Anulare act. Decizia nr. 1982/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1982/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 1982/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1982A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.05.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: E. M. O.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanții intervenienți N. D. și N. I. împotriva încheierii de ședință din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. P., Ș. A., C. L. DE F. F. POPEȘTI L., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. I. și intimata reclamanta C. C. având ca obiect anulare act. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul amânărilor fără discuții se prezintă intimatul pârât Ș. P. personal legitimat cu CI . nr._ și asistat de apărător ales .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Intimatul pârât prin apărător, solicită instanței să ia act că se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul ia act de solicitarea intimatului pârât de judecare a cauzei în lipsă și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în ordine, după care
Tribunalul, deliberând asupra inadmisibilității căii de atac invocată prin întâmpinarea o respinge ca neîntemeiată, apreciind că în prezenta cauză este incident apelul prin raportare la dispozițiile speciale în materie respectiv art. 64 C. proc. Civ, orice soluție pronunțată cu privire la cererea de intervenție se subjugându-se acestor dispoziții și atrăgând incidența căii de atac a apelului.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2014 si cererea precizatoare depusa la termenul din data de 15.10.2014, în dosarul nr._ 14, înregistrat pe rolul judecătoriei Cornetu numitele N. D. si N. I., prin avocat, au formulat cerere de intervenție principală, in interes propriu, prin care au solicitat aceleasi drepturi ca si reclamanta.
În motivarea cererii, s-a arătat că acestea sunt mostenitoarele numitului N. T., fratele reclamantei si al autorului paratilor, ca acestia au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul de 1,50 ha din Popesti L., motiv pentru care fiecare era indreptatit la cate o cota de 1/3 din acesta. De asemenea s-a aratat ca in mod fraudulos a fost emis titlul de proprietate nr._/11.03.1998 doar pe numele unui singur mostenitor, in persoana lui N. V. .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 12,13 din Legea nr.18/1991, art.1073 vechiul Cod civil, art.566 noul C.civ., art.61 si 62 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, a fost solicitată administrarea probelor cu inscrisuri .
Cererea de intervenție principală a fost legal timbrată cu suma de 75 lei taxă judiciară de timbru si a fost comunicată părților, împreună cu înscrisurile atașate, conform art. 64 alin. (1) C.proc.civ.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 61 alin.(1) C.pr.civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, iar conform art. 61 alin.(2) C.pr.civ., intervenția este principală atunci când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.
Din cuprinsul cererii de intervenție principală, in interes propriu, se consta faptul ca aceasta nu cuprinde paratii, nefiind precizate persoanele in contradictoriu cu care numitele N. D. si N. I. inteleg sa se judece, nefiind făcută această mențiune nici în cererea precizatoare.
Potrivit art. 62 alin.1 C.proc.civ., „Cererea de intreventie principala va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.”
Conform art.196 C.proc.civ., „Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele si prenumele, sau dupa caz, denumirea oricareia dintre parti (…) este nula.(…)”
Constatând că cererea de interventie in interes propriu nu este facuta în forma prevăzută de lege pentru cererea de chemare în judecată, intrucat in cuprinsul acesteia nu sunt precizati paratii, în temeiul art. 62 alin.(1) C.proc.civ. coroborat cu art. 196 C.proc.civ. si art.194 C.proc.civ., instanța de fond a anulat cererea de intervenție voluntară principală ca informa.
Împotriva încheierii de ședință din data de 03.12.2014, au formulat apel intervenienții solicitând admiterea apelului și desființarea încheierii de ședință atacate.
În motivare s-a arătat că motivarea cererii de intervenție a fost făcută prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din data de 15.10.2014, instanța luând act de aceasta, iar în ceea ce privește menționarea părților cu care se judecă, în opinia apelanților nu se impunea o astfel de mențiune.
În opinia apelanților, textul de lege conform căruia cererea de intervenție principală trebuie să aibă forma prevăzută de cererea de chemare în judecată a fost interpretat cu un formalism excesiv.
În opinia apelanților, atâta timp cât instanța de fond a făcut aplicarea art. 200 NCPC, aceasta trebuia să pună în vedere complinirea lipsurilor cererii de intervenție și în măsura în care nu s-ar fi complinit aceste lipsuri să procedeze la anularea cererii.
În drept au fost invocate prevederile art. 61 alin. 1 și 2, art. 64 alin. 4, art. 65 alin. 2 NCPC și art. 200 alin. 2 și 4 NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații pârâți Ș. A. și Ș. P. au solicitat respingerea cererii de apel ca inadmisibilă.
Intimații pârâți au arătat că încheierea prin care a fost anulată cererea de intervenție principală voluntară nu poate fi atacată decât odată cu fondul și nu separat cu apel potrivit art. 64 alin. 4 NCPC, cu apel putând fi atacată doar încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 NCPC.
Analizând încheierea de suspendare apelată în raport de motivele invocate de apelanți tribunalul constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 61 alin. 1 C. proc. Civ, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.
Potrivit disp. art. 62 alin. 2 C. proc. Civ, cererea poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.
Potrivit disp. art. 64 alin. 1 și 2 C. proc. Civ instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc; după ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată.
Prin încheierea de ședință din data de 14.11.2014 instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu în sensul că a anulat-o ca fiind informă, pentru motivul că în cuprinsul acesteia nu a fost indicat pârâtul
Potrivit disp. art. 14 C. proc. Civ. Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel. Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea. Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză. Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu. Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate. Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.
Potrivit disp. art. 22 alin. 1 și 2 C. proc. Civ. Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Față de aceste dispoziții legale tribunalul constată că instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit cu privire la cererea de intervenție în interes propriu.
Astfel, din cuprinsul încheierii ce face obiectul apelului se observă că instanța de fond nu a respectat principiul contradictorialității, admisibilitatea cererii de intervenție nefiind pusă în discuția părților.
Pe de altă parte cererea de intervenție se judecă în contradictoriu cu celelalte părți având în vedere că intervenientul principal pretinde pentru sine în tot sau în parte dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.
Așa fiind, în cazul în care instanța aprecia că se impune indicarea pârâților avea obligația să pună în dezbaterea părților acest aspect.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat în mod greșit admisibilitatea cererii de intervenție în temeiul art. 480 C. proc. civ instanța va admite apelul, va anula încheierea apelată și va trimite cauza la instanța de fond pentru ca aceasta să se pronunțe asupra admisibilității cererii de intervenție după care va continua judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții intervenienți N. D. și N. I. ambii cu domiciliul ales la C.. Av. T. V. V. împotriva încheierii de ședință din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. P., domiciliat în Popești L., ., județ I., Ș. A., domiciliată în Popești L., ., județ I. C. L. DE F. F. POPEȘTI L., cu sediul în Popești L., ., nr. 1, județ I., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. I. cu sediul în București, sector 3, ., și intimata reclamanta C. C. domiciliată în Popești L., ., nr. 11A, județ I..
Anulează încheierea apelată.
Trimite cauza în vederea continuării judecății aceleași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.
Președinte Judecător
E. M. O. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: NG./9ex
Jud.fond: S. I.– Jud Cornetu
Comunicat 7 ex.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 26-05-2015, Tribunalul ILFOV | Partaj judiciar. Decizia nr. 1924/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
