiv cu uree, a unei cantităti însemnate de motorină.
Cum nu era posibilă refacerea acestui sistem s-a procedat la înlocuirea unitătii centrale SCR, a pompei si a filtrului ad-blue fapt ce a condus la cheltuieli în cuantum de 14.152,06 lei, suportate de reclamanta-pârâtă.
Astfel instanta a constatat că reclamanta-pârâtă a făcut dovada existentei faptei ilicite – introducerea de motorină în rezervorul cu uree, fiind imposiibilă ca accidental motorina să pătrundă în sistemul SCR, existând rezervoare separate pentru cele două substante, a producerii unui prejudiciu – suma totală de 15.750,88 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/05.09.2011 si_/27.09.2011.
În ce priveste vinovătia pârâtului-reclamant instanta a retinut că în luna august 2011 acesta a efectuat o cursă România-Franta fiind însotit de martorul A. C. C., în cadrul căreia au apărut manifestările defectiunii sistemului SCR, reclamantei revenindu-i sarcina de a dovedi că pârâtul, din neglijentă sau cu intentie, a introdus motorina în rezervorul cu uree.
Din probele administrate nu rezultă cu certitudine că pârâtul ar fi fost persoana care ar fi alimentat rezervorul ad-blue si în consecintă ar fi introdus motorină în acesta.
Se impune concluzia că elementele răspunderii civile delictuale trebuie dovedite prin probe certe, ori care, cel puțin, să înlăture orice posibilitate rezonabilă de dubiu.
O concluzie de probabilitate, care arată motivat că este plauzibil ca evenimentele să fi decurs într-un anumit fel, fără a demonstra însă că lucrurile chiar s-au petrecut așa și fără a înlătura posibilitatea altor cauze nu corespunde acestui standard probatoriu.
Reclamanta nu a reușit, prin probele administrate, să facă dovada, în sensul celor arătate, a culpei sau intentiei pârâtului a momentului când s-a făcut alimentarea cu uree, cine si când a fost introdusă motorina în sistemul SCR.
Declaratia martorului A. C. C. a fost avută în vedere cu rezerve de către instantă în conditiile în care aceasta poate fi si o modalitate prin care martorul urmăreste să se exonereze de răspundere având în vedere că în cursa respectivă au plecat atât pârâtul cât si martorul în calitate de conducători auto.
Instanta nu a retinut declaratiile numitilor C. E. si S. C., autentificate sub nr. 240/11.02.2013, respectiv 239/11.02.2013 de BNP S. N., în conditiile în care prin acestea se doreste suplimentarea probei testimoniale iar instanta nu poate audia în mod direct persoanele respective fiind încălcat principiul nemijlocirii.
Așa fiind, în raport de prevederile art. 129 alin.1 C.pr.civ., și de principiul potrivit căruia atunci când probele administrate nu sunt suficiente, pierde cel care are sarcina probei, se impune concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – 999 C.civ.
Pentru toate considerentele expuse, se impune concluzia că acțiunea nu este întemeiată, iar în raport de dispozițiile art. 998 – 999 C.civ., a fost respinsă ca atare.
În ce priveste cererea reconventională instanta a constatat că este neîntemeiată în conditiile în care părtile s-au judecat în cadrul dosarului nr. 705/1748.2012, solutionat de Tribunalul I., sustinerile pârâtului-reclamant din cererea reconventională vizând aspecte de dreptul muncii valorificate în cadrul dosarului mai sus mentionat.
De asemenea instanta a retinut că pârâtul-reclamant nu a administrat nicio probă în dovedirea pretentiilor sale desi sarcina probei îi incumba.
În consecintă instanta a respins si cererea reconventională ca neîntemeiată.
În ce priveste cererea de obligare a pârâtului-reclamant, respectiv a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată fată de solutia dată atât actiunii principale cât si cererii reconventionale, de faptul că pârâtul nu făcut dovada efectuării unor cheltuieli, instanta a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinței Civile nr_13 a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului si pe fond admiterea acțiunii cu obligarea paratului la plata sumei de 15.750,88 lei - cu posibilitatea actualizarii pâna la data plații efective și obligarea pasatului intimat la plata cheltuielilor de judecata atat cele de la fond cat și din recurs.
În motivare, recurenta-reclamantă a susținut faptul că instanța de fond a procedat greșit judecând numai teza 1 a textului de lege aplicabil, nepronunțându-se asupra tezei 2. Astfel, instanța de fond nu a analizat corect si complet probatoriile din perspectiva tezei 1 a art. 998-999 CCivil (teza ce se regăsește si in noua reglementare NCCiv). Așadar, prin înlăturarea nemotivata a următoarelor argumente dovedite prin probatorii s-a ajuns la o soluție eronata si prin aceasta urmeaza sa fie admis recursul.
Recurenta-reclamantă a arătat ă toate probele administrate duc la concluzia ca sunt întrunite elementele prev de art 1349 si urm NCCIV, în consecința paratul sa face vinovat de producerea prejudiciului si va ti obligat la sumele descrise. Așadar, desi instanta a constatat ca in cursa din aug.2011 paratul fiind șofer titular a sesizat singur defecțiunea cu buna stiinta a decis continuarea cursei cu consecința producerii acestui prejudiciu. Mai mult decât atat a rezultat din declarația martorului A. C. ca acesta in calitate de însoțitor la aceasta cursa, desi i-a atras atentia paratului despre neregula concretizata prin aprinderea unui bec avertizor la bord pârâtul din neglijenta /imprudenta a decis continuarea cursei si de aici rezulta agravarea defecțiunii (aspect ce se coroborează cu concluziile expertizei dispusa in cauză dar si cu declarația martorului sef de service Scania ,mărturie importanta dar neavută in considerare la luarea hotărârii de respingere a acțiunii)
A mai arătat recurenta-reclamantă și faptul că instanța a inlaturat declarațiile martorilor de la analiza probatorilor in mod abuziv, acestea prin coroborarea cu celelalte probe putând duce la aflarea adevărului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.11.2014, intimata-pârâtă a solicitat instanței in principal sa constate ca recursul nu este motivat in fapt si in drept si sa îl respingă recursul ca nemotivat, cu cheltuieli de judecata; in subsidiar sa constate ca recursul este nefondat si sa îl respingă ca nefundat.
În motivare, intimata-pârâtă a susținut faptul că, recursul nu este intemeiat in drept si dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibila încadrarea . prevăzute de art.304 C.pr.civ. 1865. Astfel, dezvoltarea motivelor de recurs pe situația de fapt reprezintă o reiterare a apararilor pe care recurenta-reclamanta le-a făcut in fata instanței de fond, respectiv o transpunere a notelor de concluzii scrise in cerere de recurs si nu o veritabila critica adusa hotărârii recurate. Mai mult, recurenta-reclamanta nu arata care sunt motivele de nelegalitate si de netemeinicie ale hotărârii recurate. Prin urmare hotararea recurata este temeinica si legala.
Intimata-pârâtă a arătat faptul că în cererea de recurs, recurenta-reclamanta . SRL cere ca pe baza analizei complete a tuturor probelor de la dosar sa dispună: admiterea recursului si pe fond admiterea acțiunii cu obligarea paratului la plata sumei de 15.750,88 lei cu posibilitatea actualizării pana la data plații efective și obligarea paratului intimat la plata cheltuielilor de judecata atat cele de la fond cat si cele din recurs. Astfel, fata de aceasta solicitare, fata de dezvoltarea motivelor cererii si fata de considerentele instanței de fond, intimata-pârâtă a solicitat instanței sa constate ca recursul este nefondat si sa-1 respingă ca atare.
În ceea ce privește, afirmațiile făcute in preambulul cererii de recurs, intimata-pârâtă a arătat că nu au fost făcute in cererea de chemare in judecata si recurenta-reclamanta nu a făcut dovada cercetărilor interne, la care se refera in cererea de recurs, si ceea ce este si mai concludent că recurenta-reclamanta isi întemeiază acțiunea pe o supoziție si nu pe o certitudine. Mai mult, instanța de fond a analizat corect si complet toate probatoriile, inclusiv in perspectiva tezei a II a a ari. 998-999 C.civ. - menținută si in art. 1349 NCC, iar recurenta-reclamanta a adaugat la constatările pe care instanța fondului le-a făcut in hotararea recurata.
A mai precizat intimata-pârâtă și faptul că,, in mod tendențios si in scopul de a induce in eroare tribunalul, in cererea de recurs se face o afirmație mincinoasa, respectiv ca instanța a constatat ca in cursa din aug. 2011 paratul fiind șofer titular a sesizat singur defecțiunea cu buna stiinta a decis continuarea cursei cu consecința producerii acestui prejudiciu, mai mult decât atat a rezultat din declarația martorului A. C. ca acesta in calitate de însoțitor la aceasta cursa, deși i-a atras atentia paratului despre neregula concretizata prin aprinderea unui bec avertizor la bord, paratul din neglijenta/ imprudenta a decis continuarea cursei si de aici rezulta agravarea defecțiunii (aspect ce se coroborează cu concluziile expertizei dispusa in cauza dar si cu declarația martorului sef de service Scania, mărturie importanta dar neavuta in considerare in luarea hotărârii de respingere a acțiunii). Astfel, instanța de fond a retinut corect întreaga situație de fapt. Mai mult, deși, instanța fondului a incuvintat cererea paratului si a pus in vedere reclamantei sa depună la dosar înscrisurile doveditoare solicitate, reclamanta a ignorat dispoziția instanței si a depus la dosar exclusiv ceea ce a crezut ca-i este de folos, folosindu-se de diverse manevre pentru a induce instanțele in eroare. Prin urmare, instanța fondului a retinut corect ca, “Se impune concluzia ca elementele răspunderii civile delictuale trebuie dovedite prin probe certe, ori care, cel puțin sa înlăture orice posibilitate rezonabila de dubiu.
Pe aspectul privind analiza probelor obișnuite intimata-pârâtă a susținut că nu sunt de natura a critica considerentele instanței de fond. Astfel, instanța fondului a retinut in analiza materialului probator toate probele la care recurenta-reclamanta face trimitere in cererea de recurs. Mai mult, instanța nu a retinut declarațiile notariale autentificate sub nr.240/11.02.2013 si nr.239/11.02.2013 in mod temeinic, invocând principiul nemijlocirii.
Cat privește declarația martorului A. C. C., intimata-pârâtă a susținut faptul că instanța a avut-o in vedere cu rezerve,in condițiile in care aceasta poate fi si o modalitate prin care martorul urmărește sa se exonereze de răspundere avană in vedere ca in cursa respectiva au plecat atat paratul cat si martorul in calitate de conducători auto.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea de recurs s-a susținut că prima instanță a procedat în mod greșit analizând cererea de chemare în judecată numai din perspectiva tezei I a art. 998 – 999 C. pr. civ., fără a analiza și existența neglijenței sau imprudenței pârâtului.
În drept, potrivit art. 998-999 C. civ. anterior, în vigoare la data nașterii raportului de drept dintre părți, „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Pentru angajarea acestui tip de răspundere civilă, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții sau elemente constitutive: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite, întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul existența unei fapte ilicite a intimatului – pârât și nici vinovăția acestuia. Astfel, tribunalul constată că nu s-a probat faptul că pârâtul este cel care a introdus motorină în rezervorul ad-blue. De asemenea, nu s-a dovedit nici faptul că această faptă a fost rezultat neglijenței sau imprudenței intimatului – pârât, având în vedere că acesta are doar calitatea de conducător auto, neavând și obligația de a asigura paza autovehiculului. Mai mult, în luna august 2011, când a fost realizată cursa România – Franța, intimatul – pârât a mai fost însoțit și de o altă persoană în această cursă.
Față de considerentele prezentate, în temeiul art. 312 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 274 C. pr. civ., având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de recurs, va fi obligată recurenta la plata către intimat a sumei de 2.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă . SRL împotriva sentinței civile nr. 5323/02.07.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. F., ca nefondat.
Obligă pe recurentă la plata către intimat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2015.
Președinte Judecător Judecător M. E. L. G. A. E. M. O.
Grefier
M. A. M.
Concept red. gref. M.A.M.
Red. Jud: M.E./2exemplare
Jud.fond :Budei C. O.– Jud.Cornetu
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4699/2015. Tribunalul ILFOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6322/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
