Anulare act. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul ILFOV

Încheierea nr. 04/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 776/2014

Dosar nr. _

ROMÂNIA

TRIBUNALUL I.

SECȚIA CIVILĂ

INCHEIERE

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 MARTIE 2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE - A. D.

JUDECĂTOR - L. G. A.

JUDECĂTOR - C. D.

GREFIER - M. R.

Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții C. L. B., P. ORAȘULUI B., A. E. C., A. C., U. R., C. (F. U.) M. impotriva sentinței civile nr.1784/26.03.2013 pronunțata de Judecatoria B., în contradictoriu cu intimații D. C., C. L. DE A. A L. F. F. B., C. JUDEȚEANĂ DE A. A L. F. F. I., I. P. P. P., D. R., având ca obiect grănițuire .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâta A. E. C. personal si asistata de avocat, recurenții pârâți A. C., U. R., C. (F. U.) M. prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, intimata D. C. prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se afla la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenții A. E. C. și A. C. nu au depus la dosarul dovada achitării taxei judiciare de timbru așa cum i-a fost pus in vedere prin citație, după care:

Recurenții A. E. C. și A. C., prin avocat depun la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 1312 lei .

Tribunalul dispune rectificarea in sistemul Ecris a obiectului prezentei cauze, respectiv anulare act și revendicare.

Intimata D. C. prin avocat invoca excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei capacității de folosință a recurentilor C. L. B. și P. Orașului B., aceste doua instituții nu reprezintă persoane juridice conform art.20 din Legea nr.215/2001.

Recurenții pârâti, prin avocat invoca excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenții C. L. B. și P. Orașului B., având in vedere ca acestia nu au fost părți in primă instanță.

Tribunalul, deliberând, față de cele trei excepții invocate, apreciază ca prioritara este excepția lipsei calității procesuale active a recurenților C. L. B. și P. Orașului B. și o pune in discuția părților.

Recurenții pârâți si intimata D. C. solicită admiterea excepției pentru considerentele deja expuse.

Tribunalul, deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale active a recurenților C. L. B. și P. Orașului B., având in vedere ca acestia nu au fost părți in dosarul de fond și nu figurează in dispozitivul sentinței recurate, o admite, apreciind-o întemeiată; fata de solutia retinuta, constata ramase fara obiect celelalte exceptii.

Tribunalul ia act că părțile nu solicită administrarea probei cu înscrisuri noi in stadiul procesual al recursului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată și acorda cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenții pârâți, prin avocat arată ca nici in al treilea ciclu procesual, instanța de fond nu a reușit sa rezolve chestiunile obligatorii așa cum au fost ele trasate in temeiul art.315 alin.1 C.proc.cic. Daca in prima decizie de casare s-a reproșat instanței faptul ca nu atinut cont de cadrul procesual pasiv, nici de aceasta data nu s-a stabilit corect cadrul procesual pasiv. În mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. M., in condițiile in care excepția invocata o viza pe U. R.. Inadmisibilitatea acțiunii in revendicare in condițiile în care pârâții de buna credință și în calitate de subdobânditori cu titlu oneros invoca un contract de vânzare cumpărare valabil încheiat. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra uzucapiunii invocate de noi pe cale de excepție. Mai arata si ca sunt subdobanditori de buna credință, potrivit art.1891, 1899 alin.2, Cod Civil. Pe valabilitatea Ordinului, solicită a se avea in vedere răspunsurile la interogatoriu, dispozițiile art.23 din Legea nr.18/1991 In mod greșit, instanța de fond a menținut obligarea noastre la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 2624 lei si a omis sa dispună restituirea sumei de 1311, 88 lei achitata cu titlu de taxa de timbru pentru excepția invocata precum si a sumei de 655.94 lei achitată de noi cu titlu de taxa de timbru in primul recurs. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecata. Depune in acest sens chitanța nr._/16.01.2014 reprezentând contravaloare onorariu avocat.

Intimata D. C. prin avocat solicită respingerea recursului ca nefundat, cu menținerea sentinței atacate ca temeinica si legală. . al trei lea ciclu procesual, datorita atitudinii pasive. Deși sunt pârâți reclamanți, nu au putut preciza faptul ca numita D. R. a decedat. Cu privire la soluția greșita a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. M., in condițiile in care excepția invocata o viza pe U. R., este vorba de o eroare materiala. Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii in revendicare, nu exista buna credința a subdobanditorului, nu au făcut nici un fel de verificări. S-a încercat obținerea unei posesia prin uzucapiune, insa instanța de casare a apreciat ca este o apărare pe fondul cauzei, motiv pentru care instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția uzucapiunii. Arata si ca Ordinul P. din 2002 nu este valabil. Dispozițiile sentinței recurate cu privire la cheltuielile de judecata sunt perfect legal, s-au acordat cheltuieli de judecata celui căruia i s-a admis acțiunea. Mai mult decata atât nici nu au fost solicitate. Fără cheltuieli de judecata.

În replica, recurenții pârâți prin avocat, arata ca buna credință nu se raportează la obligațiile procesuale a reclamantului, ci la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare. Mai mult, D. R. are moștenitori care trebuiau chemați in judecata. Niciodată nu am invocat inadmisibilității acțiunii vizavi de buna credință.

TRIBUNALUL,

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.

DISPUNE:

Amana pronuntarea la data de 11.03.2014.

Pronuntata in sedinta publica, azi 04.03.2014.

Președinte,

A. D.

Judecător,

L. G. A.

Judecător,

C. D.

Grefier,

M. R.

Dosar nr. _

ROMÂNIA

TRIBUNALUL I.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.776R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 MARTIE 2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE - A. D.

JUDECĂTOR - L. G. A.

JUDECĂTOR - C. D.

GREFIER - M. R.

Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții C. L. B., P. ORAȘULUI B., A. E. C., A. C., U. R., C. (F. U.) M. impotriva sentinței civile nr.1784/26.03.2013 pronunțata de Judecatoria B., în contradictoriu cu intimații D. C., C. L. DE A. A L. F. F. B., C. JUDEȚEANĂ DE A. A L. F. F. I., I. P. P. P., D. R., având ca obiect anulare act si revendicare .

Dezbaterile și susținerile orale părților au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.03.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, este proprietara imobilului situat în orașul B., ..34, Județul I., identificat în ., prin moștenire de la părinții săi P. N. și R. V., conform T.P. 4341 emis de C. Județeană I. din data de 22.10.1993 și a certificatelor de moștenitor nr.7 și 11 ambele emise de BNP M. P., la data de 14.02.2003, respectiv 02.03.2006.

Reclamanta a mai arătat că încă de pe vremea când trăiau părinții s-au confruntat cu abuzuri săvârșite de vecinul lor, numitul D. C. care distrugând împrejmuirea ce despărțea proprietățile lor, precum și pomii fructiferi aflați pe terenul lor, a înțeles să intre cu forța în posesia și folosința acestuia prin cultivarea sa in interes propriu.

Deși părinții săi au formulat o plângere penală împotriva acestuia, atât la Poliția Orașului B. cât și la P. de pe lângă Judecătoria B., până în prezent nu s-a dat nici o soluție .

După decesul părinților reclamanta s-a comportat în continuare ca un bun proprietar, dovada fiind si certificatul de atestare fiscală nr. 4011/30.10.2008, eliberat de către Primăria B. din care se poate observa faptul că, și-a plătit cu regularitate taxele și impozitele la zi.

În dovedirea acțiunii, reclamanta as depus la dosarul cauzei, contractul de vânzare cumpărare prin care autorii săi au dobândit dreptul de proprietate pentru 416 m.p. teren; Certificatul de Moștenitor nr.7/2003 și Certificatul de Moștenitor nr.11/2006; Titlul de Proprietate nr.4341/1993, prin care reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 416 m.p. teren; acte emise de OCPI .

Reclamanta-pârâtă și-a modificat cererea până la prima zi de înfățișare, investind instanța cu alte capete de cerere.

Astfel, s-a solicitat anularea parțială a Ordinului P. nr.1452/2002, cu privire la suprafața de 416 m.p. teren pentru care i-a fost emis Titlu de Proprietate reclamantei.

S-a mai solicitat obligarea pârâților-reclamanți să-i lase reclamantei-pârâte în proprietate și posesie suprafața de 416 m.p. teren, situat în orașul B. .. 34, Județul I..

Pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Totodată au depus și cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate că sunt proprietarii terenului revendicat, prin prescripția achizitivă de 30 ani în care sens invocă joncțiunea posesiei lor cu cea exercitată de autorii lor D. R. și Ș. I., de la care l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1021/21.05.2003 și respectiv Certificatul de Moștenitor nr. S 360/29.03.1971 eliberat de notariatul de Stat B.; să se constate nulitatea absolută a Titlului de Proprietate nr._/22.10.1993, ca efect al caracterului absolut al dreptului lor de proprietate dobândit prin prescripție achizitivă și efectului sancțiunii aplicată fostului proprietar pentru lipsa de reacție un timp îndelungat; cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat de către pârâții –reclamanți că, atât ei cât și autoarele lor au exercitat posesia și folosința imobilului format din teren intravilan, locuință și anexe gospodărești pe o perioadă de circa 40 de ani, fără să fie deranjați in vreun fel de reclamantă sau autorii acesteia în exercitarea celor două atribute esențiale ale dreptului de proprietate.

Tot ei au fost aceia care au achitat taxele și impozitele aferente întregului imobil, pregătind si cultivând terenul pe timpul Cap-ului, revendicat de reclamantă după circa 40 de ani de posesie și folosință exercitată de ei neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar.

Așa cum se va vedea și din probatoriul administrat, respectiv evidențele și înregistrările Primăriei B., ei au figurat cu tot terenul, iar autorii reclamantei-pârâte nu au mai figurat în evidențele locale o perioadă îndelungată, neputând să facă dovada achitării taxelor și impozitelor aferente terenului revendicat.

Reclamanta-pârâtă a depus întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, în speță nu sunt întrunite condițiile pentru ca aceștia să poată uzucapa.

În cauză au fost încuviințate proba cu acte, interogatoriu și martori.

De asemenea, s-a încuviințat și o expertiză topometrică, având ca obiectiv: identificarea suprafeței de teren pentru care părților le-a fost reconstituit respectiv constituit dreptul de proprietate.

P. sentința civilă nr. 2936/2010 a Judecătoriei B., a fost admisă acțiunea reclamantei, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale B. de A. a legii 18/1991R.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții – reclamanți, acesta fiind admis prin decizia nr.1213/2011 a Tribunalului București.

În fond, după casare, dosarul a fost înregistrat la data de 15.07.2011, cauza fiind soluționată prin sentința civilă nr.5829/ 11.11.2011, prin care s-a admis acțiunea principală și s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.

Împotriva aceste sentințe au declarat recurs pârâții-reclamanți A. E. C., A. C., acesta fiind soluționat prin decizia civilă nr.271R/10.04.2012 a Tribunalului I., prin care s-a casat sentința 5829/2011 și s-a trimis cauza spre rejudecare.

În fond, după casare, dosarul a fost înregistrat la data de 14 iunie 2012.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. (U.) M., instanța având în vedere că reclamanta-pârâtă a precizat că a chemat în judecată pârâta C. M. doar pentru primul capăt de cerere (anularea parțială a Ordinului P. nr. 1542/11.10._, va respinge exceptia ca neîntemeiată față de înscrisurile aflate la dosar (contract de vânzare-cumpărare cu stipulațiune pentru altul autentificat sub numărul 9918 de BNP C. I.), existând identitate între pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.

P. sentința civilă nr. 1784/26.03.2013 pronunțata de Judecatoria B., in dosarul nr._ * instanța a admis cererea precizată formulată de reclamanta DOMBROVSHI C., a respins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți A. E. C., A. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă DOMBROVSHI C. ca neîntemeiată, a anulat în parte Ordinul P. Județului I. nr. 1542/11.10.2002, în ceea ce privește suprafața de teren de 416 mp, a obligat pe pârâții-reclamanți să-i lase reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul – teren situat în orașul B., în suprafață de 416 mp, amplasat în T 21 P 1797, conform Titlului de proprietate nr. 4341/22.10.1993, a obligat pârâții-reclamanți către reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2624 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Reclamanta este proprietar al terenului în suprafață de 416 m.p., situat în intravilanul localității B., tarlaua 21, . reiese din cuprinsul titlului de proprietate nr. 4341/22.10.1993 (f. 21 – 22), al certificatului de moștenitor nr. 11/2006 din data de 02.03.2006 (f. 20).

În același timp, instanța reține că pârâții sunt proprietari ai terenului în suprafață de 1290 m.p. (1.288,17 m.p., conform documentației cadastrale), astfel cum reiese din cuprinsul Ordinului P. județului I. nr. 1542/11.10.2002 (f. 165) și al contractului de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 1021/21.05.2003 la Biroul Notarului Public C. I. (f. 187).

Conform raportului de expertiză administrat în cauză, suprafața de 416 m.p. de teren cuprinsă în titlul de proprietate nr. 4341/22.10.1993 se suprapune cu suprafața de 1.290 m.p. (1.288,17 m.p. din documentația cadastrală) stabilită de Ordinul P. nr. 1542/11.10.2002.

În consecință, instanța apreciat că se impune anularea parțială a Ordinului P. nr. 1542/11.10.2002, în ceea ce privește suprafața de 416 m.p. menționată mai sus, având în vedere că acest act normativ a fost emis ulterior titlul de proprietate nr. 4341/22.10.1993, emis de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I. (f. 21 – 22), și cu încălcarea dreptului al reclamantei atestat prin titlul de proprietate menționat mai sus și certificatul de moștenitor nr. 11/2006 din data de 02.03.2006 (f. 20).

În ceea ce privește acțiunea de revendicare, nici în Codul Civil și nici în alte acte normative nu există o reglementare de principiu a acțiunii în revendicare imobiliară, astfel încât a revenit doctrinei și jurisprudenței sarcina de a contura regimul juridic al acestei acțiuni.

În această materie, s-a stabilit regula comparării de titluri, prin titlu înțelegându-se orice act juridic, jurisdicțional sau chiar administrativ, translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumție de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.

P. urmare, efectul ce se atribuie titlului, în accepțiunea arătată mai sus, este acela de a crea o prezumție simplă de proprietate în legătură cu calitatea de proprietar a celui care îl produce, prezumție care poate fi răsturnată de către partea adversă, inclusiv prin invocarea unui titlu propriu de natură să genereze o prezumție de proprietate mai puternică.

Se impune constatarea că, având în vedere soluția de anulare parțială a titlului de proprietate al pârâților, respectiv Ordinul P. nr. 1542/11.10.2002, în ceea ce privește suprafața de 416 m.p., revendicată de către reclamantă, numai reclamanta mai deține un titlu de proprietate valabil, respectiv acela care derivă din titlul de proprietate nr. 4341/22.10.1993 (f. 21 – 22) și certificatul de moștenitor nr. 11/2006 din data de 02.03.2006 (f. 20).

În consecință, acțiunea în revendicare a fost admisă iar pârâții - reclamanți obligați să îi lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren situat în localitatea B., în suprafață de 416 m.p., amplasat în tarlaua 21, .> F. de aceste considerente, instanța a respins cererea reconvenționala formulata de parații reclamanți ca neîntemeiata.

In baza art.274 C.p.c. instanța a obligat pârâții-reclamanți către reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2624 lei.

I. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, recurenții C. L. B. și P. Orașului B. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate in sensul constatării excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de subscrisa si exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata.

II Împotriva aceleiași sentințe au formulat recurs, pârâții A. C., A. E., U. R. SI C. M. solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate si pe cale de consecință respingerea acțiunii in revendicare ca nefondata.

În motivarea cererii, recurenții pârâți au arătat ca desi se afla la al treilea fond după casare instanța de fond nu a respectat nici de aceasta data dispozițiile art.315 alin.1 C.proc.cic.

În mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. M., in condițiile in care excepția invocata o viza pe U. R..

Inadmisibilitatea acțiunii in revendicare in condițiile în care pârâții de buna credință și în calitate de subdobânditori cu titlu oneros invoca un contract de vânzare cumpărare valabil încheiat. Unul din motivele pentru care instanța trebuia sa respingă acțiunea in revendicare îl constituie faptul ca noi pârâții deținem imobilul in baza unor contracte de vânzare cumpărare perfect valabile.

A treia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra uzucapiunii invocate de noi pe cale de excepție, decât prin dispozitivul hotărârii, fără nici o argumentare logica si juridica adecvata

Mai arata si ca sunt subdobanditori de buna credință, potrivit art.1891, 1899 alin.2, Cod Civil. Buna credință a existat la momentul dobândirii imobilului, subsemnații acționând cu maxima diligenta la momentul dobândirii imobilului.

In mod greșit, instanța de fond a menținut obligarea noastră la plata cheltuielilor de judecata de 2624 lei si a omis sa dispună restituirea sumei de 1311, 88 lei achitata cu titlu de taxa de timbru pentru excepția invocata precum si a sumei de 655.94 lei achitată de noi cu titlu de taxa de timbru in primul recurs.

Referitor la valabilitatea Ordinului P., recurenții au arătat ca instanța era datoare sa coroboreze toate probele administrate in cauza. În drept, dispozițiile legale invocate prin recurs.

La termenul de judecata din 04.03.2014 tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentilor C. L. B. si P. orasului B. pentru considerentele retinute in incheierea de sedinta de la acea data.

In recurs partile nu au administrat inscrisuri noi.

Analizând recursurile de față, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constata următoarele:

I. Cu privire la recursul declarat de recurentii L. B. si P. orasului B., fata de solutia de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale active pe considerentul ca nu au fost parti in litigiul de fond, urmeaza a fi respins ca fiind promovat de persoane fara calitate procesuala activa.

II. Relativ la recursul declarat de recurentii A. C., A. E., U. R. si C. M., se retine:

1.Este neîntemeiata critica privind nerespectarea dispozitiilor art.315 C.p.c. relativ la gresita stabilire a cadrului procesual pasiv in sensul neparticipării la proces a beneficiarei D. R. in favoarea căreia a fost emis Ordinul P. nr.1542/2002 a carui nulitate s-a solicitat in cauza, ori a succesorilor/moștenitorilor legali ai defunctei D. R..

Sub acest aspect, tribunalul constata ca numita D. R. era decedata din 03.02.2008, deci înainte de introducerea acțiunii. In aplicarea dispozitiilor art.315 C.p.c. prima instanta a pus in vedere reclamantei la termenul de judecata din 13.09.2012 sa precizeze cadrul procesual pasiv sens in care reclamanta a solicitat citarea in calitate de parata a numitei D. R., indicand in acest sens ultimul domiciliu cunoscut, iar la termenul urmator din 08.11.2012 a solicitat si introducerea in cauza a paratei U. R.. Ca urmare a lipsei de procedura cu parata D. R., la termenul din 08.11.2012, judecatorul fondului i-a intrebat pe paratii A. daca au cunostinta de domiciliul actual al lui D. R., acestia raspunzand ca nu cunosc. In acest sens s-a dispus citarea paratei D. R. prin publicitate. Cu privire la aceeasi parata D. R., Primaria orasului B., ca urmare a demersului inițiat de reclamanta, a comunicat ca aceasta persoana este decedata din februarie 2008 (f.30 dosar fond II rejudecare), ca atare, la termenul din 20.12.2012 s-a pus in vedere reclamantei sa indice mostenitorii defunctei D. R.. Reclamanta a facut demersuri la Camera Notarilor Publici si la Primarie obtinand relatii in sensul ca succesiunea defunctei nu a fost dezbatuta si ca nu au fost identificati succesori legali iar in timpul vietii (2003) defuncta si-a instrainat bunurile cu clauza de intretinere catre paratele A. C. (cota de ½) si U. R. (cota de ½). Aceasta din urma a vândut in 2004 cota indiviza de ½ din terenul din ordin, fiicei sale U. (actualmente C.) M., vanzare cu stipulatie pentru altul (prestare intretinere catre D. R. pana la deces). Deci de pe urma titularei ordinului prefectului contestat nu au ramas mostenitori legali iar terenul ce a facut obiectul ordinului a fost vandut in totalitate catre dobanditorii cu titlu particular, A. si U.. Avand in vedere ca reclamanta in al treilea ciclu procesual solicitase introducerea in cauza a paratei D. R., decedata insa anterior introducerii actiunii, tribunalul apreciază ca fiind corecta soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei capacitații de folosința a paratei D. Rinu, masura dispusa prin incheierea de sedinta din data de 07.02.2013.

In privinta cadrului procesual pasiv tribunalul constata ca acesta a fost legal stabilit urmare a masurilor dispuse la termenul de judecata din 07.02.2013, in sensul ca pe primul capat privind anularea partiala a ordinului prefectului reclamanta se judeca cu institutiile emitente respectiv I. P. I. si C. locala B. precum si cu toti succesorii cu titlu particular ai beneficiarei, respectiv sotii A. si paratele U. R. si C. M.; iar pe capătul doi de cerere – revendicarea, reclamanta se judeca cu actualii proprietarii, paratii persoane fizice. Se mai observa din probatoriul administrat ca numita D. R. a locuit pana la deces in imobilul din B. iar cumparatorii A., U. si C. îi acordaseră întreținere si se obligaseră sa o înmormânteze conform contractului, deci aveau cunostinta inca din 2008 ca aceasta era decedata fara mostenitori, lucru pe care insa nu l-au adus la cunostinta instantei, desi fusesera intrebati in sedinta publica din 08.11.2012. Concluzionând, tribunalul constata ca prima instanta a respectat dispozitiile instantei de casare, stabilind corect cadrul procesual pasiv, considerent pentru care acest motiv este respins ca neintemeiat.

2. a doua critica in sensul ca in mod greșit prima instanta s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. (fosta U.) M. întrucât excepția o viza pe parata U. R., este apreciată de tribunal ca fiind neîntemeiata întrucât nici parata U. R. si nici ceilalti parati nu au invocat expres, verbal sau scris, o astfel de exceptie, iar la ultimul termen de judecata, discuțiile contradictorii au fost in privința excepției lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C. M., aspect pe care prima instanța s-a pronuntat motivat in considerentele sentintei.

3 . este neintemeiata si cea de-a treia critica a recurentilor intrucat actiunea in revendicare este perfect admisibila in condițiile in care este exercitata de catre titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, respectiv de reclamanta ce a dobândit terenul prin moștenire de la autorii săi, cărora le fusese reconstituit dreptul in baza L. nr.18/1991 fiindu-le emis titlul de proprietate. Întrucât atât reclamanta cat si parații aveau titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra terenului revendicat (suprafața de 416 mp) prima instanța a făcut aplicarea principiului consolidat in practica judecătoreasca pentru situația in care titlurile provin de la autori deosebiți, procedând la compararea drepturilor autorilor.

4.pe aspectul uzucapiunii, a bunei credinte a cumparatorilor A., U. si C., respectiv pe fondul cauzei tribunalul apreciază criticile apelanților ca fiind neîntemeiate si le va respinge in consecința pentru aspectele ce urmează:

In fapt, din probatoriul administrat, rezulta următoarele aspecte:

- in anul 1956 soții B. D. si I. I. au vândut soților P. N. si V. o suprafață de 416 mp (loc de casa fara constructii) din terenul situat in B. pe care il dobândiseră in 1950. Suprafața vândută se invecina la est si sud cu restul proprietății soților B. si I. (f.14 precum si schita verso fila 64 dosar recurs TB). Se mai retine ca cei doi soti cumparasera terenul in anul 1950, iar suprafata initiala era de 6250 mp (f.71 dos recurs TB)

- din proprietatea rămasă, care figura la adresa ..76 B, o suprafață de 1000 mp, pe care se afla si o casa, revine, prin moștenire de la B. D., sorei sale S. I.. In testamentul autoarei emis in 1967 cumparatorul P. N. este mentionat ca vecin pe una dintre laturile terenului de 1000 mp (f.66 dos recurs TB),

- S. I. decedează in 1971 iar bunurile deținute (terenul de 1000 mp si casa) sunt moștenite de legatarii D. C. si D. R. in acelasi an;

- in 1991 P. N. formulează cerere de reconstituire in baza L. nr.18/1991 sens in care îi este emisa in 1992 adeverinta privind dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,04 ha iar in 1993 Titlul de Proprietate nr.4341 pentru 416 mp in cvartal 21, . vecini pe latura de est si sud pe D. C.. In titlu este trecuta ca beneficiar si fosta sotie Rata (fosta P.) V.; după decesul autorilor din titlu, terenul este dobandit prin moștenire de reclamanta D. C. (certificate de mostenitor din 2003 si 2006)

- in 2001, după decesului lui D. C. (1998), soția supraviețuitoare D. R. formulează cerere de constituirea a dreptului de proprietate in baza art.23 si 36 din Legea nr.18/1991, pentru terenul situat in B. Bucuresti-Targoviste nr.32 in petiție menționându-se ca nu deține acte de proprietate pe teren ci doar certificatele de moștenitor de urma lui S. I. si D. C. (f.168); in anul 2002 se emite beneficiarei Ordinul P. nr.1542/11.10.2002 pentru o suprafata de 1290 mp

- in registrul agricol 1986-1990 D. C. figura cu o suprafata de 1200 mp (f.169) iar in adeverința emisa in 1993 se specifica suprafata de 1300 mp(f.90 dosar recurs TB)

- in registrul posesorilor 1986-1990 pentru suprafața totala de 1514 mp (din parcelele 1797 de 336 mp arabil, 1798 - 440 mp cc, 1799 - 468 mp vii,1800 - 270 mp arabil ) se specifica posesor NEIDENTIFICAT (f.170);

- pentru anul 1993 sunt depuse dovezi de plata a impozitului pe teren de catre Rata (fosta P.) V., iar ulterior in 2008 se face dovada platii impozitului de către reclamanta D. C.;

- totodată in 1993-1994 sunt depuse la politie si primarie plângeri formulate de către P. N. prin care aducea la cunoștința autoritarilor ca vecinul D. C. i-a distrus gardul si pomii aflați pe terenul de 416 mp pe care l-a inclus in proprietatea sa.

- In anul 2003 D. R. vinde in cote de ½ paratilor A. si U. R. terenul din ordin, iar in 2004 U. R. isi instraineaza cota-parte catre fiica C. M..

Sub aspectul persoanei indreptatite la retrocedarea suprafetei de 416 mp in temeiul legii fondului funciar, tribunalul constata ca in mod legal si temeinic prima instanta a anulat partial Ordinul P. nr.1542/11.10.2002 întrucât pentru terenul de 416 mp fusese anterior reconstituit dreptul de proprietate prin titlul emis in 1993 autorului reclamantei, deci terenul nu mai era liber la data constituirii dreptului autoarei paraților. Situația reținuta de prima instanța se încadrează la motivul de nulitate prevăzut de art.III alin.1 lit.a pct (ii) din Legea nr.18/1991: Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza L. nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a L. nr. 1/2000 și a prezentei legi”

Cu privire la apărarea paratilor care au înțeles sa invoce exceptia uzucapiunii de 30 de ani cu jonctiunea posesiilor, tribunalul o apreciază ca fiind neîntemeiata intrucat pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca pe toată durata prevăzută de lege, 30 de ani conform art. 1890 Cod civil, să se exercite o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, prescripția achizitivă fiind o sancțiune prevăzută de legea civilă pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioadă mare de timp.

In cauza, sotii D. C. si D. R. dobândiseră in 1971 prin testament un teren de 1000 mp, cat detinusera si autoarelor lor. In certificatul de mostenitor nu se face ca autoarea ar fi detinut terenul in baza vreunui act de proprietate. In fapt insa, sotii D. au îngrădit si folosit întregul terenul de 1200-1300 mp, de la respectiva adresa. Prima atestare a acestei suprafete detinute de sotii D. este cea din anul 1986, conform evidentelor din registrul agricol. Faptul ca sotii D. au platit impozit pe construcție inca din anul 1994 (cea mai veche chitanta depusa la dosar) nu prezintă relevanta in privința terenului întrucât suprafata ce exceda cei 1000 mp moșteniți, trecuse in proprietatea statului conform Legilor nr.58/1974 si nr.59/1974.

Sotii D. au exercitat o posesie de rea credința, conservata prin acte de violenta, cunoscând ca prin testament le fusese lăsat un teren de 1000 mp si nu toata suprafața de la adresa respectiva, dar cu toate acestea s-au opus adevăratului proprietar, P. N., care sesizase in 1993-1994 autoritățile competente atât pentru reconstituirea dreptului cat si pentru încetarea tulburării. Deci soții D. nu au exercitat o posesie utila pentru suprafata de 416 mp, aflata in continuarea terenului moștenit.

Nici termenul de 30 de ani nu era împlinit la data introducerii acțiunii (2008) intrucat abia din anul 1986 figurau in registrele agricole si cu terenul. Nu poate fi primita nici sustinerea paratilor cumparatori in sensul ca sunt dobanditori de buna credinta, intrucat la momentul achizitionarii (2003) cunosteau ca terenul nu este intabulat in cartea funciara, astfel ca au cumparat pe riscul lor. Chiar daca ar fi retinut principiul, nu ar prezenta relevanta pentru cauza avand in vedere ca, pe de o parte s-a constatat ca nu este implinit termenul de 30 ani pentru a uzucapa, iar pe de alta parte, solutionarea actiunii in revendicare a atras compararea titlurilor de proprietate ale autorilor, fiind preferat dreptul dobandit de autorul P. N..

Concluzionand, tribunalul apreciază ca prima instanta a constatat in mod legal ca persoana indreptatita la reconstituirea pentru terenul de 416 mp era P. N., fapt ce a atras anularea partiala a ordinului prefectului detinut de autoarea paratilor D. R., iar in urma compararii drepturilor autorilor, s-a dat eficienta actiunii in revendicare promovata de mostenitoarea reclamanta, fara a-i putea fi opusa acesteia uzucapiunea de 30 de ani.

5. este neintemeiata si critica privind obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2624 lei. Verificând tribunalul observa ca suma de 2624 lei reprezinta taxe judiciare de 19 lei (f.2 dos primul fond) si 2605 (f.229 dos primul fond), precum si timbru judiciar de 5 lei (f.229 dos primul fond), platite de reclamanta pe capatul de cerere privind revendicarea.

Respingând cererea reconventionala si admițând actiunea in revendicare promovata de reclamanta, in mod legal prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 C.p.c. constatand ca paratii sunt in culpa procesuala. Cheltuielile facute de parati in recursurile promovate anterior si finalizate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, puteau fi valorificate in ultima solutionare pe fond a litigiului in masura in care solutia le era favorabila, ceea ce nu s-a intamplat. In privința taxei judiciare platita pentru uzucapiune si care nu ar fi fost datorata, tribunalul constatata ca recurentii au la dispozitie o procedura distincta, dar nu pe calea prezentului recursul, ce implica analiza legalitatii hotararii de fond.

Pentru considerentele expuse, in baza art.312 C.p.c. tribunalul va respinge recursul promovat de recurenții C. L. B. si P. Orașului B. ca fiind introdus de persoane fara calitate procesuala activa, si ca nefondat recursul declarat de recurentii A., U., C..

Se va lua act ca intimata D. C. nu a solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenții C. L. B. SI P. ORAȘULUI B. în contradictoriu cu intimații D. C., C. L. DE A. A L. F. F. B., C. JUDEȚEANĂ DE A. A L. F. F. I., I. P. P. P., D. R. ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuala activa.

Respinge recursul declarat de recurenții A. C., A. E., U. R. SI C. M. în contradictoriu cu intimații D. C., C. L. DE A. A L. F. F. B., C. JUDEȚEANĂ DE A. A L. F. F. I., I. P. P. P., D. R. ca nefondat.

Ia act ca intimata D. C. nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Irevocabila.

Pronunțata in ședința publica, azi 11.03.2014.

Președinte,

A. D.

Judecător,

L. G. A.

Judecător,

C. D.

Grefier,

M. R.

Concept red. gref. M.R.

Red. Jud: D.A/ 2 exemplare

Jud.fond: Cosăreanu E. D. - Jud.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul ILFOV