Anulare act. Hotărâre din 11-11-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 2563/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. D.
JUDECĂTOR: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire, formulate de revizuienta reclamantă L. Ș. împotriva deciziei civile nr.1746/R/19.11.2013, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul pârât S. D. D., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul amânărilor fără discuții se prezintă intimatul pârât personal și asistat de apărător ales lipsind revizuienta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Doamna judecător A. D. și domnul judecător M. E. formulează declarație de abținere în temeiul prevederilor art. 27 pct. 7 C. proc. Civ., având în vedere că în calitatea de judecători la Tribunalul I. au pronunțat decizia nr. 1746R/19.11.2013.
Intimatul prin apărător, solicită amânarea cauzei pentru soluționarea cererii de abținere.
Tribunalul dispune lăsarea cauzei la ordine în vederea soluționării declarațiilor de abținere.
TRIBUNALUL
Având în vedere declarațiile de abținere formulate de doamna judecător A. D. și domnul judecător M. E. și prevederile art. 98alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.387/2005, modificată, care prevăd că „În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență,”, va dispune înaintarea dosarului către completul constituit prin includerea judecătorului de permanență pentru soluționarea declarațiilor de abținere, motiv pentru care,
DISPUNE
Înaintează dosarul la completul constituit prin includerea judecătorului de permanență, în vederea soluționării declarațiilor de abținere formulate de doamna judecător A. D. și domnul M. E..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2014
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. D. M. E. A. D. L. I.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. D.
JUDECĂTOR: E. V.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol soluționarea declarațiilor de abținere formulate de doamna judecător C. A. D. și domnul judecător M. E., în cauza civilă cu numărul de mai sus.
Cererile se soluționează în camera de consiliu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
TRIBUNALUL
Prin declarațiile formulată la data de 11.11.2014, doamna judecător A. D. și domnul judecător M. E. au arătat că înțeleg să se abțină de la soluționarea prezentei cauzei în temeiul prevederilor art. 27 pct. 7 C., întrucât au pronunțat decizia nr. 1746R/19.11.2013.
Analizând declarațiilor de abținere prin prisma motivelor invocate, instanța o apreciază întemeiată și urmează să o admită.
În conformitate cu dispozițiile art. 24 Cod Procedură Civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini, iar potrivit art. 27 pct. 7, judecătorul poate fi recuzat și, implicit, se poate abține să judece dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Tribunalul reține că sentința civilă din data de 1746R/19.11.2013.pronunțată în dosarul nr._ *, al Tribunalului I., judecătorii care au formulat declarațiile de abținere și-a spus părerea cu privire litigiul în cauză.
Tribunalul reține că, în raport cu dispozițiile Codului de Procedură Civilă mai-sus rubricate și pentru a se asigura părților garanțiile de imparțialitate prevăzute de art. 6 din CEDO, se impune admiterea declarației de abținere formulată de doamna judecător, fiind stabilit că judecătorul cu privire la care s-a invocat incidentul procedural nu poate participa la judecarea cauzei.
Având în vedere prevederile art. 98alin.4 teza a II a din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.387/2005, astfel cum a fost modificat, și care prevede „completul constituit prin includerea judecătorului de permanență va păstra cauza pentru judecată în situația în care, în urma soluționării incidentelor procedurale, se va stabili că judecătorul sau judecătorii cu privire la care s-au invocat incidentele procedurale nu pot participa la judecarea cauzei”, va dispune întregirea completului de judecată cu judecătorul aflat pe lista de permanență.
DISPUNE
Admite declarațiile de abținere.
Dispune întregirea completului cu judecătorii aflați pe lista de permanență, doamna judecător E. V. și domnul judecător G. N..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2014
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. D. E. V. G. N. L. I.
DOSAR NR._ /2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2563 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. D.
JUDECĂTOR: E. V.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire, formulată de revizuienta reclamantă L. Ș. împotriva deciziei civile nr.1746/R/19.11.2013, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul pârât S. D. D., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă revizuienta reclamantă reprezentată de apărător ales lipsind intimatul pârât. .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul pârât a depus întâmpinare în două exemplare, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra condițiilor de admisibilitatea ale cererii de revizuire și asupra motivelor de revizuire.
Revizuienta reclamantă prin apărător, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Arată că hotărârea instanței de recurs cuprinde motive contradictorii, instanța de recurs pronunțându-se asupra cererii de recurs, analizând recursul punctual și nu unitar. Arată că motivele de nulitate invocate erau motive de nulitate absolută și nu motive de nulitate relativă astfel că trebuiau analizate unitar și nu punctual. Arată că analizând cererea de recurs pe bucăți instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins parțial cererea de chemare în judecată. Arată că prin cererea de recurs nu s-a atacat încheierea prin care s-a admis excepția prescripție dreptului la acțiune și deși a fost întrebat expres de către instanță dacă atacă acea încheiere intimatul a arătat că nu înțelege să o atace. Arată că instanța nu a pus niciodată în discuție termenul de la care curge prescripția și nu s-au putut face probatorii prin care să se dovedească faptul că acțiunea a fost formulată imediat după ce s-a luat cunoștință de existența actului, respectiv după decesul fiului reclamantei. Relativ la acest moment acțiunea este formulată în termen. Arată că interzisa se afla în această situație în că din 1973 și nu după data încheierii contractului de vânzare cumpărare iar recurentul cunoștea aceste aspecte. Arată că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Se prezintă apărătorul intimatului.
Intimatul prin apărător, solicită respingerea cererii de revizuire. Cu privire la primul motiv invocat în sensul că hotărârea pronunțată în recurs ar cuprinde motive potrivnice în sensul că deși obiectul cererii de chemare în judecată ar fi fost unic respectiv constatarea nulității absolute a unui act pentru lipsa capacității de exercițiu ca urmare a lipsei de discernământ și eroare cu privire la încheierea actului. Se mai invocă faptul că la momentul încheierii actului vânzătoarea ar fi crezut că încheie un contract de închiriere invocându-se error in negotium. Ori nu se poate invoca nulitatea contractului pentru lipsa discernământului și în același timp să se invoce necunoașterea naturii contractului, întrucât atâta timp cât o parte nu are reprezentarea actelor sale nu poate aprecia asupra naturii actului încheiat. Arată că instanța de recurs în mod corect a constatat că lipsa de discernământ nu poate echivala cu lipsa consimțământului și că este vorba de o nulitatea relativă a actului juridic. În opinia sa instanța de recurs a procedat corect prin analiza tuturor motivelor de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată. Cu privire la cel de al doilea motiv de revizuire invocat de revizuienta reclamantă arată că potrivit art. 147 și art. 268 C. proc. Civ. încheierile preparatorii nu pot fi atacate decât odată cu hotărârea finală. Astfel atacându-se hotărârea finală se atacă și aceste încheieri cu condiția ca motivele invocate să se refere la această situație. Cu privire la termenul de prescripție arată că acesta fusese împlinit în data de 19.05.2009, anterior punerii sub interdicție, iar tutorele reclamantei nu putea invoca necunoașterea contractului de vânzare cumpărare decât după data numirii acesteia ca tutore în 2012 și nu anterior. Solicită obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin decizia civilă nr.1746/R/19.11.2013, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ *, a fost respinsă ca neîntemeiata excepția inadmisibilității a fost admis recursul formulat de recurentul S. D. D. împotriva sentinței civile nr.2676 din data de 15.04.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ *, in contradictoriu cu intimata L. Ș. PRIN TUTORE G. D.., modificată in tot sentința recurata, in sensul ca: s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la motivul de nulitate constând in lipsa discernământului, a fost respinsă acțiunea pentru acest motiv de nulitate, constatând prescris dreptul la acțiune, a fost respinsă in rest cererea de chemare in judecata ca neîntemeiata, a fost obligată intimata reclamanta la plata sumei de 358,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata recurs către recurentul pârât.
Examinand recursul formulat, tribunalul a reținut ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Referitor la exceptia inadmisibilitatii, invocata de partea intimata, pe care instanta a analizat-o cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila, se retine ca este neintemeiata, urmand a fi respinsa.
In acest sens, s-a avut in vedere faptul ca prin incheierea de sedinta din data de 24.01.2011, prima instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune ca nefondata, incheierea pronuntata fiind o incheiere interlocutorie, care leaga instanta si asupra careia nu se mai poate reveni, potrivit art. 268 din Codul de procedura civila.
Respectiva incheiere nu poate fi atacata in mod separat, nefiind prevazuta de legiuitor in mod expres o cale de atac distincta, ci numai odata cu fondul cererii deduse judecatii.
Este adevarat ca prin cererea de recurs, partea nu a indicat in mod concret faptul ca a inteles sa critice si incheierea de sedinta din data de 24.01.2011, insa din dezvoltarea motivelor de recurs rezulta ca paratul apreciaza nelegala solutia pronuntata de judecatorul fondului asupra exceptiei prescriptiei dreptul material la actiune. Astfel, atat instanta de judecata, cat si partea adversa, pot lua cunostinta de aspectele efectiv criticate de partea recurenta, inclusiv de faptul ca se contesta incheierea de sedinta anterior mentionata, ceea ce conduce la inaplicabilitatea sanctiunii inadmisibilitatii.
Asupra cererii de recurs, s-a reținut, pentru inceput, ca reclamanta, prin cererea de chemare in judecata, a invocat nulitatea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1697/19.05.2006, pentru doua motive: lipsa discermanatului si eroarea obstacol.
In ceea ce priveste lipsa discernamatului, se retine, contrar aprecierii primei instante, ca aceasta este o cauza de nulitate relativa a actului juridic civil, supusa prescriptiei extinctive si nu o cauza de nulitate absoluta, imprescriptibila extinctiv.
Discernamantul este perceput ca o stare de fapt, nu ca o stare de drept, ca in situatia capacitatii de a incheia acte juridice si reprezinta una din conditiile cumulative pentru a se considera valabil consimtamantul exprimat de o persoana cu ocazia incheierii unui act juridic civil.
Cerinta ca consimtamantul sa previna de la o persoana cu discernamant decurge din caracterul constient al actului juridic civil, in sensul ca subiectul de drept civil trebuie sa aiba puterea de a aprecia efectele juridice care se produc in baza manifestarii sale de voina.
Insa, lipsa discernamantului nu echivaleaza cu lipsa totala a consimtamantului, pentru a atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil, avand in vedere ca pentru considerarea consimtamantului ca valabil incheiat, doctrina a stabilit mai multe conditii cumulative, pe langă cea referitoare la discernamant.
Prin urmare, in speta, in raport de motivul de nulitate relativa invocat, sunt aplicabile dispozitiile art. 9 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, conform carora ”prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violenta, începe sa curgă de la data cînd aceasta a încetat. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe sa curgă de la data cînd cel îndreptățit, reprezentantul sau legal sau persoana chemată de lege sa-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai tirziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”.
In cauza, se apreciaza ca partea a cunoscut cauza anularii la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare contestat si nu la 18 luni de la data incheierii actului, avand in vedere ca insasi partea, in sustinerea lipsei discernamantului, invoca acte medicale emise anterior datei de 19 mai 2006.
Termenul de prescriptie extinctiva este de 3 ani, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 si incepe sa curga de la data de 19 mai 2006, implinindu-se la data de 19 mai 2009.
Prezenta cerere de chemare in judecata a fost introdusa la data de 27.05.2010, dupa implinirea termenului de prescriptie extinctiva, astfel ca, in mod gresit a solutionat prima instanta exceptia procesuala invocata de parat. Se impunea admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la motivul de nulitate constând in lipsa discernământului si respingerea actiunii pentru acest motiv de nulitate, constatând prescris dreptul la acțiune.
Referitor la motivul de nulitate constând in eroarea obstacol, se retine ca aceasta este cea mai grava forma a erorii, împiedicând formarea actului juridic civil.
In cazul erorii obstacol, falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic ce se încheie (error in negotium), in sensul ca o parte crede ca incheie un anumita act juridic, iar cealalta parte crede ca incheie un alt act juridic, fie asupra identitatii fizice a obiectului (error in corpore), in sensul ca una dintre parti crede ca trateaza cu privire la un anumit bun, iar cealalta parte are in vedere un alt bun.
Reclamanta invoca error in negotium, in sensul ca a crezut ca incheie un contract de inchiriere si nu un contract de vanzare cumparare. Desi o astfel de sustinere reiese si din declaratia martorului E. C., nu poate fi retinuta de tribunal, deoarece este contrazisa de restul probelor administrate in litigiu.
Astfel, ceilalti doi martori, Covrigea G. si Tigmeanu M., au aratat ca notarul public i-a adus la cunostinta reclamantei ca va incheia un act de vanzare cumparare, reclamanta fiind de acord, ca aceasta a luat singura decizia instrainarii terenului, ca banii primiti au fost utilizati pentru revovarea casei.
Un alt aspect important este acela ca reclamanta, anterior incheierii contractului de vanzare cumparare, a incheiat cu acelasi cumparator, un antecontract de vanzare cumparare pentru acelasi imobil, autentificat sub nr. 2703/24.10.2005 de BNP T. O., prin care s-a obligat sa instraineze, nu sa inchiriere, terenul de 100 mp catre promitentul cumparator.
Acest antecontract de vanzare cumparare nu a fost contestat de partea reclamanta si nici nu s-a facut dovada desfiintarii sale de o instanta de judecata, astfel incat se constata ca partea a cunoscut atat la nivelul anului 2005, cat si la nivelul anului 2006, ca urmeaza sa instraineze o suprafata de teren.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 312 alin. 1, 3 din Codul de procedura civila, recursul a fost admis, modificata in tot sentința recurata, in sensul ca s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la motivul de nulitate constând in lipsa discernământului, se va respinge acțiunea pentru acest motiv de nulitate, constatând prescris dreptul la acțiune, se va respinge in rest cererea de chemare in judecata ca neîntemeiata.
Conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, constatand culpa procesuala a intimatei reclamante, aceasta a fost obligata aceasta la plata sumei de 358,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata recurs către recurentul pârât, cheltuieli reprezentate de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, singurele cheltuieli dovedite de partea recurenta parata, prin inscrisuri, pe parcursul solutionarii litigiului.
Împotriva sentinței deciziei civile nr.1746/R/19.11.2013, a formulat cerere de revizuire intimata reclamantă solicitând admiterea cererii, schimbarea în tot a hotărârii revizuite și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanței de recurs cuprinde motive contradictorii, astfel s-a susținut că obiectul cererii de chemare în judecată a fost unic, în sensul că s-a solicitat constatarea nulității absolute a unui act pentru lipsa consimțământului, cauză de nulitate absolută invocându-se lipsa totală de capacitate de exercițiu, lipsa totală de discernământ și eroare cu privire la încheierea actului.
Revizuienta a arătat că instanța în mod eronat, a analizat separat fiecare element în parte și pentru lipsa discernământului a constatat intervenită prescripția, iar pentru restul elementelor a considerat cererea neîntemeiată.
Al doilea motiv de revizuire invocat a fost cel prevăzut de art. 322 alin. 2, motivat de faptul că instanța de recurs s-a pronunțat pe excepția prescripției, deși, încheierea de ședință prin care fusese respinsă la fond această excepție nu a fost atacată prin recurs.
Astfel s-a arătat că în dezbateri s-a pus în discuție acest aspect, însă recurentul a arătat că a înțeles să atace cu recurs doar sentința civilă nr. 2676/15.04.2013 nu și încheierea din 24.01.2011, prin care s-a respins excepția prescripției extinctive. În aceste condiții, în opinia revizuientei procedural nu se mai putea pune în discuție excepția prescripției extinctive, aceasta intrând sub imperiul autorității lucrului judecat.
Revizuienta a mai arătat că nu s-a pus niciodată în discuție data de la care curge termenul de prescripție, discuțiile în contradictoriu fiind strict pe calificarea nulității ca fiind relative sau absolute. Astfel, a susținut revizuienta, nu a putut face probatorii prin care să dovedească că a formulat acțiunea imediat ce a aflat de existența actului, respectiv la decesul fiului reizuientei, respectiv 15.03.2010.
În drept au fost invocate disp. art. 322 alin. 1 și 2 C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 03.11.2014, intimatul a solicitat respingerea cererii ca nefondată și obligarea revizientei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a arătat cu privire la primul motiv de revizuire că în chiar motivarea cererii de revizuire se arată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare intervenit între părți invocându-se lipsa consimțământului sub două aspecte: lipsa capacității de exercițiu (ca urmare a lipsei discernământului) și eroare cu privire la încheierea actului.
Un alt aspect invocat în cererea inițială a fost eroarea cu privire la natura actului încheiat, reclamanta considerând că a încheiat un contract de închiriere și nu unul de vânare cumpărare, astfel încât însăși cererea reclamantei este contradictorie întrucât nu se poate susține că are discernământul abolit dar totuși s-a aflat în error in negotium.
În opinia intimatului instanța de recurs constatat în mod corect că lipsa de discernământ nu poate echivala cu lipsa de consimțământ așa cum a susținut instanța de fond și, deci, că nu este vorba de o nulitatea absolută a actului juridic, ci doar de una relativă, supusă termenului de prescripție extinctivă. Instanța de recurs a apreciat că eroarea obstacol, invocată de reclamantă nu poate fi reținută întrucât este contrazisă de restul probelor administrate în cauză procedând la indicarea și interpretarea acestor probe.
Cu privire la cel de al doilea motiv de revizuire potrivit căruia instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra pe lucruri care nu s-au cerut, intimatul a arătat că încheierea prin care a fost soluționată excepția prescripție dreptului la acțiune este o încheiere interlocutorie care face corp comun cu hotărârea pronunțată și care nu poate fi atacată decât odată cu hotărârea pronunțată asupra fondului cauzei, iar din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că a fost criticată și soluția instanței de fond cu privire la modul de soluționare a acestei excepții.
În ceea ce privește susținerea revizuientei în sensul că nu s-ar fi pus niciodată în discuție calificarea nulității, ca fiind relativă sau absolută, intimatul a arătat că prin întâmpinarea depusă la dosar s-a invocat faptul că lipsa discernământului reprezintă o cauză de nulitate relativă și nu absolută a contractului de vânzare cumpărare precum și că acțiunea reclamantei este supusă prescripției de 3 ani.
Astfel s-a arătat că pe toată perioada de la data încheierii actului de vânzare cumpărare, 19.05.2006 și până la data împlinirii termenului de prescripție, reclamanta, având discernământul prezumat, putea introduce acțiunea, înăuntrul termenului de prescripție de trei ani, acesta împlinindu-se la data de 19.05.2009. Necunoașterea de către tutorele reclamantei despre încheierea contractului de vânzare – cumpărare nu poate fi invocată decât după data rămânerii irevocabile a hotărârii de punere sub interdicție a lui L. G. și numirea sa ca tutore, prin sentința civilă nr. 4594/02.10.2012 a Judecătoriei Cornetu, deoarece doar de atunci reclamanta a avut un reprezentant legal și nu retroactiv de la data de 15.03.2010, dată la care reclamanta era prezumată a avea capacitate de exercițiu.
Analizând decizia atacată raportat la cererea de revizuire tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 1 cod proc civ revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, iar potrivit pct. 2 dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Cu privire la primul motiv de revizuire Tribunalul constată că sunt nefondate criticile revizuentei, urmând a fi înlăturate. Dispozitivul deciziei civile nr.1746/R/19.11.2013 nu conține dispoziții potrivnice ci reflectă considerentele hotărârii și calificarea juridică dată de instanță capetelor de cerere inserate în cuprinsul acțiunii introductive. Tribunalul reține că, pe calea revizuirii, nu se poate critica modalitatea de soluționare pe fond a cauzei rezultând din calificarea juridică dată de instanța de judecată în temeiul dispozițiilor legale incidente.
Referitor la cel de-al doilea motiv de revizuire Tribunalul constată că și aceste apărări sunt nefondate având în vedere că în cuprinsul deciziei civile nr.1746/R/19.11.2013 s-a reținut ( în mod corect de altfel ) că prin motivele de recurs s-a criticat implicit și soluția pronunțată de prima instanță asupra excepției prescripției. Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 cod proc civ privește numai obiectul acțiunii, iar nu și cauza ei, instanța putând pune în discuție temeiuri noi de drept, neinvocate de părți. Astfel, eventualele erori în soluționarea pe fond a cauzei, în calificarea juridică a capetelor de cerere ori în omisiunea de a pune în discuția părților anumite aspecte nu pot fi invocate ca și motive de revizuire, calea extraordinară de atac putând fi exercitată doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 322 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge cererea ca nefondată.
Văzând dispozițiile art. 274 cod proc civ va obliga revizuienta să plătească intimatului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire, formulată de revizuienta reclamantă L. Ș. împotriva deciziei civile nr.1746/R/19.11.2013, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul pârât S. D. DĂNUȚca nefondată.
Obligă revizuienta la plata către intimat a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014
Președinte Judecător Judecător
C. D. E. V. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: CD./2exemplare
Jud.recurs: C.L.C; ME; AD – Trib. I..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2534/2014. Tribunalul ILFOV | Succesiune. Decizia nr. 2519/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
