Anulare act. Decizia nr. 1246/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1246/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1246/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE NR. 1246 R
Ședința publică de la 17 septembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
JUDECĂTOR N. M. N.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă C. L. împotriva sentinței civile nr.1790/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. G., T. M., D.(T.) E., P. E., P. L., C. L. DE F. F. M., C. JUDEȚEANĂ I., D. N., D. Ș., R. I., N. S., P. L., în cauza având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal și asistată de avocat F. C., intimatul D. N. personal și asistat de avocat P. A., intimata P. E. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul D. N., prin avocat, arată că menține excepția tardivității recursului, solicită admiterea excepției, cu motivarea că sentința de fond a fost comunicată la data de 31.10.2012 iar recurenta a transmis pe fax cererea de recurs, la data de 19.11.2012.
Recurenta, prin avocat, solicită respingerea excepției cu motivarea că recursul a fost formulat în termenul legal de 15 zile, ultima zi cade în data de 17.11.2012, într-o zi de sâmbătă, zi nelucrătoare. Totodată arată că sentința fost comunicată la sediul cabinetului de avocat, iar nu la domiciliul părții dau nu înțelege să invoce acest aspect.
Tribunalul, deliberând asupra excepției tardivității formulării cererii de recurs, urmează a o respinge ca neîntemeiată.
Tribunalul reține că momentul de început al calculului nu începe să curgă de la data de 31.10.2012 întrucât hotărârea nu a fost comunicată în condiții procedurale la domiciliul părții( fila 5 dosar) ci a fost comunicată la vechiul domiciliu ales și această comunicare greșită echivalează cu necomunicarea hotărârii.
Apreciază tribunalul că recursul a fost formulat înlăuntrul termenului procedural, în condițiile art. 303, 284 și 315 c.p.c. și pe cale de consecință, respinge excepția ca neîntemeiată.
Intimatul D. N., prin avocat, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, o califică ca fiind o apărare de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Recurenta, prin avocat, arată că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Intimatul D. N., prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Tribunalul ia act că se solicită proba cu înscrisurile de la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.
Recurenta, prin avocat, apreciază că în cauză sunt incidente disp.art. 304 pct.7 și 9 c.p.c. instanța de fond încălcând norme legale aplicabile și decizii pronunțate de Î.C.C.J. în R.I.L. Precizează recurenta că la momentul renunțării la succesiune masa succesorală era compusă din anumite bunuri. După apariția Legii nr. 18/1991 autoarea sa, defuncta P. E., alături de alți moștenitori ai defunctei N. E., și-a manifestat intenția de a participa la moștenire prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate care au aparținut defunctei N. E..
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și completarea titlului de proprietate și cu numele defunctei P. E., fără cheltuieli de judecată.
Intimatul D. N., prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței de fond, fără cheltuieli de judecată. Motivează intimatul faptul că autoarea recurentei a renunțat în mod expres la moștenire( filele 100-105 dosar fond), astfel încât recurenta este străină de moștenire. Mai arată intimatul că recursul nu este motivat și dispozițiile Deciziei Î.C.C.J. nr. XI/2007 nu sunt incidente în prezenta cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr.1790/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 08.02.2008 sub nr._, reclamanta C. L. a chemat în judecată pârâții D. D., T. A., N. M., P. E., P. L.. R. I., C. L. de Aplicare a Legii Fondului F. M. și C. Județeană I. de Aplicare a Legii Fondului F. solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună completarea titlului de proprietate nr._/11.10.2002, eliberat de pe numele moștenitorilor defunctei N., iar în subsisiar, constatarea nulității absolute a aceluiași titlu de proprietate, eliberat cu încălcarea dreptului autoarei sale, P. E., eliberarea unui titlu de proprietate în care să figureze și P. E., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, aceasta arată că este unica moștenitoare a mamei sale, P. E..
Mama sa împreună cu pârâții D. D., T. A., N. I., R. G. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma bunicii sale, N. E.. În acest sens a fost eliberat titlul de proprietate nr._/28.03.2000 pentru o suprafață de 9.300 mp.
În completarea acestui titlu de proprietate, a mai fost emis titlul de proprietate nr._/11.10.2002 însă doar pe numele pârâților D. D., T. A., N. I..
Cel de al doilea titlu de proprietate a fost emis pentru suprafața de 1 ha și 8700 mp.și nici mama sa și nici R. G. nu figurează în titlu.
Cererea se întemeiază în drept pe disp. art. III din Legea 169/1997, art. 8 – 11 din Legea 18/1991.
Au fost depuse acte în copie: acte de stare civilă, certificat de moștenitor nr. 40/6.06.2006, titlul de proprietate nr._/2000, titlul de proprietate nr. nr._/2002.
Pârâta T. A. a formulat întâmpinare conform art. 115-118 C.pr.civ. prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. L., deoarece mama acesteia, respectiv P. E. a renunțat la succesiunea lui N. E. și cerere reconvențională conform art. 120 C.pr.civ.
Terenul menționat în titlul de proprietate nr._/11.10.2002, a aparținut autoarei sale, N. E..
Certificatul de moștenitor nr. 418/1980 atestă calitatea de moștenitori a reclamantei și a lui D. D..
Prin cererea reconvențională, solicită să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/11.10.2002, în sensul radierii din acest titlu a lui N. I., deoarece a renunțat la succesiunea autoarei N. E., urmând a rămâne în titlul T. A. și D. D..
Pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului F. M. a formulat întâmpinare pe care instanța a calificat-o cerere reconvențională conf. art. 120 C.pr.civ. solicitând admiterea în parte a acțiunii, în sensul de a fi înscriși în titlul de proprietate nr._/2002 și P. E. și R. G..
Solicită instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună radierea suprafeței de 8700 mp. din titlul de proprietate nr._/2002.
În motivarea cererii, aceasta arată că a fost emis titlul de proprietate nr._/2002 în baza cererii de reconstituire, a extrasului de registru agricol din perioada 1959-1963.
Ulterior, a fost emis și titlul de proprietate nr._/2002 înscriindu-se suprafața de 1,87 ha teren din eroare făcându-se confuzie cu suprafața de teren pe care N. E. a dat-o ginerelui ei, P. S..
În ședința publică din 23.10.2008 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. L. pe care a unit-o cu fondul cauzei în temeiul art. 137 pct. 2 C.pr.civ., considerând probele necesare soluționării excepției comune cu cele care privesc fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2771/30.10.2008 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei respingând acțiunea acesteia a fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă T. A. și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de C. L. de fond funciar M..
Prin decizia civilă nr. 1675 R/20.07.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a fost desființată sentința civilă nr. 2771/30.10.2008 a Judecătoriei Cornetu și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.09.2010 sub nr._ Rj.
Pârâtul R. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând includerea în titlul de proprietate nr._/2002 a autoarei sale, R. G., precum și a autoarei reclamantei, P. E..
Față de decesul pârâților D. D. și N. M. la termenul din 06.04.2011 au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, moștenitorii acestora: D. N. și D. Ș., respectiv, N. S., N. R. și N. A..
Pârâții D. N. și D. Ș. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat anularea parțială a titlurilor de proprietate nr._/11.10.2002 și nr._/28.03.2000.
La termenul din 17.01.2012 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. R. D. și N. A., având în vedere că potrivit certificatului de moștenitor nr. 6/29.01.2010 aceștia au renunțat la succesiunea defunctului N. M., excepție ce a fost admisă cei doi pârâți fiind scoși din cauză.
La același termen instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de C. L. de fond funciar M..
A fost încuviințată proba cu înscrisuri conf. art. 167 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 1790/24.04.2012, instanța de fond respinge acțiunea formulată de reclamanta C. L., ca neîntemeiată, admite cererile reconvenționale formulate de pârâta-reclamantă T. A. și de pârâții-reclamanți D. N. și D. Ș., constată nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate nr._/11.10.2002 sens în care va dispune radierea din acesta a beneficiarului N. I., ca persoana neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, și respectiv nr._/28.03.2000 sens în care va dispune radierea din acesta a beneficiarilor N. I., R. G., P. E. ca persoane neîndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, eespinge cererea reconvențională formulată de pârâtul R. I. ca neîntemeiată și bligă reclamanta la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, prin întâmpinare pârâta T. A. a invocat exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantei motivat de faptul că autoarea acesteia, P. E., a renuntat la mostenirea defunctei N. E..
Instanta, fată de obiectul cererii de chemare în judecată – constatarea nulitătii absolute a unui titlu de proprietate, de motivele invocate de pârâtă în sustinerea exceptiei – lipsa calitătii de mostenitor a autoarei reclamantei în ce priveste succesiunea defunctei N. E., apreciază că suntem în prezenta unei apărări de fond iar nu a unei veritabile exceptii, actiunea în constatarea nulitătii absolute putând fi promovată de orice persoană care justifică un interes legitim.
La data de 28.03.2000 a fost emis titlul de proprietate nr._ de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor I. pe numele R. G., D. D., P. E., T. A. si N. I., moștenitori ai defunctei N. E., pentru suprafața de 0,93 ha situată pe teritoriul satului Vârteju, . class="Frspaiere"> La data de 11.10.2001 a fost emis titlul de proprietate nr._ de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor I. pe numele pârâtilor D. D., T. A. si N. I., moștenitori ai defunctei N. E., pentru suprafața de 1,87 ha situată pe teritoriul satului Vârteju, . class="Frspaiere"> Ambele titluri de proprietate au fost emise ca urmare a cererii depuse de pârâta T. A., N. I., autorul pârâtilor N. M. si P. E., D. D., autorul pârâtilor D. N. si D. S., R. G., autoarea pârâtilor R. I. si P. L., S. (P.) E., autoarea reclamantei C. L., cerere înregistrată sub nr. 725/27.02.1991). N. E. figura în registrul agricol aferent anului 1959 cu suprafata totală de 3,87 ha.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 418/1980, supliment la certificatul de mostenitor nr. 549/1979, emis de notariatul de Stat Local Sector 6, moștenitorii defunctei N. E., decedată la data de 25.09.1979, sunt D. D., T. A., în calitate de fiu, respectiv fiică.
Conform adresei nr. 508/13.03.2008 (f. 34 dosar nr._ ), emise de Camera Notarilor Publici Bucuresti, certificatul de mostenitor nr. 549/1979 nu se mai regăseste în mapa de certificate de mostenitor preluate de la Judecătoria Sectorului 5.
Prin declarațiile autentificate de Notariatul de Stat al Sectorului 5 Bucuresti sub nr.3188/23.11.1979 (f. 102-103 dosar nr._ Rj), nr. 3189/23.11.1979 (f. 100-101 dosar nr._ Rj) si nr. 3190/23.11.1979 (f. 104-105 dosar nr._ Rj), P. E., N. I. si R. G., descendenti ai defunctei N. E., au renuntat în mod expres la succesiunea acesteia.
Având în vedere declarațiile exprese de renunțare la moșteniriea defunctei N. E., cei trei descendenti sunt străini de moștenirea în cauză. Astfel, potrivit art.696 Cod civil, eredele care renunță la moștenire este considerat că nu a fost niciodată erede, iar conform art.697 C.civil, partea renunțătorului profită coerezilor săi.
Astfel, deși N. I., R. G. si S. (P.) E., autorii reclamantei C. L. si a pârâtilor N. M., P. E., R. I. si P. L. au formulat cerere de reconstituire, aceste cereri nu pot avea eficiență juridică întrucât N. I., R. G. si S. (P.) E. nu erau îndreptățite potrivit legii la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori ai defunctei N. E. întrucât renunțând expres la moștenirea după autoarea lor au devenit străini de succesiune și nu le mai sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, care prevăd repunerea în termenul de acceptare a moștenirii, doar pentru moștenitorii care nu au acceptat în termen succesiunea, nu și pentru succesibilii care au renunțat expres la aceasta și care au devenit străini de moștenire prin însăși exercitarea dreptului lor de optiune succesorală în termenul legal. De altfel acest punct de vedere a fost împărtășit și de ICCJ care a statuat în acest sens prin decizia XI/05.02.2007, adoptată în recursul în interesul legii privind acest aspect, astfel încât soluția este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești.
Pârâții D. N. si D. S. sunt moștenitorii defunctului D. D., care împreună cu pârâta T. A. sunt singurii care au acceptat succesiunea defunctei N. E., după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 418/21.04.1980 emis de Notariatul de Stat Sector 5 București, astfel că sunt singurele persoane îndreptătite la reconstituirea dreptului de proprietate în conditiile Legii nr. 18/1991.
Fată de aceste considerente instanta constată că cererea reclamantei este neîntemeiată și o respinge ca atare, autoarea sa fiind străină de succesiunea defunctei N. E. motiv pentru care nu poate beneficia de dispozitiile Legii nr. 18/1991, iar titlul de proprietate nr._/11.10.2002 în mod corect nu a fost emis si pe numele autoarei reclamante, P. E..
Pentru aceleasi considerente pentru care a respins cererea principală instanta respinge si cererea reconventională formulată de R. I., retinând că este neîntemeiată, si autoarea acestuia, R. G., fiind renuntătoare la mostenirea defunctei N. E..
În ce priveste cererile reconventionale formulate de pârâtii T. A., D. N. si D. S., pentru toate cele expuse mai sus instanta le admite, constatând că titlurile de proprietate nr._/28.03.2000 si nr._/11.10.2002 sunt lovite de nulitate absolută partială fiind retinută aplicabilitatea în cauză a disp.art.III alin.1 lit.a pct.1 din Legea nr.169/1997 modificată și completată prin Legea nr.247/2005, conform căruia sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii Fondului F. nr.18/1991, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri, în conditiile în care în aceste titluri figurează persoane care nu erau îndreptătite la reconstituirea dreptului de proprietate.
În consecintă, instanta constatând nulitatea absolută partială a titlurilor de proprietate nr._/28.03.2000 si nr._/11.10.2002, va dispune radierea din titlul de proprietate nr._/28.03.2000 a beneficiarilor N. I., R. G. si P. E., iar din titlul de proprietate nr._/11.10.2002 a beneficiarului N. I., ca persoane neîndreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 04.03.2013, sub nr._ .
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii și completării T.P. nr._/11.10.2002 eliberat de C.J.A.L.F.F. și cu numele mamei sale, defuncta P. E., precum și respingerea cererilor reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți T. A., D. N. și D. Ș..
În motivarea cererii, recurenta a considerat că instanta care a pronuntat hotarârea atacată a greșit adoptând o astfel de soluție, în cauză fiind incidente disp. art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă: sentința civilă atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină; sentința civilă re curată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel instanta de fond a nesocotit normele legale aplicabile, precum și decizii pronunțate de Î.C.C.J. în R.I.L. atunci când a apreciat că reclamanta C. L., în
calitate de unică moștenitoare a defunctei sale mame, Petreche E., nu poate culege în locul și numele acesteia din urmă, cota parte cuvenită din moștenirea acesteia de pe urma defunctei sale mame, N. E..
Faptul că autoarea sa, P. E., a renunțat la moștenirea mamei sale decedate, N. E., înainte de apariția Legii fondului funciar iar, după aparitia acestei legi, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut defunctei sale mame, nu o face pe aceasta străină de moștenire.
Apreciază recurenta că instanța de fond trece cu multă ușurință peste faptul că autoarea sa, P. E., alături de alți moștenitori ai defunctei N. E., a formulat cerere de reconstituirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut acesteia din urmă, respectiv defunctei N. E..
Acest fapt, potrivit legii și doctrinei, este de natură a o poziționa pe P. E., în situația de a accepta moștenirea mamei sale.
În acest context, titlurile de proprietate emise în anul 2000 și_ pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut defunctei N. E., în mod corect ar fi trebuit să fie emise pe numele tuturor moștenitorilor acesteia, inclusiv al defunctei P. E., persoană îndreptățită și care a și formulat, în termenul legal, o astfel de cerere de reconstituire, însușindu-și calitatea de moștenitoare a mamei sale, defuncta N. E. .
La data de 22.06.2013, intimatul D. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul apreciază că recurentei îi lipsește calitatea procesuală activă, ca urmare a renunțării autoarei sale, P. E., la moștenirea lăsată de N. E.. Mai arată intimatul că recursul nu este motivat și dispozițiile Deciziei Î.C.C.J. nr. XI/2007 nu sunt incidente în prezenta cauză.
Precizează intimatul că autoarea recurentei este renunțătoare în mod expres, astfel încât recurenta este străină de moștenirea lăsată de N. E..
Tot prin întâmpinare, intimatul a arătat că intimata T. A. a decedat iar moștenitorii acesteia sunt T. G., T. M. și T. E..
În drept au fost invocate disp. art. 299 și urm. c.p.c.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, dar și a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Articolul 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă stabilește că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate.
Obligația impusă judecătorului, prin textul legal anterior menționat, de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, de ce a admis sau a respins susținerile părții, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
În speță, se constată că hotărârea atacată este motivată în fapt sau în drept, astfel încât, pe calea controlului judiciar, tribunalul poate analiza justețea ei, iar în considerentele acesteia a fost arătat de ce s-a apreciat că nu sunt întemeiate susținerile reclamantului. În consecință primul motiv de recurs va fi respins ca neîntemeiat.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că sentința civilă recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond nesocotind normele legale aplicabile atunci când a apreciat că recurenta, în calitate de unică moștenitoare a mamei sale nu poate culege moștenirea acesteia de pe urma defunctei N. E..
Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. Astfel, prin Decizia nr. XI din 5 februarie 2007, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, referitoare la posibilitatea repunerii in termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire, s-a stabilit că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire. Or, în speță, autoarea recurentei, P. E., prin declarația autentificată cu nr. 3188/23.11.1979, a declarat în mod expres că renunță la succesiunea defunctei N. E. și că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii sale. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile deciziei menționate mai sus, mama recurentei nu putea beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii autoarei sale, chiar dacă a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă C. L., în contradictoriu cu intimații pârâți T. G., T. M., D.(T.) E., P. E., P. L., C. L. DE F. F. M., C. JUDEȚEANĂ I., D. N., D. Ș., R. I., N. S., P. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 septembrie 2013.
Președinte, E. M. O. | Judecător, L. C. C. | Judecător, N. M. N. |
Grefier, C. D. |
Red. jud. fond BGudei C. O./Judecătoria Cornetu
Red. jud. N.N.M.
Thn. red. C.D./2 ex./ 07.10.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1104/2013. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Decizia nr. 1103/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
