Anulare act. Decizia nr. 62/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.: 62A
Ședința publică din data de 15.04.2013
Tribunalul constituit din:
Președinte: L. C. C.
Judecător: R. N.
Grefier: T. S.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții C. V. și G. E., împotriva sentinței civile nr.3056/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. I., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 08.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 15.04.2013, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3056 din data de 30.05.2012, Judecătoria B. a respins acțiunea formulata de reclamanții C. V. ;i G. E., în contradictoriu cu pârâta M. I., ca neîntemeiată, luând act că paratul si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei B. sub nr._ la data de 30.11.2009 reclamanții C. V. si G. E., in contradictoriu cu pârâta M. I. au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 56 din 9 ianuarie 1995.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 56/1995 la notarul de stat C. I. au vândut suprafața de teren de 2750 mp situat în . M. I..
Reclamanții au arat ca, în realitate, ei nu au vândut aceasta suprafața de teren, semnăturile fiind false.
A mai arătat reclamanta ca la momentul perfectării așa zisei vanzari-cumpărari a terenului se numea G. si nu G., cum greșit s-a trecut în actul de vânzare-cumpărare.
Reclamanții au mai precizat ca au făcut plângere penala împotriva notarului C. I., a primarului B. T. si a lui G. G., pe care i-a bănuit ca ar fi participat la încheierea actului fals în complicitate cu pârâta M. I., însa s-a dispus neînceperea urmăriri penale.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar contractul de vânzare cumpărare a cărei nulitate absoluta s-a cerut a fi constatată, ordonanța Parchetului C. nr.1136/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva Notarului Public C. I. .
Prin sentința civila nr. 6342/17.12.2009 Judecătoria B. a respins acțiunea ca neîntemeiata.
Împotriva sentinței civile nr. 6342/17.12.2009 pronunțata de Judecătoria B. în dosarul nr._ au formulat recurs reclamanții, iar prin decizia civila nr.1269 R din 29.04.2011 pronunțata de Tribunalul București a fost admis recursul si s-a dispus casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu a făcut o examinare efectiva a mijloacelor, argumentelor si propunerilor de dovezi ale parților.
In rejudecare, cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei B. sub nr._ /RJ la data de 01.06.2011.
Au fost administrate probe noi constând in insrisuri depuse de parți (f.36-50), raport de expertiza criminalistica (f.109-115) si interogatoriul luat din oficiu reclamantei G. E., consemnat in încheierea de ședința din data de 28.05.2012.
Analizând cererile și materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.56/09.01.1995 de notariatul de Stat al SAI, reclamanții C. V. si G. E. au vândut paratei M. I. un teren intravilan de 2750 mp situat in .-32).
Reclamanții au susținut ca nu au fost prezenți la notar si ca semnăturile le-au fost falsificate.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza criminalistica nr.151/7.05.2012 a rezultat ca semnătura dată pe numele „C. V.” la rubrica „vânzător” de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.56/09.01.1995 aparține numitului C. V.. In privința semnături data pe numele „G. E.” la rubrica „vânzător” de pe același contract, expertul criminalist a arătat ca nu se poate emite o concluzie certa sau probabila daca respectiva semnata aparține reclamantei G. E. întrucât materialul comparativ nu întrunește condițiile calitative si cantitative necesare efectuării unui examen comparativ eficace (f.109-115).
Coroborând întreg materialul probator instanța de fond a constatat ca reclamanta C. E. este o femeie in vârsta care nu știe sa scrie ci doar sa-si efectueze semnătura. Acest lucru reiese atât din concluziile expertului criminalist sub aspectul modului de scriere, cat si din diferențele majore ce exista intre semnătura efectuata de reclamanta pe actul de identitate (f.5) si semnăturile efectuate drept scripte de comparație (f.70-71).
A mai observat instanța de fond ca niciunul dintre reclamanți nu a vrut sa depună drept scripte de comparație, înscrisuri oficiale in original care să le poarte semnăturile cum s-a solicitat in mod expres de către laboratorul de criminalista.
Având in vedere declarația paratei menționata in cuprinsul referatului Politiei . sensul ca ea personal ar fi cumpărat de la reclamanți terenul in schimbul sumei de 300.000 ROL iar aceștia au fi semnat actul personal in fata notarului public, cu susținerile paratei de la termenul de judecata din 21.11.2011 in sensul ca au fost efectuate la notariat 5 exemplare originale de pe contract, cate un original fiind înmânat atât reclamanților cat si paratei, respectiv susținerile reclamantei din ședința de la 38.05.2012 in sensul ca „nu am vândut niciun pământ si nu am dat iscălitura nicăieri” cu toate ca întrebarea fusese „Reclamanta G. E. v-ați prezentat la notariat în ianuarie 1995 pentru a încheia un contract de vânzare-cumpărare?” si concluziile raportului criminalistic, instanța de fond a apreciat ca reclamanții s-au prezentat la notar, au fost de acord cu vânzarea terenului si au semnat contractul autentificat in anul 1995, lucru pe care nu îl mai recunosc in prezent.
Relativ la faptul ca reclamanta este trecuta in actul de identitate cu numele de familie Ghorghe si nu G., instanța a apreciat ca acest lucru ar putea constitui doar o eroare materiala strecurata in contractul dedus judecații dar in sigurele acte depuse la dosar, respectiv in titlul de proprietate reclamanta este trecuta C. E. iar in adeverința emisă de primărie este menționată G. E.. Mai mult, in acțiune este trecuta G..
In condițiile in care expertiza a arătat ca semnătura de la rubrica vânzător aparține reclamantului iar acesta era coindivizar cu reclamanta, astfel ca nu puteau vinde decât împreuna, instanța de fond a considerat ca si cealaltă semnătura de la rubrica vânzător aparține reclamantei, nefiind făcuta de parți dovada falsificării semnăturilor.
Pentru aceste motive instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei soluții, apelanții C. V. și G. E. au formulat recurs, înregistrat pe rolul Tribunalului I. – Secția Civilă la data de 16.08.2012, prin care au solicitat instanței casarea sentinței civile atacate și, rejudecând fondul, să admită acțiunea.
Prin încheierea de ședință din data de 11.02.2013, instanța a recalificat calea de atac ca fiind apelul, iar nu recursul.
În susținerea cererii, apelanții au arătat că in conformitate cu art.304 pct.9 Cod Procedura Civila, instanța de fond, a pronunțat o hotărâre lipsita de temei legal si dată cu încălcarea si aplicarea greșita a legii. Astfel, instanța de fond, in speța, Judecătoria B., in mod eronat nu a ținut cont de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv de expertiza criminalistica care in final arata la fila 10 că "In aceasta situație, asemănările constatate cu privire la caracteristicile grafice generale sunt insuficiente pentru emiterea vreunei concluzii certe sau probabile.’’. De astfel, singura motivare a instanței de fond, a argumentat soluția de respingere prin aceea ca este coindivizar cu aceasta si nu putea sa vândă decât împreună.
Apelanții au mai considerat că, in raport de probatoriile administrate in cauza, cat si in raport de înscrisurile administrate in cauza, soluția instanței de fond, in speța, sentința civila recurata este netemeinica si nelegala, motiv pentru care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar in hotărârea ce se va pronunța să se dispună casarea in tot a sentinței recurate si reținând cauza pentru evocarea fondului să se admită acțiunea formulata de recurenți in contradictoriu intimata din prezenta cauza.
Au mai arătat apelanții că, în lipsa unor elemente certe care sa conducă instanța de fond, in speța, Judecătoria B., la concluzia ca actul juridic intitulat contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.56/09.01.1995, act juridic încheiat la Notariatul de Stat al Sectorului Agricol I. Municipiul București, ar fi fost valabil încheiat, este lapidara si nu își are suportul real, întrucât este cert dovedit ca in concluziile raportului de expertiza tehnica specialitatea criminalistica la fila 10 se arata foarte clar ca "In aceasta situatie, asemanarile constatate cu privire la caracteristicile grafice generale sunt insuficinete pentru emiterea vreunei concluzii certe sau probabile. ", or soluția instanței de fond si mai ales motivarea instanței de fond, potrivit căreia unul din recurenți, in speța, recurenta este coindivizar cu aceasta si nu putea sa vândă decât împreuna nu isi are suportul real si nici nu tine cont de situația de fapt si probatoriile administrate in cauza.
Un al doilea motiv de apel invocat, a fost faptul că sunt incidente dispozițiile art.304 pct.8 Cod Procedura Civila, întrucât instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații si a schimbat interesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel apelanții au învederat faptul că, deși din probatoriile administrate in cauza, mai precis potrivit expertizei tehnice specialitatea criminalistica, rezulta faptul ca nu se poate concluziona ca semnătura recurentei i-ar aparține, respectiv ca, caracteristicile grafice generale sunt insuficiente pentru emiterea vreunei concluzii certe sau probabile așa cum se arata in concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara specialitatea criminalistica, instanța de fond, a concluzionat in mod eronat si fara sa tina cont de probatoriul administrat in cauza, ca actul este perfect valabil, respingând în mod netemeinic acțiunea apelanților.
Au mai arătat apelanții că instanța de fond, la termenul din 24.10.2011 a admis solicitarea apelanților din prezenta cauza, de probatorii, respectiv proba cu interogatoriul intimatei, fixându-se termen la data de 07.11.2011 pentru administrarea probei cu interogatoriu admisa la 24.10.2011 de instanța de fond, la termenul fixat pentru administrarea interogatoriului intimatei, nu s-a facut aplicarea dispozițiilor de procedura prevăzute de art. 225 C.proc.civ., văzând lipsa nejustificata a intimatei de la interogatoriul ce urma a fi administrat in cauza.
În drept, apelanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ.
Intimații B. M.–C. și B. A.-N. au depus la dosarul cauzei, la data de 11.02.2013, prin serviciul Registratură, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul B. B.–C..
Intimații au considerat temeinică și legală soluția instanței de fond, întrucât mandatul îndeplinește condiția prevăzută de art. 1536 alin. 2 Cod civ, în cuprinsul său regăsindu-se în mod expres dreptul mandatarului de a efectua acte de dispoziție, mandatul îndeplinind condiția formei, fiind încheiat în formă autentică; este special întrucât vizează numai imobilele aparținând apelantului-reclamant, este evident consimțământul apelantului-pârât la vânzarea imobilului-teren din pasivitatea de 10 ani a acestuia.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 299 Cod Procedura Civila, art.304 pct.8 si 9 Cod Procedura Civila, art.312 Cod Procedura Civila.
Analizând apelul formulat, în limitele învestirii, tribunalul retine că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantii invocă lipsa totală a consimtământului la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 56/09.01.1995 de Notariatul de Stat al Sectorului Agricol I., arătând faptul că semnăturile de la rubrica vânzători nu le apartin.
Prin probele administrate, tribunalul apreciază că apelantii nu au demonstrat sustinerile din cerere, obligatie ce le revenea, conform art. 1169 din Codul civil din 1864, act normativ aplicabil în cauză, prin raportare si la prevederile art. 6 alin. 2, 5 din Noul Cod Civil.
Se observă că prin raportul de expertiză efectuat, s-a stabilit cu certitudine că semnătură dată pe numele C. V. la rubrica vânzător de pe contractul de vânzare cumpărare contestat apartine reclamantului.
În ceea ce o priveste pe reclamantă, în acelasi raport se arată că asemănările constatate cu privire la caracteristicile grafice generale sunt insuficiente pentru emiterea unei concluzii certe sau probabile.
Cu toate acestea, se retine că expertul a mai precizat că din examinarea celei de-a doua semnături de la rubrica vânzător de pe contractul în litigiu, semnătura apelantei, a constatat că aceasta exprimă naturalete, fără a prezenta simptome specifice contrafacerii, cum ar fi tremurături, întreruperi sau reluări nejustificate de traseu, repasări.
A mai constatat expertul din examinarea comparativă a semnăturii în litigiu cu semnăturile numitei G. E. date în fata instantei de judecată existenta unor asemănări ale caracteristicilor generale, respectiv gradul de evolutie, viteza, continuitatea si presiunea.
Observă tribunalul că expertul nu a emis o concluzie certă, deoarece semnăturile de comparatie puse la dispozitie au fost date la un interval de timp semnificativ după întocmirea actului în litigiu (1995), aspect care nu exclude, însă, posibilitatea ca numita G. E. să fi utilizat un specimen neliteral de semnătură în perioada anterioară cauzei, caracteristică constatată pentru semnătura apelantei de pe contractul de vânzare cumpărare.
Contrar sustinerilor apelantilor, concluziile raportului de expertiză nu dovedesc că semnătura de la rubrica vânzător nu a apartinut reclamantei, pentru a se aprecia că aceasta nu si-a exprimat consimtâmântul la înstrăinarea imobilului.
Dimpotrivă, astfel cum a retinut si prima instantă, concluziile raportului de expertiză coroborate cu calitatea părtilor de coproprietare, cu pozitia exprimată de partea pârâtă, în fata instantei de judecată, dar si în fata organelor de urmărire penală, în sensul că reclamantii s-au prezentat la notar si au semnat actul, conduc la concluzia că apelantii au semnat contractul de vânzare contestat, manifestându-si vointa de a efectua respectivul act de dispozitie.
Calitatea părtilor de coproprietare rezultă din titlul de proprietate nr._/21.02.1995 (fila 30 dosar Tribunalul Bucuresti), iar obligatia acestora de a înstrăina bunul împreună, în lipsa unui act de partaj, reiese din dispozitiile art. 480 din Codul civil din 1864.
În ceea ce priveste critica referitoare la neaplicarea de către instantă a art. 225 din Codul de procedură civilă, tribunalul retine că textul legal citat instituie o posibilitate si nu o obligatie pentru instanta de judecată de a da o anumită semnificatie juridică, neprezentării din motive nejustificate a părtii la interogatoriu.
Această semnificatie juridică poate consta într-o mărturisire deplină sau un început de dovadă scrisă în folosul părții potrivnice.
În spetă, se observă că pârâta, chemată la interogatoriu pentru termenul din 21.11.2011, s-a prezentat si a învederat instantei de judecată că la notariat i-au fost înmânate patru exemplare ale contractului de vânzare cumpărare din 1995, iar un alt exemplar a fost înmânat reclamantilor.
Desi aceeasi parte nu s-a mai prezentat la termenul următor stabilit, 19.12.2011, se apreciază că această lipsă nu reprezintă o mărturisire deplină în favoarea apelantilor, având în vedere pozitia exprimată de pârâtă pe parcursul solutionării litigiului si în fata organelor de urmărire penală.
În plus, chiar dacă s-ar considera neprezentarea nejustificată la interogatoriu ca un început de dovadă scrisă în favoarea părtilor reclamante, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, al art. 948 din Codul civil din 1864, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanții C. V. și G. E., ambii cu domiciliul procesual ales la mandatar T. S. M., în București, sector 2, ., ., etaj 7, . civile nr.3056/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. I. cu domiciliul în Snagov, jud. I., ., ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2013.
Președinte Judecător
L. C. C. R. N.
Grefier
T. S.
Concept red. gref. T.S. – 25.04.2013
Red. Jud: L.C.C./5ex/10.05.2013
Jud.fond: A. D. – Jud. B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 534/2013. Tribunalul ILFOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 857/2014.... → |
|---|
