Anulare act. Sentința nr. 2537/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2537/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 2537/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2537
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE M. E.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei Civilw privind pe reclamanta R. A. A. P. P. DE S. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, S. N., G. G., R. D.-C., S. R. P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.10.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I., sub nr._, reclamanta R. A. ADMINISTRAȚIA P. P. DE S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. LOCALĂ S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, S. N., G. G., R. D. C., S. ROMÂND P. M. FINANȚELOR P., pronunțarea unei hotărârii prin care să se dispună: constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/12.12.2008, având ca obiect terenul – tarlaua 133, . tarlaua 4 . totală de 5000 mp., emis pe numele S. N., de C. Județeană I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru fraudă la lege și pe cale de consecință: desființarea parțială a actului anterior și a celor subsecvente încheiate în baza titlului de proprietate nr._/12.12.2008 respectiv desființarea parțială a contractului de cesiune nr. 850/09.05.2008, având ca obiect terenul în suprafață de 5.000 mp., situat în raza comunei S., încheiat între S. N., în calitate de cedent și G. G., în calitate de cesionar; desființarea parțială a contractului de vânzare – cumpărare nr. 365/19.04.2010, având ca obiect terenul intravilan în suprafață de 2.500 mp. situat în ., . cu nr. cadastral_, înscris în C.F. nr._ a localității S., încheiat între G. G. și R. D. C.; radierea din cartea funciară a oricărui drept real înscris, în favoarea beneficiarilor S. N., G. G., și R. D. C., pentru o suprafață de teren de 1373 mp., teren având nr. cadastral_, intabulat, în Cartea Funciară a Comunei S., județ I., sub nr._, tarlaua 4Cc, . se suprapune peste o parte din imobilul – teren și construcții, deținut de reclamantă în aceiași locație, sub denumirea de Vila 88 având nr. cadastral 2363/2004 S..
P. întâmpinarea depusă la dosar la data de 02.10.2013, pârâtul R. D. C. a invocat excepția de netimbrare a cererii în raport de prevederile art. 1, 3 și 34 OUG nr. 80/2013.
În motivare s-a arătat că pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/12.12.2008 ce are ca obiect suprafața totală de 5000 mp, RAAPPS datorează taxă de timbru la valoarea terenului, valoare pe care aceasta în calitate de reclamantă trebuie să o indice. P. capătul de cerere privind desființare parțială a contractului de cesiune nr. 850/2008, având ca obiect terenul în suprafață de 5000 mp, reclamanta este obligată să achite taxa judiciară de timbru la valoarea actului juridic, respectiv echivalentul a 15.000 euro conform cursului valutar de la data introducerii acțiunii. Reclamanta datorează taxă de timbru și pentru solicitarea de desființare a contractului de vânzare cumpărare nr. 365/2010 încheiat între G. G. și R. D. C., ce are o valoare totală de 414.290 lei, așa încât și acest capăt de cerere trebuia timbrat la valoarea contractului a cărei desființare se cerere.
Pârâtul a mai arătat că bunurile din domeniul privat, sub imperiul Codului Civil, s-a spus că acestea nu sunt afectate uzului public. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decât prin aceea că proprietarul lor este statul, județul, . a fi o persoană particulară, așa că și regimul juridic trebuie să fie cel de drept comun. Constituția prin art. 44 alin. 2 prevede: Proprietatea este ocrotită și garantată în mod egal de lege, indiferent de titular.
P. întâmpinarea depusă la dosar la data de 02.10.2013, pârâta C. Locală S. pentru S. D. de Proprietate privată asupra Terenurilor, a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată în raport de disp. art. 30 alin. 1 și alin. 2 din O.U.G. 80/2013 și obiectul cererii de chemare în judecată din care reiese că reclamanta nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, întrucât prezenta cerere nu are nimic de a face cu veniturile publice sau cu mandatul reclamantei de gestionare a unei categorii de venituri publice.
P. întâmpinarea depusă la data de 04.10.2013, pârâtul G. G. a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și excepția netimbrării acțiunii.
În motivarea excepției necompetenței materiale, pârâtul a arătat că se stabilește competența materială în raport de capătul principal de cerere, care, în speța de față, este reprezentat de capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate emis în baza prevederilor legii nr. 18/1991. Potrivit prevederilor legale în materie, competența de soluționare a acțiunilor în constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul ce face obiectul titlului de proprietate atacat. În consecință, având în vedere faptul că terenul în cauză este situat pe raza teritorială a Comunei Sangov, județ I., este evident că soluționarea cererii de constatarea a nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate emis cu privire la acest teren este de competența exclusivă a Judecătoriei B..
În motivarea excepției netimbrării, pârâtul G. G. a arătat că acțiunea reclamantei cuprinde mai multe capete de cerere, astfel încât în speță sunt aplicabile prevederile art. 34 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
S-a mai arătat că nu pot fi primite susținerile reclamantei potrivit cărora pentru acțiunea de față ar fi scutită de la plata taxei de timbru întrucât obiectul cauzei, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a actului juridic, nu se circumscrie prevederilor legale invocate de către aceasta, respectiv art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
În opinia pârâtului, în prezenta cauză, reclamanta nu urmărește obținerea unor eventuale sume ce îi sunt datorate și din care ar urma să vireze la bugetul de stat acea cotă dereminată, ci urmărește să desființeze acte juridice civile încheiate între terțe persoane care nu se găsesc în raporturi juridice cu reclamanta.
În ședința publică din data de 14.01.2014, Tribunalul a pus în discuție excepția netimbrării și excepția necompetenței materiale a Tribunalului I..
Analizând excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, tribunalul reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/12.12.2008 emis de către C. județeană I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, și anularea actelor subsecvente.
În drept, potrivit prevederilor art. 29 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile, acțiunile și căile de atac formulate de către prefect sau primar pentru anularea actelor juridice făcute ori emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. P. urmare, față de prevederea legală menționată, excepția de netimbrare va fi respinsă ca neîntemeiată.
P. sentința civilă nr. 50/14.01.2014 s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului I..
P. a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut ur,ătoarele:
În drept, potrivit art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (republicată), este competentă să soluționeze plângerile împotriva hotărârii comisiei județene, judecătoria în raza teritorială este situat terenul. Aceste dispoziții se aplică prin analogie și în situația acțiunilor în anularea titlurilor de proprietate emise de comisiile județene, cum este cazul în speță.
P. urmare, în temeiul prevederilor 132 alin. 1 c. pr. civ., excepția necompetenței materiale a fost admisă, cu consecința declinării în favoarea Judecătoriei B..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 30.01.2014 sub nr._ .
In cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri. S-au depus la dosar actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/2008.
În ședința publică din data de 03.03.2015, Judecătoria B. a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
P. sentința civilă nr. 1205 din 03.03. 2015 Judecătoria B. a admis excepția de necompetență materiala a Judecătoriei B., invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I. și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului
P. a pronunța această sentință, Judecătoria B. a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a investit instanța cu o acțiune având ca obiect: constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr_/12.12.2008 (2500 mp teren S. și 2500 mp păduri); desființarea parțială a actului anterior și a celor subsecvente, respectiv a contractului de cesiune nr 850 din 2008 având ca obiect terenul în suprafață de 5000 mp aflat pe raza . a contractului de vânzare-cumpărare nr 365 din 2010, având ca obiect terenul în suprafață de 2500 mp, situat în . radierea CF a suprafeței de 1373 mp pentru care solicită nulitatea parțială a titlurilor mai sus menționate.
Acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 4 pct. 2, art. 36, art. 41 din legea nr 18/1991 – anulare act în materia fondului funciar.
În ceea ce privește competența materială în materia fondului funciar, instanța subliniază că potrivit modificărilor aduse de art. 94 și 95 din Cod de procedură civilă, Tribunalul judecă toate cererile care nu sunt date în competența materială a altor instanțe. P. urmare, acestei instanțe îi revine competența de a judeca și litigiile de fond funciar. Această interpretare este bazată pe metoda teleologică, rațiune asemănătoarea celei potrivit căreia litigiile în materia proprietății intelectuale au rămas în competența de primă instanță a Tribunalului, cu excepția celor nominalizate expres în Legea nr 18/1991.
În altă ordine de idei, analizând prevederile art. 53 din Legea nr 18/1991, numai plângerea împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenurile care au făcut obiectul reconstituirii. Plângerii au mai fost asimilate și actele prevăzute de art. 54 din Legea nr 18/1991.
P. urmare, legea specială instituie competența Judecătoriei în materia fondului funciar, exclusiv cu privire la acțiunile descrise de art. 53 și art. 54 din Legea nr 18/1991, pentru orice alte litigii derivate din fond funciar, fiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă.
Or, normele de procedură sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel că dispozițiile art. 53 și art. 54 din legea nr 18/1991, nu se pot extinde prin analogie și la restul acțiunilor izvorâte din Legea fondului funciar (anulare act, în speță).
În acest sens, spre deosebire de art. 2 alin. 1 lit. b din codul de procedură civilă din 1865, care stabilea competența judecătoriei pentru toate litigiile derivând din fond funciar, Noul Cod de procedură civilă nu mai conține o prevedere similară. Astfel, potrivit art. 95 alin 1 Tribunalul are competența generală în materie civilă.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că materia fondului funciar nu este distinctă, partajarea competenței între Judecătorie și Tribunal se face în funcție de criteriul valoric, cf. art. 94 Cod proc civ.
Sub acest aspect, instanța reține că obiectul acțiunii este anulare act – pentru suprafața de 1373 mp, respectiv a titlului de proprietate și a actelor subsecvente de înstrăinare încheiate în baza acestuia.
Din analiza contractului de vânzare-cumpărare nr 365 din 2010, rezultă că părțile au înstrăinat terenul de 2500 mp pentru suma de 414.290 lei (f. 45-49)
Cu privire la evaluarea obiectului litigiului – nulitate absolută parțială act, în baza art. 94 alin 1 lit. j, art. 194 alin 1 lit. c Cod proc. Civ. și art. 2 lit. a din OUG nr 80/2013, instanța constată că acesta are o valoare de aproximativ de 227.528 lei, echivalent pentru suprafața de 1373 mp (165,71 lei/mp, raportând prețul contractului de 414.290 lei la suprafața achiziționată de 2500 mp)
În concluzie, și în această ipoteză, valoarea obiectului litigiului depășește valoarea instituită în competența Judecătoriei de art. 94 alin 1 lit. j Cod proc. civ.
Reținând caracterul imperativ al normei de competență, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga, în temeiul art. 94 lit. j, art. 95 și art. 246 alin 1 Cod proc. civ, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și va declina soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului I..
Întrucât cele două instanțe s-au declarat necompetente reciproc de a judeca aceeași pricină, va constata ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 134 și art. 135 C.pr.civ.
Având în vedere că instanțele în conflict se găsesc în circumscripția teritorială a aceleiași curți de apel, în temeiul art. 135 alin. 1 Cod proc. Civ., a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel București, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
P. sentința civilă nr. 59 F/31.03.2015, Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
P. a pronunța această hotărâre, a reținut următoarele:
P. cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr_/12.12.2008 (2500 mp teren S. și 2500 mp păduri); desființarea parțială a actului anterior și a celor subsecvente, respectiv a contractului de cesiune nr 850 din 2008 având ca obiect terenul în suprafață de 5000 mp aflat pe raza . a contractului de vânzare-cumpărare nr 365 din 2010, având ca obiect terenul în suprafață de 2500 mp, situat în . radierea CF a suprafeței de 1373 mp pentru care solicită nulitatea parțială a titlurilor mai sus menționate.
Dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 prevăd că: „(1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
În lumina acestor prevederi, numai plângerea împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenurile care au făcut obiectul reconstituirii.
Potrivit dispozițiilor art. 54 din același act normativ „Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III”.
Normele de procedură sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel că dispozițiile art. 53 și art. 54 din legea nr 18/1991, nu se pot extinde prin analogie și la restul acțiunilor izvorâte din aplicarea Legii fondului funciar (anulare act, în speță), legea specială instituind competența Judecătoriei în materia fondului funciar, exclusiv cu privire la acțiunile descrise de art. 53 și art. 54 din Legea nr 18/1991, pentru orice alte litigii derivate din fond funciar, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv cele prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest sens sunt și dispozițiile art.III alin.2 din Legea nr.169/1997, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, potrivit cărora ,,Nulitatea poate fi invocatặ de primar, prefect, Autoritatea Nationalặ pentru Restituirea Proprietặtilor si de alte persoane care justificặ un interes legitim, iar solutionarea cererilor este de competenta instantelor judecặtoresti de drept comun ."
De asemenea, art. 44^10 din Legea 169/1997, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, prevede că „Terții care au fost vătămați în drepturile lor prin hotărârea comisiei județene sau prin ordinul prefectului ori în alt mod, prin acte administrative prealabile ordinului, cum este cazul propunerilor primarului, și care nu aveau interes de a se adresa acestor organe, având deja un titlu de proprietate privată asupra terenului, ori li se recunoscuse un asemenea drept, potrivit legii, nu pot folosi decât calea acțiunilor de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, în special revendicarea, și nu procedura prevăzută în acest capitol”, aceste diospoziții aplicându-se, potrivit art.44^11 „și în cazul încălcării dreptului de proprietate publică sau privată al statului ori, după caz, al unităților administrativ-teritoriale”.
Totodată, Curtea are în vedere și prevederile art. 44^13 din Legea 169/1997, potrivit cărora „În toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operațiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun și nu conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol”.
Or, în speță, nulitatea titlului de proprietate nu a fost solicitată de persoanele care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului și care sunt beneficiare ale titlului de proprietate contestat, astfel că nu ne aflăm în prezența unei plângeri formulată în temeiul art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991, care să se judece conform procedurii speciale reglementată pentru soluționarea acestor plângeri, ci acțiunea a fost formulată de un terț față de actul juridic a cărui nulitate se solicită, situație în care, în raport de dispozițiile legale arătate, sunt aplicabile dispozițiile procedurale de drept comun. O astfel de solutie este justificatặ și de faptul cặ tertele persoane, nu au posibilitatea de a se folosi de procedura plangerii prevặzutặ de Capitolul IV din Legea nr. 18/1991, dar totodată, nu li se poate îngrădi accesul liber la justiție consacrat de art.21 din Constituție, prin negarea dreptului de a ataca în justiție un titlu de proprietate emis cu încălcarea dispozițiilor legale.
În consecință, având în vedere că, potrivit art. 95 alin. 1 din Noul C.proc.civ., Tribunalul are competența generală în materie civilă, Curtea a apreciat că acestei instanțe îi revine competența de a judeca și litigiul de față.
P. urmare, soluționând conflictul negativ de competență ivit, Curtea a stabilit competența în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 03.09.2015, subn nr._
La termenul de judecată din data de 07.10.2015, tribunalul a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat, excepția lipseicalității procesuale active și excepția autorității de lucru judecat și a reținut cauza în pronunțare asupra acestor excepții.
Analizând excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul R. D. C., prin întâmpinare, tribunalul le va califica drept apărări de fond, având în vedere motivele invocate în susținerea acestora.
Analizând excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul 1 al cererii de chemare în judecată, tribunalul reține următoarele:
P. capătul nr. 1 al cererii introductive de instanță s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/12.12.2008.
În același timp, se constată că prin sentința civilă nr. 6261/14.12.2009, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/12.12.2008, în sensul radierii suprafeței de 2.500 m.p. categoria pădure.
Puterea de lucru judecat – res judicata pro veritate habetur – este reglementata ca o prezumtie legala, absoluta si irefragrabila, ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta.
P. a exista puterea de lucru judecat trebuie sa existe tripla identitate de parti, obiect si de cauza.
In ceea ce priveste primul element – partile – instanta constata identitatea parțială între părțile din cele două cauze, în sensul că și în litigiul anterior au avut calitatea de părți S. N. și C. județeană I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S..
In sfera notiunii de obiect al cererii de chemare in judecata se include nu numai obiectul material (pretentia concreta) ci si dreptul subiectiv care poarta asupra obiectului material. Or, prin sentința civilă pronunțată de către Judecătoria B. s-a s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/12.12.2008, în sensul radierii suprafeței de 2.500 m.p. categoria pădure.
P. cel de-al treilea element – cauza – se înțelege fundamentul pretentiei afirmate, adica situatia de fapt calificata judic, întrucat prin dispozițiile art. 112 C. Proc. Civ. se instituie obligativitatea indicarii in cererea de chemare in judecata a motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza.
P. considerenteșe expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 248 alin. 1 C. pr. Civ., excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul 1 al cererii de chemare în judecată va fi admisă.
Analizând excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele 2 și 3 ale cererii reconvenționale, tribunalul reține următoarele:
P. capetele nr. 2 și 3 ale cererii reconvenționale s-a solicitat rectificarea cărții funciare a localității S. nr._, în sensul radierii suprapunerii numărului cadastral 2363, pre cum și obligarea reclamantei – pârâte la rectificarea documentației cadastrale pentru numărul cadastral 2363.
În același timp, se constată că prin sentința civilă nr. 2239/19.04.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., astfel cum a fost schimbată prin decizia civilă nr. 125A/22.10.2012, au fost anulate încheierile nr._/22.12.2011 și nr._/13.05.2011, emise de către OCPI I. și s-a dispus radierea mențiunilor aferente.
Puterea de lucru judecat – res judicata pro veritate habetur – este reglementata ca o prezumtie legala, absoluta si irefragrabila, ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta.
P. a exista puterea de lucru judecat trebuie sa existe tripla identitate de parti, obiect si de cauza.
In ceea ce priveste primul element – partile – instanta constata identitatea parțială între părțile din cele două cauze, în sensul că și în litigiul anterior au avut calitatea de părți R. D. C. și R.A.P.P.S..
In sfera notiunii de obiect al cererii de chemare in judecata se include nu numai obiectul material (pretentia concreta) ci si dreptul subiectiv care poarta asupra obiectului material. Or, prin sentința civilă pronunțată de către Judecătoria B. au fost anulate încheierile nr._/22.12.2011 și nr._/13.05.2011, emise de către OCPI I. și s-a dispus radierea mențiunilor aferente.
P. cel de-al treilea element – cauza – se înțelege fundamentul pretentiei afirmate, adica situatia de fapt calificata judic, întrucat prin dispozițiile art. 112 C. Proc. Civ. se instituie obligativitatea indicarii in cererea de chemare in judecata a motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza.
P. considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 248 alin. 1 C. pr. Civ., excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele 2 și 3 ale cererii reconvenționale va fi admisă.
Având în vedere soluțiile pronunțate cu privire la excepțiile autorității de lucru judecat, tribunalul apreciază că atât capetele 2 și 3 ale cererii introductive de instanță cât și capetele 1 și 4 ale cererii reconvenționale au rămas fără obiect, astfel încât se impune respingerea acestora în consecință.
P. considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 430 C. pr. Civ. și 194 C. pr. Civ., capătul 1 al cererii de chemare în judecată, precum și capetele 2 și 3 ale cererii reconvenționale vor fi respinse pentru existența autorității de lucru judecat. În același timp, capetele 2 și 3 ale cererii introductive de instanță precum și capetele 1 și 4 ale cererii reconvenționale vor fi respinse ca rămase fără obiect, urmare a admiterii excepțiilor de autoritate de lucru judecat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Califică excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive, drept apărări de fond.
Admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul 1 al cererii de chemare în judecată.
Admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele 2 și 3 ale cererii reconvenționale.
Respinge capătul 1 al cererii de chemare în judecată și capetele 2 și 3 ale cererii reconvenționale pentru existența autorității de lucru judecat.
Respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. A. A. P. P. DE S. cu sediul în București, .-8, sector 1, în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în București, ., sector 3, C. L. S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR cu sediul în ., ., J. I., S. N. domiciliată în S., ., J. I., G. G. domiciliat în București, N. C., nr. 58, ., sector 1, R. D.-C. cu domiciliul ales în București . A, sector 5, S. R. P. M. FINANȚELOR P. cu sediul în București, ., sector 5, și cererea reconvențională ca rămase fără obiect, urmare a admiterii excepțiilor de autoritate de lucru judecat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul I..
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecător M. E. M. M.
M.M. 20 Octombrie 2015
Red. M E – 27.01.2016 -9 ex.
. – 7 ex.
| ← Expropriere. Sentința nr. 156/2016. Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Sentința nr. 308/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
