Anulare act. Decizia nr. 450/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 450/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 450R
Ședința publică din data de 08.04.2013
Tribunalul constituit din:
Președinte: L. C. C.
Judecător: R. N.
Judecător: A. D.
Grefier: T. S.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul B. B. C., împotriva sentinței civile nr.3268/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. M. C. și B. A.-N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul, prin avocat T. M., cu împuternicire avocațială la fila 18 din dosarul cauzei și intimații, prin avocat I. - S. M., cu împuternicire avocațială la fila 19 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurentul nu a făcut dovada achitării timbrajului, după care:
Recurentul, prin avocat, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță la termenul anterior.
Instanța constată achitat timbrajul stabilit prin încheierea de ședință din data de 11.02.2013.
Nemaifiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Părțile arată că nu mai au de propus probe noi în calea de atac.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurentul, prin avocat, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În susținerea cererii, arată că procura judiciară este generală și nu face referire la imobilul în litigiu. De asemenea, arată că din cercetările de la fond a rezultat că nu s-a plătit prețul, astfel cum rezultă din interogatoriul administrat. Mai solicită instanței obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații, prin avocat, solicită instanței respingerea recursului, arătând că mandatul îndeplinește condițiile legale, în cuprinsul său specificându-se dreptul de dispoziție. Astfel, arată că au achitat toate taxele aferente și s-au manifestat ca buni proprietari.
În replică, recurentul, prin avocat, arată că la momentul vânzării imobilului se afla în SUA și nu a știut niciodată de vânzare.
Instanța reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3268 din data de 14.06.2012, Judecătoria B. a respins acțiunea formulată de reclamantul B. B.–C., în contradictoriu cu pârâții B. M.–C. și B. A.-N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul B. B.–C., a chemat în judecată pe pârâții B. M.–C. și B. A.-N., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP M. G. sub nr.1050/10.05.2002 și a actelor subsecvente acestuia; obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren in suprafață de 1800 m.p. situat în intravilanul satului Ciofliceni, ..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a moștenit imobilul teren situat în intravilanul satului Ciofliceni, ., în suprafață de 1800 m.p. în urma devoluțiunii legale a moștenirii de pe urma defunctei sale mame, B. R. T., eliberându-se Certificatul de Moștenitor nr. 21/05.05.1997.
La data de 26.04.2000 reclamantul a împuternicit pe numita B. M.-C. să se ocupe de toate formalitățile necesare în vederea obținerii titlurilor de proprietate pentru terenurile proprietatea defunctei sale mame, B. R.-T., precum și de formalitățile de opozabilitate a acestora față de terți (intabulare, înregistrare fiscală etc.).
Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1050/10.05.2002 de către BNP M. G. a fost încheiat în baza procurii 785/2000, autentificată de BNP M. G., procură al cărui conținut l-a enunțat și care nu cuprinde un mandat din partea reclamantului cu privire la îndeplinirea unor acte de dispoziție, având ca obiect imobilul teren situat în intravilanul satului Ciofliceni, . .
Pârâții au depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că susținerea reclamantului referitoare la nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare nu are fundament legal, întrucât procura notarială nr.785/26.04.2000 este autentică, nerevocată, emisă în mod valabil, eliberată cu respectarea prevederilor legale și în cuprinsul acesteia este menționat în mod expres “…se administrează imobilele terenuri și construcții proprietatea mea…să facă acte de dispoziție (să vândă) oricui va crede de cuviință, la prețul pe care îl va considera mai avantajos, să încaseze acest preț eliberând chitanța descărcătoare“.
Faptul că mandatarul a fost împuternicit să vândă, chiar dacă nu se specifică numele cumpărătorului și prețul vânzării, face ca acest mandat să fie unul special, legea neimpunând asemenea condiții.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri de către ambele părți, aceasta fiind singura probă încuviințată.
Analizând cererile și materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, reclamantul a împuternicit pe pârâta B. M. –C., să facă demersuri în vederea obținerii titlului de proprietate pentru terenul ce a aparținut autoarei sale.
Totodată reclamantul a mandatat-o pe pârâtă să vândă terenul, după îndeplinirea formalităților administrative de obținere a titlului de proprietate și intabularea in cartea funciară, lucru pe care aceasta din urmă l-a și făcut .
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat contractul de vânzare cumpărare 1050/2002, ca fiind perfect legal, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Față de cele reținute, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea conform prevederilor art.1169 cod civil, reținând că prin mandat special, trebuie indicată natura actului ce urmează a fi întocmit de mandatar, reclamantul împuternicind pe pârâtă să vândă, neputând fi angajată culpa pârâtei, în condițiile prevăzute de art. 1539 cod civil actul încheiat fiind unul valabil .
Împotriva acestei soluții, recurentul B. B.–C. a formulat recurs înregistrat pe rolul Tribunalului I. – Secția Civilă la data de 16.08.2012, prin care a solicitat instanței desființarea în tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul a apreciat soluția instanței ca fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod proc.civ., motivele de recurs nefiind limitate la cele prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod proc.civ., fiind aplicabile dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Recurentul a reiterat situația de fapt învederată și în fața instanței de fond.
A precizat recurentul că nu există un mandat special care să specifice actele de dispozitie pe care mandatarul le poate efectua cu privire la imobil, că în lipsa unui mandat expres de dispozitie cu privire la imobil, actele juridice încheiate de mandatar sunt lovite de nulitate absolută, că mandatul conceput în termeni generali este valabil doar pentru acte de administrare si conservare.
S-a mai mai arătat că în temeiul aceleiași procuri au fost încheiate mai multe contracte de vânzare cumpărare cu privire la imobile diferite, că bunurile au fost înstrăinate anterior datei eliberării procurii, că mandatul contine două împuterniciri distincte, respectiv efectuarea demersurilor pentru obtinerea titlurilor de proprietate pentru terenurile ce au apartinut autoarei sale si efectuarea de acte de administrare pentru imobile proprietatea reclamantului.
A apreciat recurentul că cel mult mandatara putea înstrăina bunuri aflate în proprietatea reclamantului si nu a autoarei sale.
A arătat recurentul că în mandat nu este identificat niciun teren, că era incertă modalitatea de solutionare a cererilor de retrocedare, că mandatul nu privea bunuri viitoare.
De asemenea, recurentul a învederat instanței că din probele administrate la dosarul cauzei (interogatoriul formulat de către B. A. N., întrebarea nr. 1) rezultă că nu se poate reține situația unei vânzări - cumpărări, actul încheiat între B. M. C. și B. A. N. fiind o simulație a unui contract de donație, situație ce a reieșit pe parcursul cercetării fondului cauzei.
Recurentul a concluzionat în sensul că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP "M. G." sub nr. 1050/10.05.2002 și actele subsecvente acestuia, încheiate prin mandatar B. M. C. în baza procurii nr. 785/26.04.2000 sunt lovite de nulitate absolută, sens în care solicită admiterea recursului.
În drept, recurentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ.
Intimații B. M.–C. și B. A.-N. au depus la dosarul cauzei, la data de 11.02.2013, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat.
Intimații au considerat temeinică și legală soluția instanței de fond, întrucât mandatul îndeplinește condiția prevăzută de art. 1536 alin. 2 Cod civ, în cuprinsul său regăsindu-se în mod expres dreptul mandatarului de a efectua acte de dispoziție, mandatul îndeplinind condiția formei, fiind încheiat în formă autentică; este special întrucât vizează numai imobilele aparținând apelantului-reclamant, este evident consimțământul apelantului-pârât la vânzarea imobilului-teren din pasivitatea de 10 ani a acestuia.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 115 si urm. Cod proc.civ.
Examinând recursul formulat, tribunalul retine că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica întemeiată pe art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, se constată că este neîntemeiată, hotărârea judecătorească atacată cuprinzând motivele de fapt si de drept ce au format convingerea judecătorului.
Obligatia judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la solutia dată, pentru ce a admis sustinerile unei părti si le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligatie esentială, a cărei încălcare duce la desfiintarea hotărârii.
Totusi, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părti, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
În spetă, se observă că au fost respectate cerintele art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, critică ce poate fi circumscrisă si motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 din acelasi act normativ, se retine că potrivit art. 1536 din Codul civil din 1864, mandatul conceput în termeni generali cuprinde numai actele de administrare, pentru înstrăinare, ipotecare, întocmirea unor acte, fiind necesar un mandat special. Acesta din urmă este definit de art. 1535 din acelasi act normativ, ca fiind mandatul dat pentru o afacere, operatiune sau pentru oricare anume afaceri, operatiuni.
Contrar sustinerilor recurentului, mandatul dat intimatei prin procura autentificată sub nr.785/26.04.2000 de BNP M. G. nu cuprinde doar efectuarea unor acte de administrare, pentru a putea fi considerat un mandat general, ci o împuterniceste pe intimată si pentru efectuarea unor acte de dispozitie.
În cuprinsul actului se arată că mandatara va efectua formalitătile necesare pentru obtinerea titlurilor de proprietate pentru terenurile ce au apartinut autoarei sale, B. R. T., va efectua formalitătile de opozabilitate în raport cu tertii, va solicita eliberarea unui certificat de mostenitor, va putea administra imobilele terenuri si constructii proprietatea mandatului.
Se mai arată în mod expres că mandatara va face acte de dispozitie, va vinde, oricui va crede de cuviinta. Aceasta mentiune în cuprinsul procurii transformă mandatul din general în special, în conditiile în care se acordă în mod expres exercitiul actelor de dispozitie.
Pentru a considera un mandat ca special este suficient să cuprindă dreptul mandatarului de a încheia acte de dispozitie pe seama si in numele mandantului, cu indicarea naturii operatiei juridice si a obiectului ei.
Aceste cerinte sunt îndeplinite în spetă, mandatul acordat intimatei presupunând încheierea unor acte de vânzare cumpărare cu privire la imobile terenuri si constructii apartinând recurentului reclamant.
Astfel, nu se impunea identificarea imobilelor terenuri ce puteau fi înstrăinate, potrivit sustinerilor recurentului, fiind suficientă mentiunea că actele de dispozitie pot avea ca obiect bunurile aflate în proprietatea mandantului.
De asemenea, mandatul acordat intimatei include si încheierea unor acte de dispozitie cu privire la imobile dobândite de mandant de la autoarea sa, prin mostenire, având în vedere că reclamantul este singurul mostenitor al defunctei B. R. T., conform certificatului de mostenitor nr. 21/05.05.1997 si că prin mandat se acordă dreptul de a încheia acte de dispozitie cu privire la toate bunurile detinute în proprietate de reclamant, indiferent de modul lor de dobândire.
Prin urmare, este neîntemeiat argumentul recurentului în sensul că mandatarul putea cel mult încheia acte de vânzare cumpărare cu privire la bunuri aflate în proprietatea sa si nu a mamei sale, în conditiile în care bunurile ce au apartinut autoarei sale s-au transmis în patrimoniul reclamantului.
Cu privire la acelasi aspect, observă tribunalul că însusi mandantul în cuprinsul procurii o împuterniceste pe intimată de a efectua formalitătile necesare pentru obtinerea titlurilor de proprietate pentru imobilele autoarei sale si ulterior de a solicita eliberarea unui certificat suplimentar de mostenitor, care să includă respectivele bunuri, astfel mandatul priveste si bunuri viitoare.
Se mai observă că actul de vânzare cumpărare contestat în prezentul litigiu a fost încheiat ulterior întocmirii procurii nr. 785, data împuternicirii, 26.04.2000, fiind anterioară datei actului juridic,10.05.2002, contrar argumentului recurentului.
Referitor la natura juridică a contractului de vânzare cumpărare, tribunalul constată că în această etapă procesuală, recurentul a invocat simulatia, procedând la o modificare a obiectului si cauzei cererii de chemare în judecată, cu încălcarea art. 294 alin. 1, 316 din Codul de procedură civilă, astfel încât argumentul său nu va fi analizat.
Pentru motivele expuse, tribunalul retine că prin încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1050/2002 si a actelor subsecvente, nu s-au depăsit limitele mandatului acordat intimatei, conform art. 1537 din Codul civil din 1864, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul B. B.- C., cu domiciliul ales la C.. Avocat M. T. din București, .-104, ., ., Sector 5, împotriva sentinței civile nr.3268/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. M.-C. și B. A.-N., domiciliați în București, ..21, ., ca nefondat.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2013.
Președinte Judecător Judecător L. C. C. R. N. A. D.
Grefier
T. S.
Concept red. gref. T.S. – 17.04.2013
Red. Jud: L.C.C./2ex/08.05.2013
Jud.fond: C. A. – Jud. B.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 458/2013.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 447/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
