Anulare act. Hotărâre din 27-03-2013, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 402/2013
DOSAR NR._ /2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.402R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.03.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul reclamant B. S. împotriva sentinței civile nr.2639/25.07.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. J. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, T. E., T. G., G. M., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Cornetu la data de 08.09.2010, reclamantul B. S., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ I., C. L. J. și T. E. și T. G., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a reconstituirii dreptului de proprietate direct pe numele defunctelor T. M. și S. D., întrucât acestea nu au avut niciodată teren în proprietate predat la C.A.P., pe cale de consecință, anularea parțială a Hotărârii Comisiei județean I. nr. 34/1991 prin anularea pozițiilor 34 și 35 din Anexa 4; anularea titlului de proprietate nr._/01.03.1999 emis în mod greșit pe numele pârâtei T. M..
În motivarea cererii, s-a arătat că a formulat în temeiul Legii nr. 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului său, bunicul patern, B. T..
În urma demersurilor efectuate a aflat că primăria Comunei J. a emis un titlu de proprietate pentru mătușa sa, T. M., pentru suprafața de 2 ha și 8100 mp.
Totodată, i s-a comunicat că mai există o validare a dreptului de proprietate pe numele unei alte mătușe, S. D., pentru suprafața de 2 ha și 9000 mp.
Ulterior mătușile au decedat rămânând ca moștenitori T. E. și T. G. pentru T. M. și numita G. M. pentru S. D.. Reclamantul este de asemenea moștenitor al defunctei S. D., în calitate de frate.
În dovedirea cererii, s-a solicitat încuviințarea proba cu înscrisuri.Cererea nu este întemeiată în drept.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: titlul de proprietate nr._/01.03.1999, cereri, testament, extras registru agricol.
Pârâții T. E. și T. G. au formulat întâmpinare conform art. 115-118 Codul de procedură civilă, solicitând respingerea cererii reclamantului. Au depus copii de pe un set de înscrisuri.
Prin înscrisul depus la dosar, numita G. M. arată că este de acord cu acțiunea reclamantului.
La solicitarea instanței de fond C. L. J. a comunicat înscrisurile care au stat la baza emiterii Hotărârii Comisiei județean I. nr. 34/1991 prin anularea pozițiilor 34 și 35 din Anexa 4 și care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/01.03.1999.
Prin sentința civilă nr. 2639/25.07.2011, Judecătoria Cornetu a respins acțiunea ca neîntemeiată.
P. a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/01.03.1999 a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2 ha și 8100 mp pentru mătușa reclamantului, T. M..
Totodată, s-a emis o validare a dreptului de proprietate pe numele unei alte mătușe, S. D., pentru suprafața de 2 ha și 9000 mp. în calitate de moștenitoare a defunctului B. T..
Conform art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 18/1991, legea fondului funciar, „calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. (2) Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.
Din înscrisurile depuse la dosar de pârâții persoane fizice reiese că T. M. este moștenitoarea defunctului B. St. T. și B. G., bunicii lor, și de asemenea rezultă și suprafața de teren ce revenea mamei lor, ai cărei moștenitori sunt.
În același sens, sunt și actele ce au stat la baza eliberării titlului de proprietate contestat, anume cererea de reconstituire, copia din registrul agricol, lista membrilor cooperatori, în care figurează numai defunctul B. St. T..
Reclamantul nu probează în nici un fel că este moștenitorul defunctului B. St. T..
Față de cele arătate, motivul de nulitate invocat de reclamant este neîntemeiat, având în vedere că pârâții persoane fizice nu au renunțat la moștenirea persoanei înscrisă în registrul agricol și cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Împotriva sentinței civile nr. 2639/25.07.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, constatarea nulității absolute a reconstituirii dreptului de proprietate direct pe numele defunctelor T. M. și S. D. și pe cale de consecință, anularea parțială a hotărârii Comisie Județene nr. 34/1991 și anularea pozițiilor 34 și 35 din anexa 4 și anularea titlului de proprietate nr._ din 01.03.1999 emis în mod greșit pe numele T. M..
În motivarea recursului recurentul reclamant a susținut că potrivit cererii de chemare în judecată a arătat instanței faptul că actele de reconstituire a dreptului de proprietate direct pe numele defunctelor T. M. și S. D. sunt lovite de nulitate absolută întrucât cele două defuncte nu au adus teren în cooperativa agricolă de producție.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cele două defuncte au formulat cerere de reconstituire în 1991 de pe urma autorului lor B. St. T..
Chiar instanța de judecată reține în considerentele sentinței atacate că „din înscrisurile depuse la dosar de pârâți persoane fizice reiese că T. M. este moștenitoarea defunctului B. St. T. și B. G., bunicii lor, și de asemenea rezultă și suprafața de teren ce revenea mamei lor, ai cărei moștenitori sunt. În acest sens sunt și actele ce au stat la baza eliberării titlului de proprietate contestat, anume cererea de reconstituire, copia din registrul agricol, lista membrilor cooperatori, în care figurează numai defunctul B. St. T..”
În opina recurentului, eroarea instanței rezidă, însă, din interpretarea obiectului acțiunii. Reclamantul nu a negat dreptul rudelor sale la o parte din moștenirea autorului B. St. T., ci a arătat faptul că actele de reconstituire a dreptului de proprietate efectuate pentru T. M. și S. D. sunt lovite de nulitate întrucât ar fi trebuit ca acestea să îl menționeze pe defunctul B. St. T. ca autor al dreptului reconstituit.
Rezultatul unei reconstituiri legale a dreptului de proprietate ar fi determinat emiterea titlului de proprietate pe numele tuturor celor care au depus cererii de reconstituire în calitate de moștenitori ai defunctului B. St. T..
Legalitatea reconstituirii dreptului de propriteate presupunea că hotărârea pârâtei C. Județeană I. de fond funciar să valideze cererile de reconstituire formulate de T. M. și S. D. în cuprinsul Anexei 3, în calitate de moștenitoare ale defunctului B. T., iar nu în Anexa 4 așa cum în mod greșit apar ca fiind validate cele două defuncte.
În anexa 4 sunt menționate persoanele îndreptățite cărora li se reconstituire dreptul de proprietate în mod direct și personal, ca urmare a aducerii în cooperativa agricolă de producție a unor suprafețe de teren aflate în proprietatea lor.
A mai susținut recurentul reclamant că fiind încălcate prevederile Legii fondului funciar, este evident că trebuia admisă acțiunea și anulate poziții 34 și 35 din Anexa 4 a Hotărârii Comisiei Județene I. nr. 34/1991 unde se regăsesc cele două moștenitoare. Este evident că în urma anulării reconstituirii făcute greșit, urmează ca pârâtele Comisiile de fond funciar să procedeze la reconstituirea corectă a dreptului de proprietate de pe urma defunctului B. St. T. pe numele tuturor moștenitorilor.
În opinia recurentului reclamant constatându-se că reconstituirea este greșit făcută pe numele T. M., pe cale de consecință va trebui anulat și titlul de proprietate nr._/01.03.1999 emis pe numele acesteia, moștenitoarea T. M. urmând să fie menționată în noul titlu de proprietate ce va trebui emis de pe urma lui B. St. T..
Recurentul reclamant a arătat că însăși pârâta T. E. recunoaște că dreptul reconstituit mamei sale provine de la B. T.. Totodată pârâta C. L. J. menționează în adresa de înaintare a actelor care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pe numele celor două moștenitoare – T. M. și S. D. – faptul că „dna T. M. a depus cererea nr. 713/12.03.1991 și dna. S. D. cererea nr. 714, la care au anexat fila 1 din registrul agricol 1959-1963 unde figurează înscris B. T. și testamentul din 13.01.1959, fiind validate.”
Moștenitorii lui B. T. trebuie validați în anexa 3, în calitate de moștenitori ai defunctului B. T.. În speță T. M. și S. D. nu au deținut teren în proprietate pe care să îl fi adus în cooperativă. Dreptul pârâților persoane fizice nu este negat și în mod evident, aceștia vor rămâne moștenitori ai autorului B. St. T., urmând ca numele lor să fie menționat în titlul de proprietate care se va emite corect pe numele autorului comun.
Deși legal citați cu copia motivelor de recurs, intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.
In recurs, partile nu au administrat inscrisuri noi.
Analizând recursul civil de față, prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 C.p.c. invocate de recurent, Tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat si îl va respinge in consecință pentru următoarele motive:
Conform art.53 alin 1 si 2 din Legea nr.18/1991: „ (1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Raportat la aceste dispoziții tribunalul constata că reclamantul nu mai putea solicita anularea parțiala a Hotărârii Comisiei Județene nr.34/1991 relativ la pozițiile 34 si 35 din Anexa 4 întrucât cererea a fost promovata la 08.09.2010, deci cu mult peste termenul legal. Mai mult, fiind un act premergător, hotărârea comisiei județene putea fi atacata doar pana la momentul emiterii titlului de proprietate întrucât ulterior acestei date, persoana ce justifica un interes legitim avea posibilitatea promovării unei acțiuni in anularea titlului.
In privința legalității Titlului de Proprietate nr._/01.03.1999 emis pe numele beneficiarei T. M. tribunalul are in vedere dispozițiile invocate de reclamant, respectiv art.III al.1 lit.a pct.i din Legea nr.169/1997 potrivit carora „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri”.
Raportat la aceste prevederi recurentul-reclamant a invocat prin acțiunea introductiva de instanța faptul ca titlul a fost in „ emis mod gresit pe numele paratei T. M. ca efect al reconstituirii gresite direct pe numele sau a dreptului de proprietate”, motivat de faptul că numitele T. M. si S. Dumtra ar fi trebuit validate in Anexa 3 in calitate de moștenitoare ale defunctului B. T. iar nu in Anexa 4 cum apar.
In recurs nu se pot invoca motive noi de nulitate a actului fata de cele invocate la fond; ca atare, tribunalul isi va limita analiza la motivul de nulitate invocat la fond – art.III al.1 lit.a pct.1 si daca reconstituirea s-a facut in nume propriu beneficiarului sau in calitate de mostenitor al autorului comun.
Din înscrisurile depuse in cadrul dosarului de fond reiese următoarea situație de fapt:
Numitul B. T. figura înscris in registrele agricole ca mijlocaș cu o suprafața totală de7,17 ha (f.10) totodată era înscris si pe lista cu chiaburi (f.50).
Prin testamentul autentificat in13 ianuarie 1959 B. T. a făcut o împărțeală de ascendent, gratificându-si soția G., fiica T. M. cu terenuri in suprafața totală de 3,30 ha, cealaltă fiică S. D. cu o suprafața totală de 3,70 h; de asemenea, o suprafața mai mare a fost testată in favoarea fiului B. T. I. (ce a fost validat in baza Legii nr.18/1991 cu o suprafața de 8,5 ha – adresa comisia locala aflata la fila 124); prin același testament a fost gratificat inclusiv nepotul de fiu, B. I S. (forma lizibila a testamentului comunicata de comisia locala – fila 96), care la randul lui a fost validat in anexa 4 poz 27 cu suprafata de 2,25 ha (adeverința f.123 si proces verbal de punere in posesie pentru 3,17 ha – f.122). Din cuprinsul testamentului reiese faptul ca anumite terenuri fuseseră dobândite de autor înainte de căsătorie iar altele in timpul căsniciei cu B. G..
Raportat la prevederile art.794-799 C.civ de la 1864 aplicabil spetei, partajul de ascendent poate fi definit drept un act juridic intre vii (donație) sau pentru cauza de moarte (testament – ca in speta) prin care ascendentul împarte intre toți descendenții săi cu vocație succesorala la deschiderea moștenirii bunurile sale – in tot sau in parte- aceste bunuri fiind dobândite de catre aceștia divizat, in mod individual, iar nu in cote parti ideale, ce caracterizează starea de indiviziune.
Autorul comun B. T. a decedat la data de 14.02.1959 si atât succesiunea acestuia (testamentara) cat si a soției B. G. (dec 02.03.1959 – succesiune legala) au fost dezbătute in procedura notariala fiind acceptate de mostenitorii trecuti certificatul depus in copie la filele 46-49.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor, relativ la succesiunea defunctului B. T., rezultă că fiicei T. M. i-au revenit in exclusivitate bunurile trecute la pct.10 (bun propriu defunct), 11 (bun propriu defunct), 20, 21, 22, 23, 24, 25 (jumătate din terenurile proprietate . indiviza de 3/16 din bunurile trecute la punctele 28-33 (f.48).
Potrivit datelor istorice, procesul de colectivizare a început in România in anul 1949, a stagnat in perioada 1953-1959, după care a fost reluat cu agresivitate si finalizat in anul 1962. Având in vedere ca autorul comun era pe lista chiaburilor si in lipsa unei cereri a acestuia de înscriere in CAP, cel mai probabil este ca preluarea terenurilor ce i-au aparținut s-a făcut ulterior decesului său din anul 1959 si ca persoanele deposedate au fost moștenitorii săi.
Conform art.8 al.1 si 2 din Legea nr.18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept; iar de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Tribunalul are in vedere si dispozițiile HG nr.131/1991 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, in vigoare la data emiterii hotărârii de validare, care prevedea la art.15 alineat final că „Membrii cooperatori în viață, fie că au adus sau nu terenuri în cooperativă, se înscriu cu suprafața stabilită de comisie în tabelele anexă nr. 2.a. și 2.b., iar moștenitorii cooperatorilor decedați se înscriu cu suprafața stabilită în tabelul anexă nr. 3, in timp ce art.16 al.1 stipula că „ Persoanele, precum și - după caz - moștenitorii acestora, ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu, în proprietatea cooperativei fără ca ele să fi dobândit calitatea de cooperatori, se înscriu cu suprafața stabilită de comisie în tabelul anexă nr. 4.
Raportând situația de fapt la dispozițiile legale susmenționate tribunalul concluzionează in sensul ca numita T. M. era persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 28.100 mp, in calitate de titular si nu de moștenitor, întrucât, deși nu era membru cooperator si nici nu a adus terenuri in CAP, a dobândit aceste bunuri de la tatăl său prin moștenire testamentara cu împărțeală de ascendent (ce individualiza terenurile ce i-au revenit in exclusivitate), autorului fiindu-i confiscate bunurile datorita încadrării sale in grupa sociala mijlocaș/chiabur si regimului politic al vremii.
Nefiind incident motivul de nulitate prevăzut de art.III al.1 lit.a pct.1 din Legea nr.169/1997, tribunalul urmează a constata că, deși motivarea instanței de fond este lacunară, soluția in urma analizei realizate in temeiul art.304 ind.1 C.p.c. este aceeași cu cea reținută de judecătorie, astfel ca in baza art.312 C.p.c. va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant B. S. împotriva sentinței civile nr.2639/25.07.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. J. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, T. E., T. G., G. M. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. S.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-01.04.2013
Red. Jud: AD./2ex/16.05.2013
Jud.fond :–L. A. - Jud. /Cornetu
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 443/2013. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Hotărâre din 23-04-2013, Tribunalul ILFOV → |
|---|
