Actiune in regres. Decizia nr. 1261/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1261/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1261/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ nr. 1261R
Ședința publică de la data de 17 septembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
JUDECĂTOR N. M. N.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta S.C. O. V. I. G. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1558/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. A.-R. S.A., intervenient K. M., în cauza având ca obiect actiune in regres.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile; asistența juridică pentru recurentă a fost asigurată de avocat din cadrul SCA „C. & Asociații”.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează în cadrul căruia învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
- la data de 07.08.2013, recurenta a depus la dosar, prin serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 8,38 lei și timbru judiciar de 1,50 lei;
- la data de 30.08.2013, intimata a transmis pe e-mail și a fost atașată la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare; aceeași întâmpinare a fost transmisă prin serviciul poștal și pe e-mail la data de 17.09.2013.
Tribunalul comunică recurentei, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Recurenta, prin avocat, nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și arată că nu sunt probe noi în calea de atac.
Tribunalul ia act că nu sunt probe noi în calea de atac și acordă cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării onorariului de avocat în integralitate (545,92 lei), fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1558/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.08.2012 sub nr._ reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. E. ROMÂNIA A. R. S.A. și cu intervenientul forțat K. M., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1608,68 lei reprezentând indemnizația de asigurare achitată de societate asiguratului, precum obligarea pârâtei la plata sumei de 387,69 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de 12.11.2011 până la data de 10.07.2012 precum și în continuare până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca la data de 25.07.2011, intervenientul forțat K. M., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a provocat din culpa sa un accident de circulație așa cum reiese din constatarea amiabilă de accident. Autoturismul avariat cu nr. de înmatriculare_ era asigurat CASCO la societatea reclamantă la data producerii accidentului, iar în baza poliței de asigurare facultativă s-a plătit despăgubirea în cuantum de 1608,68 lei. Autoturismul intervenientului forțat K. M. era asigurat obligatoriu de răspundere civilă (RCA) la pârâta S.C. E. R. A. R. S.A.
Prin plata indemnizației, reclamanta a menționat, că potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 și Ordinului CSA nr. 5/2010 s-a subrogat în drepturile asiguratului, având dreptul de a recupera despăgubirea plătită direct de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie a persoanei vinovate de producerea accidentului, pârâta primind cererea de despăgubire la data de 27.10.2011, fiind invitată la conciliere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2210 C.civ, Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. 5/2010.
Cererea a fost legal timbrată cu 170,71 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 01.11.2012 și 30.01.2013 prin serviciul registratură, solicitând respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata debitului principal ca fiind rămas fără obiect întrucât a achitat debitul în cuantum de 1608,68 lei la data de 03.04.2012. Cu privire la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestora față de principiul potrivit căruia „accesoriul urmează principalul” având în vedere că a achitat debitul principal.
În drept, nu și-a întemeiat susținerile.
Intervenientul forțat, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat proba cu înscrisuri considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus documente din dosarul de daună (filele 5-31) și înscrisuri (filele 60-68), iar pârâta înscrisurile aflate la filele 38-47, 49-52.
La termenul din data de 18.03.2013 reclamanta, în temeiul art. 132 pct. 2 C.pr.civ., a formulat precizare de acțiune, arătând că pârâta a achitat debitul principal, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 230,04 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 1608,68 lei de la data de 12.11.2011 până la data de 03.04.2012, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1558/18.03.2012 instanța de fond a admis cererea, așa cum a fost precizată, a obligat pârâta la plata sumei de 230,04 lei cu titlu de penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 1608,68 lei de la data de 12.11.2011 până la data de 02.04.2012, a respins cererea reclamantei cu privire la acordarea penalităților de întârziere pentru data de 03.04.2012 ca neîntemeiată, a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 255,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv suma de 24 lei taxă de timbru, 1,5 lei timbru judiciar și onorariu de avocat în mod parțial în cuantum de 230,04 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 25.07.2011, a avut loc un accident de circulație, în sensul în care conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, numitul K. M., din culpa sa exclusivă, a avariat autoturismul cu nr._ asigurat CASCO la societatea reclamantă. Conform constatării amiabile de accident (f.19) intervenientul forțat a condus autoturismul cu nr._ și nu a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea, intrând în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar. Cu ocazia întocmirii constatării amiabile de accident, părțile nu au formulat obiecțiuni.
La data producerii accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă la . R. SA ./16/H16/DV nr._ (poliță f.27), iar autoturismul cu nr._ era asigurat facultativ la societatea reclamantă astfel cum rezultă din polița . nr._ (f.23). La cererea asiguratului său, reclamanta a deschis dosarul de daună nr. AVA/DJ/_/11, în cadrul căruia a fost aprobată despăgubirea în cuantum de 1608,68 lei reprezentând contravaloarea daunelor produse autoturismului cu nr._, despăgubire care a fost achitată asiguratului său CASCO, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus de reclamantă (f. 10).
Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului, reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 27.10.2011 (f. 6) a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului și actele dosarului de daună, așa cum rezultă din ștampila de intrare aplicată de către pârâtă pe confirmarea de primire, însă pârâta nu a achitat debitul în termen de 15 zile conform Ordinului 5/2010 al CSA, ci ulterior cu întârziere.
La termenul din data de 18.03.2013 reclamanta, în temeiul art. 132 pct. 2 C.pr.civ., a formulat precizare de acțiune, arătând că pârâta a achitat debitul principal, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 230,04 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 1608,68 lei de la data de 12.11.2011 până la data de 03.04.2012, cu cheltuieli de judecată.
În aceste condiții, instanța având în vedere dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 constată faptul că în cauza sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită constând în încălcarea de către intervenientul forțat a regulilor de circulație prevăzute de OUG 195/2002, prejudiciul constând în avariile produse bunului aparținând asiguratului CASCO, culpa exclusivă a intervenientul forțat în producerea accidentului a fost stabilită, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu), în temeiul art. 998-999 Cod civil.
Având în vedere că cererea de despăgubire a fost primită de către pârâtă la data de 27.10.2011 așa cum reiese din ștampila de intrare aplicată pe înscris (f. 6) și că pârâta nu a efectuat plata sumei solicitate în termen de 15 zile, ci ulterior cu întârziere la data de 03.04.2012, în baza dispozițiilor art. 22 și art. 54 din Legea nr. 136/1995 coroborate cu art. 64 alin. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, va obliga pârâta la plata sumei de 230,04 lei cu titlu de penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 1608,68 lei de la data de 12.11.2011, data scadenței prin expirarea celor 15 zile de la primirea cererii de despăgubire și până la data de 02.04.2012, anterior efectuării plății de către pârâtă.
Va respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de acordare a penalităților de întârziere pentru data de 03.04.2012 având în vedere că aceasta este data la care pârâta a achitat integral debitul solicitat, astfel încât nu mai pot fi percepute penalități de întârziere pentru ziua plății.
În privința cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că debitul principal a fost achitat de către pârâtă la data de 03.04.2012, anterior introducerii cererii de chemare în judecată la data de 06.08.2012, în temeiul art. 274 și art. 275 Cod procedură civilă instanța va admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta la plata taxei de timbru și timbru judiciar cu privire la debitul admis la plată, respectiv suma de 24 lei taxă de timbru aferentă debitului admis și 1,5 lei timbru judiciar, precum și onorariu de avocat în mod parțial în cuantum de 230,04 lei, în total 255,54 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 03.06.2013, sub nr._ .
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei recurate si, pe cale de consecinta, acordarea onorariului de avocat in cuantumul solicitat si dovedit de catre societate (545,92 lei).
În motivarea cererii recurenta a arătat că, solutia pronuntata de catre instanta de fond este nelegala si netemeinica fata de dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. - Hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, respectiva dispozitiilor art.274 si art.275 C.pr.civ.
Precizează recurenta că instanta de fond a ignorat total conventia partilor - contractul de asistenta juridica - prin care societatea recurentă si societatea de avocati aleasa sa o reprezinte au negociat pentru acest onorariu de avocat, suma care a fost achitată.
Instanta de fond a folosit excesiv posibilitatile conferite de dispozitiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., diminuind onorariul de avocat fara a se lua in considerare valoarea pricinii, natura comerciala a litigiului, onorariile avocatiilor practicate in domeniul si munca depusa de catre avocat pentru solutionarea acestui dosar.
Potrivit prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in R., precum si ale Ordinului CSA aplicabile in cauza, procedura de exercitare a regresului impotriva unui asigurator de raspundere civila (parata), de catre un asigurator CASCO este o procedura administrativa-necontencioasa, exceptia constituind-o cea contencioasa.
Ca urmare a atitudinii paratei, s-a formulat cerere de chemare in judecata, etapa in care s-au multiplicat acte, s-au facut referate, s-a achitat taxa de timbru si timbru judiciar, s-au facut cereri precizatoare a cuantumului penalitatilor de intarziere, activitati a caror complexitate si durata nu au fost avute in vedere de catre instanta de fond.
De asemenea, nu s-a avut in vedere faptul ca din suma de 230,04 lei acordati de instanta cu titlu de onorariu, 24% reprezinta TV A, iar restul onorariului este supus unei fiscalizari de 21,5% (16% impozit si 5,5% CAS), ramanind o suma din care se scad si cheltuielile materiale (consumabile, transport etc.), onorariul net al avocatului fiind aproape anulat.
Aceasta intrucat la data judecarii si cenzurarii onorariului de avocat, Societatea Civila de Avocati "C.&ASOCIATII" a achitat TV A-ul, contributiile la Barou si impozitele aferente onorariului incasat in cuantum de 545,92 lei.
Mentionează recurenta faptul ca se afla in domeniul asigurarilor, un domeniu reglementat prin legi speciale, cat si prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, fiind un domeniu supravegheat de aceasta autoritate, asadar complexitatea cauzei deriva din multitudinea actelor normative incidente.
Apreciază recurenta ca instanta trebuia sa aiba in vedere si practica CEDO din care rezulta ca pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecata acele sume care in mod real si necesar au fost platite de partea care a castigat procesul in timpul si in legatura cu acel litigiu.
Caracterul real tine de justificarea ca ele au fost concepute . si indisolubila cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia si concepute de partea care le-a platit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obtine serviciul avocatului. Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca, in raport cu natura activitatii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului si reputatia celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ. și art. 312 alin. 5 C. proc. civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 8,38 lei și timbru judiciar de 1,50 lei.
La data de 02.09.2013, intimata a transmis pe e-mail întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În susținere, intimata a arătat că, potrivit dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civ se sanctioneaza exercitarea abuziva a dreptului de a obtine despagubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vadit disproportionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care il presupune pregătirea apărării.
In cazul de fata, complexitatea si dificultatea cazului au fost reduse avand in vedere atat valoarea redusa a debitului cat si durata necesara soluționării cauzei.
A considerat intimata ca instanta de fond in mod corect a dispus reducerea onorariului de avocat. A vand in vedere cuantumul debitului la care subscrisa a fost obligata se poate observa faptul ca onorariul de avocat solicitat este vadit disproportionat fata de valoarea pricinii.
Apreciază intimata că nu este just sa suporte un cuantum excesiv al cheltuieilor de judecata cauzat de un onorariu stabilit pe baze contractuale, consecinta fireasca a unei asemenea constatari fiind aceea a suportarii de catre partea care a acceptat stabilirea unui asemenea onorariu, daca acesta a fost stabilit si achitat initial.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115 si urmatoarele Cod proc. civ., art. 274 si urmatoarele Cod proc. civ., precum si pe orice dispozitii incidente in prezenta cauza.
Examinând recursul formulat prin raportare la motivele invocate, tribunalul retine că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs este criticată hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate, respectiv se invocă faptul că prima instanță a ignorat convenția părților - contractul de asistență juridică și a diminuat onorariul de avocat fără a lua în considerare valoarea pricinii, natura comercială a litigiului, onorariile avocaților practicate în domeniu și munca depusă de avocat pentru soluționarea dosarului.
Tribunalul constată că prima instanță, aplicând art. 274 alin. 3 C. pr. civ., a diminuat onorariul de avocat solicitat de către reclamantă de la 545,92 de lei la 230,04 de lei.
În ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă. Însă, dacă nu ar fi existat art. 274 C. pr. civ., contractul încheiat între avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele (drepturile și obligațiile care izvorăsc din contractul respectiv) numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, inclusiv față de adversarul din proces. Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, întrucât aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respectiv, în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Așadar, în funcția de situația concretă din speță, instanța ar avea posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă, care angajează răspunderea civilă delictuală a acesteia (diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti partea care a pierdut procesul ar reprezenta tocmai prejudiciul suferit de aceasta ca urmare a abuzului de drept săvârșit de adversarul din proces).
În speță, tribunalul în aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată urmează a avea în vedere valoarea pricinii, natura cauzei și munca îndeplinită de avocat (redactarea acțiunii, depunerea tuturor înscrisurilor relevante în vederea soluționării cu celeritate a acțiunii, prezentarea la toate termenele de judecată, susținerea prin concluzii orale a acțiunii).
Astfel, Tribunalul reține că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1608,68 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor achitate asiguratului, la plata sumei de 387,69 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data promovării acțiunii și la plata penalităților de întârziere de 0,1% în continuare până la data efectivă a plății.
Mai reține Tribunalul că, intimata pârâtă a dovedit faptul că a achitat debitul principal în cuantum de 1608,68 lei la data de 03.04.2012, așadar înainte de promovarea prezentei acțiuni, urmând ca reclamanta să rămână responsabilă de cheltuielile ocazionate de declanșarea procesului pentru pretenții la care nu mai era îndreptățită.
Prin urmare, prin raportare la cuantumul debitului solicitat de reclamantă, suma de 230,04 lei solicitată cu titlu de onorariu de avocat, apare ca fiind disproporționat de mare, cuantumul cheltuielilor solicitate depășind cuantumul debitului, astfel încât se constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ..
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta S.C. O. V. I. G. S.A. în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. A.-R. S.A., intervenient K. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 septembrie 2013.
Președinte, E. M. O. | Judecător, L. C. C. | Judecător, N. M. N. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond S. D. I./Judecătoria B.
Red. jud. E.M.O.
Thn.red. C.D./2 ex./2013
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 17-09-2013, Tribunalul ILFOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
