Anulare act. Sentința nr. 1364/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1364/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 1364/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ,
SENTINTA CIVILA nr. 1364
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 05.05.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P. E. M. O.
GREFIER A. P. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta I. M. și pe pârâții B. N., H. A.-S., M. G., O. DE C. SI P. I. I., P. C. S., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, personal si asistată de avocat, pârâta M. G., personal și asistată de avocat, pârâta Primăria C. S., prin avocat, lipsind pârâta O. de C. și P. I. I., pârâta H. A.-S. si pârâta B. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta, prin aparator, apreciaza ca nu este indeplinita procedura cu pârâta H. A.-S. si solicita amanarea cauzei pentru indeplinirea procedurii cu aceasta.
Tribunalul apreciaza ca procedura de citare este legal indeplinita pentru acest termen de judecata cu pârâta H. A.-S. atat la domiciliul din Austria, cat si la domciliul ales din Romania. Se constata ca cererea de ajutor public judiciar are termen de judecata la data de 10.06.2015, cu toate acestea Tribunalul apreciaza ca se impune la acest termen cu toate partile legal citate, discutarea competentei de solutionare a cauzei in conditiile art. 131 C. proc. civ.
Reclamanta, prin aparator, sustine ca la acel moment a apreciat ca fata de discutiile instantei pentru solutionarea dosarului pe cale administrativa, punctul de vedere pe care l-a avut instanta la acel moment era sa timbreze cu o anumita suma care era de competenta Judecatoriei B.. Arata ca la momentul in care s-a pus in discutie acel timbraj, Judecatoria B. a apreciat ca nu mai este competentă material si l-a declinat catre Tribunal. Considera ca atat timp cat Judecatoria s-a dezinvestit cu privire la solutionarea cauzei este competent Tribunalul. Apreciaza ca in ceea ce priveste anularea unui act este de competenta Judecatoriei și de compententa Judecatoriei B., din punct de vedere teritorial pentru ca terenurile sunt in raza acesteia.
Parata M. G., prin aparator, apreciaza ca este competent teritorial si material Tribunalul I. in solutionarea prezentei cauze. F. de precizarea pe care a facut-o anterior reclamanta, intelege să invoce tardivitatea depunerii respectivei cereri. Arata ca actiunea formulata initial a vizat nulitatea integrala a actelor de vanzare-cumparare si a certificatelor de mostenitor. In aceste conditi considera ca o cerere modificatoare nu poate fi luata in considerare. F. de toate aceste aparari solicita constatarea competentei Tribunalului.
Parata P. C. S., prin aparator, considera ca este competent teritorial si material Tribunalul I. avand in vedere dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j) din C. proc. civ. Sustine ca prezenta cerere este evaluabila in bani și depaseste pragul de 200.000 de lei prin raportare la valoarea integrala a cererii. Cu privire la cererea precizatoare considera ca este tardiv formulata.
Reclamanta, prin aparator, considera ca nu este o cerere modificatoare a cererii initiale, este o precizare a situatiei de fapt, care doreste a fi analizata pe fondul cauzei. Sustine ca in cerere arata ca incearca sa anuleze o suprafata de 5/8.
Tribunalul ramane in pronunțare asupra competentei de soluționare a cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ , reclamanta I. M. in contradictoriu cu pârâții B. N., H. A.-S., M. G., O. DE C. SI P. I. I., P. C. S. a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate nulitatea actelor care au fost emise ulterior Titlului de Proprietate nr._/26.10.1995, titlu anulat partial de Judecatoria B. prin sentinta civila nr. 928/01.03.1993 in dosarul nr. 762/R/1999. Totodata, solicita ca prin anularea actelor emise ulterior tiltlului de proprietate nr._/26.10.1995 sa se anuleze inscrierile in cartea funciara a numerelor cadastrale 476/1 so 476/2.
În drept, cererea a fost intemeiata pe dispozițiile art. 948 si urmatoarele C.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la data de 19.08.2014, pârâta M. G. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
A arătat că față de solicitarea reclamantei de declarare a nulității absolute a celor 4 acte emise ulterior titlului de proprietate nr._/26.10.1995 (contract de vânzare cumpărare nr. 327/18.04.2000, certificat de moștenitor nr. 47/2002, certificat de moștenitor suplimentar nr. 13/17.04.2004 și contract de donație nr. 1498/30.04.2012), și față de cererea de anularea a înscrierilor în cartea funciară a numerelor cadastrale 476/1 și 476/2, potrivit art. 98 alin. 1 și 3 C., competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, valoare care se stabilește potrivit înscrisurilor prezentate. A contestat valoarea obiectului cererii pentru stabilirea competenței, arătând că este derizorie, solicitând luarea în considerare a valorii bunurilor ce formează obiectul actelor a căror anulare se cere. Astfel, a arătat că la data introducerii cererii de chemare în judecată obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 327/18.04.200 depășește cu mult suma de 200.000 lei. De asemenea, a susținut că cele 4 acte a căror nulitate se cere, au fiecare în parte ca obiect bunuri a căror contravaloare cumulată la data introducerii acțiunii depășește pragul de 200.000 lei.
Aceste susțineri au fost reiterate și în ședința publică din data de 10.11.2014, solicitându-se admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I..
Prin sentința civilă nr. 6361/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I..
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta I. M. a solicitat constatarea nulității actelor care au fost emise ulterior titlului de proprietate nr._ din 26.10.1995, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare nr. 327/18.04.2000, certificatul de moștenitor nr. 47/2002, certificatul de moștenitor suplimentar nr. 13/17.05.2004, contractul de donație nr. 1498/30.04.2012 și înscrierile în cartea funciară a numerelor cadastrale 476/1 și 476/2.
În drept, potrivit art. 101 alin. 1 coroborat cu alin. 2 C. proc. civ în cerererile privitoare la constatarea nulității unui contract, se va ține seama de valoarea obiectului acestuia, sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.
Întrucât reclamanta care solicită anularea contractelor amintite, nu este parte în aceste contracte, valoarea obiectului contractului se stabilește prin raportare la valoarea imobilelor la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 98 C. proc. civ., în cazul în care valoarea indicată de reclamant este contestată, se va stabili după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți.
În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 99 C. proc. civ. care stabilesc faptul că dacă reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere, competența se stabilește în raport cu valoarea sau natura ori obiectul fiecărei pretenții, iar în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceiași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Având în vedere că valoarea obiectului contractelor a căror anulare se cere a fost contestată în cauză de către pârâți, instanța stabilește valoarea imobilelor ce fac obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 327/18.04.2000 raportat la Grila notarilor publici depusă la dosar de reclamantă și constată că terenul intravilan liber de construcții în suprafață de 2.650,52 mp. are o valoare de 46.110 euro (17,4 euro/mp.), valoarea în lei la data introducerii acțiunii, 04.04.2014, fiind de 205.650,6 lei (la un curs BNR de 4,46 lei - 1 euro la data introducerii acțiunii). În plus, contractul de vânzare-cumpărare mai are ca obiect și un teren extravilan în suprafață de 1.426,73 mp.
Față de aceste aspecte, s-a constatat că în cauză a fost depășit pragul de competență stabilit de lege pentru judecătorie, prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j C. proc. civ., care este de maxim 200.000 lei și întrucât capetele principale de cerere au aceiași cauză, instanța a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâți prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I..
Pe Rolul Tribunalul I. dosarul a fost inregistrat sub nr._ .
În sedinta publica din data de 05.05.2015, Tribunalul a pus in discutie competenta de solutionare a cauzei.
Deliberând asupra competentei de solutionare a cauzei, tribunalul reține următoarele:
Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere că normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat că trebuie să stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna părților, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.
Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești învestite cu judecarea unei cauze având ca obiect constatarea nulității unor acte juridice, tribunalul constată următoarele:
Competența materială a unei instanțe judecătorești presupunând posibilitatea acordată acesteia în mod expres de prevederile legale corespunzătoare în vigoare, instanța consideră că cel mai important demers în vederea justei soluționări a excepției este determinarea exactă a acelor texte legale care acordă această posibilitate urmată de respingerea sau admiterea excepției în funcție de instanța stabilită expres de lege.
În determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, tribunalul retine că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.
Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizata, constată că reclamanta a solicitat constatarea nulității actelor care au fost emise ulterior titlului de proprietate nr._ din 26.10.1995, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare nr. 327/18.04.2000, certificatul de moștenitor nr. 47/2002, certificatul de moștenitor suplimentar nr. 13/17.05.2004, contractul de donație nr. 1498/30.04.2012 și înscrierile în cartea funciară a numerelor cadastrale 476/1 și 476/2.
Astfel, în cauză, în vederea determinării instanței competente, sunt incidente mai multe dispoziții procedurale.
În primul rând, tribunalul reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 99 alin. 2 C. proc. civ. care stabilesc faptul că dacă reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere, competența se stabilește în raport cu valoarea sau natura ori obiectul fiecărei pretenții, iar în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt. Sub acest aspect, se observă că toate capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 327/18.04.2000, a certificatului de moștenitor nr. 47/2002, a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 13/17.05.2004 și a contractului de donație nr. 1498/30.04.2012 au natura juridică a unor cereri principale, având aceeași cauză, astfel încât acestea urmează a fi soluționate de instanța de grad mai înalt.
În al doilea rând, tribunalul reține incidența prevederilor art. 101 alin. 2 C. proc. civ., potrivit cu care valoarea obiectului actului va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea unui act juridic.
În al treilea rând, instanța reține că, referitor la valoarea obiectului cererii prezintă relevanță dispozițiile art. 98 alin. 1 și 3 C. proc. civ., în conformitate cu care, competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar, în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți.
Analizând capetele de cerere cu a căror soluționare reclamanta a învestit instanța, se reține că, sub aspect patrimonial, acestea au un asemenea caracter, dat fiind faptul că dreptul subiectiv ce intră în conținutul raportului juridic litigios poate fi exprimat valoric. A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic. Or, dreptul subiectiv litigios este însuși dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
Odată stabilit caracterul evaluabil al obiectului cererii, tribunalul urmează a cerceta valoarea acestuia.
În acest sens, se impune cu precădere clarificarea naturii juridice a cererii precizatoare formulată de reclamantă la data de 18.02.2015 (filele 54-55). Astfel, tribunalul apreciază că această cerere are caracterul unei cereri precizatoare, reclamanta neaducând niciun fel de modificare obiectului cererii, ci înțelegând doar să clarifice cererea introductivă de instanță. Se reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 327/18.04.2000, a certificatului de moștenitor nr. 47/2002, a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 13/17.05.2004 și a contractului de donație nr. 1498/30.04.2012, ca acte subsecvente titlului de proprietate nr._ anulat parțial, actele juridice a căror anulare o solicită fiind întocmite fără a se cunoaște că titlul de proprietate era anulat parțial. Față de formularea cererii introductive de instanță, tribunalul a solicitat reclamantei (fila 31), în temeiul principiului rolului activ al judecătorului reglementat de art. 22 C. proc. civ., să precizeze felul nulității pentru fiecare capăt de cerere și partea din fiecare înscris a cărui nulitate o cere. În consecința acestei solicitări, reclamanta a precizat că, în realitate, a înțeles să solicite nulitatea parțială a respectivelor acte juridice, respectiv în limita cotei de 5/8 din cele două terenuri, limită în care s-a dispus nulitatea actului primar.
Pe cale de consecință, tribunalul reține că solicitarea de constatare a nulității parțiale a actelor menționate se desprindea cu destulă claritate încă din cuprinsul cererii introductive. Cu toate acestea, însă, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, tribunalul a solicitat reclamantei să facă precizări în scris privitor la partea din înscrisuri a cărei nulitate o cere. Așadar, aprecierea caracterului tardiv al cererii precizatoare de către pârâtă nu are niciun suport procesual, în condițiile în care această cerere nu are natura juridică a unei cereri modificatoare în înțelesul dispozițiilor art. 204 C. proc. civ.
Procedând, în consecință, la cercetarea valorii obiectului cererii, astfel cum a fost indicată de reclamantă (filele 73-74 dosar fond), tribunalul reține că fiecare capăt de cerere (având ca obiect nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 327/18.04.2000, a certificatului de moștenitor nr. 47/2002, a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 13/17.05.2004 și a contractului de donație nr. 1498/30.04.2012) are o valoare determinată în funcție de cota de 5/8 din cele două imobile teren în suprafață de 2650,52 mp. și 1426,73 mp.
Astfel, cota de 5/8 din terenul în suprafață de 1650,52 mp. are o valoare de 123.943 lei (28.824 euro), iar cota de 5/8 din terenul în suprafață de 1426,73 mp. are o valoare de 66.718,8 lei (15.516 euro).
Prin urmare, având în vedere obiectul cererii, caracterul evaluabil al acestuia, precum și valoarea astfel cum a fost indicată de reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Pentru aceste motive, avand in vedere norma legala imperativa mentionata care reglementeaza un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogari, vazand si dispozitiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul apreciaza intemeiata exceptia invocata, urmand sa o admita si, in temeiul dispozitiilor art. 132 alin. 3 Cod procedura civila, sa decline competenta de solutionare a cererii în favoarea Judecatoriei B..
În temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., tribunalul constată ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care vasuspenda din oficiu judecata cauzei și, în condițiile art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va înainta dosarul Curtii de Apel Bucuresti in vederea soluționării conflictului de competenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului I..
Declină competența de soluționare a cauzei reclamanta I. M., cu domiciliul in Bucuresti, sector 6, .. 9, ., . cu pârâții B. N., cu domiciliul in Dobroesti, Sat Fundeni, ., jud. I., H. A.-S., cu domiciliul in Bucuresti, sector 2, ., ., st. 2, . G., cu domiciliul in Bucuresti, sector 6, ., ., . DE C. SI P. I. I., cu sediul in Bucuresti, sector 1, .. 34, P. C. S., cu sediul in S., Sat Ghermanesti, ., jud. I. în favoarea Judecătoriei B..
Suspendă judecarea cauzei.
Înaintează dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență ivit.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
Președinte Grefier
E. M. O. A. P. G.
Concept red. gref. A.G.
Red. Jud: E.M.O./8 exemplare
Comunicat 6 exemplare
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1365/2015. Tribunalul ILFOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1850/2015.... → |
|---|
