Anulare act. Sentința nr. 3038/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3038/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 3038/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3038
Ședința publică de la 02 Decembrie 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE – M. E.
GREFIER - OLGUȚA B.- P.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul K. A. N. în contradictoriu cu pârâții R. G.-S., L. A.-M., C. L. V. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR-INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI I., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta prin avocat Reithofer S., cu împuternicirea avocațială aflată la fila 71 dosar, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează ca s-a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare după care:
Reclamantul prin avocat depune la dosarul cauzei o cerere precizatoare.
Tribunalul invoca excepția necompetentei materiale a Tribunalului I..
Reclamantul prin avocat arata ca depus ghidul privind valorile proprietăților din I.. Tribunalul I. este competent pentru soluționarea prezentei cauze.
Tribunalul retine cauza in pronunțare asupra excepției necompetentei materiale.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea depusa la dosarul cauzei la data de 06.04.2015, reclamantul CARUSONE A. a solicitat instanței in contradictoriu cu pârâții R. G.-S., L. A.-M., C. L. V. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR-INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI I. constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._ emis la data de 15.05.2013 de C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR (cod_), în sensul: înlăturării de pe titlu a pârâtei L. A. - M. și a doamnei R. V. (decedată la data emiterii titlului de proprietate) și a menținerii valabilității titlului în favoarea moștenitorilor K. A. N. și R. G. - S..
In motivare a aratat urmatoarele:
Prin Titlul de proprietate nr._ emis la data de 15.05.2013 de C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra a două terenuri situate pe teritoriul comunei; V., jud. I., în suprafață totală de l ha și 1.666 m. p., de pe urma defunctului R. I., pe numele următoarelor persoane:
1)R. V. (soție supraviețuitoare);
2)Subsemnata K. A. N. (fiică);
3)RAOULESCU G. - S. (fiu);
4)LAUREIMT ANIMA - M. (nepoată de fiu, respectiv fiica lui R. G. - S.).
Acest Titlu de proprietate nu a fost emis în mod corect, întrucât:
-(1) La baza întocmirii sale C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a reținut în mod greșit calitatea de moștenitor a pârâtei L. A. - M., care este nepoata de fiu a defunctului R. I., adică fiica pârâtului R. G. - S., astfel că aceasta nu trebuia să se regăsească pe Titlul de proprietate,
-(2) Pârâta LAUREIMT A. - M. nu era cetățean român la data emiterii titlului de proprietate (15 mai 2013), astfel că nu putea dobândi terenuri în proprietate.
-(3) La data emiterii acestuia, respectiv la data de 15 mai 2013, R. V. (soție supraviețuitoare) era decedată.
Părinții reclamantului și ai pârâtului R. G. Șergiu, adică R. I. (sau I. în unele acte) și R. V., s-au căsătorit la data de 30 iunie 1933, așa cum rezultă din Extrasul de stare civilă pentru căsătoriți pe anul 1933 emis la data de 02 decembrie 1941 de Oficiul de Stare Civilă Focșani.
De pe urma căsătoriei părinților mei au rezultat doi copii:
-> reclamanta K. A. N. (fostă R.) născută la data de 22 octombrie 1935, așa cum reiese din Certificatul de naștere ..t. nr._ emis de Sfatul Popular al Orașului Focșani;
-> pârâtul R. G. - S. născut la data de 26 noiembrie 1942, așa cum rezultă din Certificatul de naștere ..n. nr._ emis de Sfatul Popular al Raionului N. B..
Tatăl reclamantei, R. I., a decedat la data de 22 mai 1985, după cum rezultă din Certificatul de deces ..6 nr._, emis de Consiliul Popular al Sectorului l București.
La data de 11 februarie 1991, ca urmare a dezbaterii succesiuni tatălui meu R. loan, a fost întocmit Certificatul de moștenitor nr. 231/07.02.1991 emis de notariatul de stat al Sectorului l București prin s-a stabilit că moștenirea rămasă de pe urma defunctului revine moștenitorilor legali ai acestuia, respectiv:
1)o cotă de 2/8 din masa succesorală revenindu-i mamei mele, R. V. (în calitate de soț supraviețuitor);
2)o cotă de 3/8 din masa succesorală revenind subsemnatei K. A. N. (fiică a defunctului) și
3)o cotă de 3/8 din masa succesorală revenind fratelui meu, R. G. - S. (fiu al defunctului).
Mama reclamantei, R. V., a decedat la data de 19 mai 2004, după cum rezultă din Certificatul de deces . nr._ emis de Primăria Sectorului l București. Prin urmare, în prezenta acțiune aceasta stă în judecată prin moștenitorii săi.
Așa cum a arătat mai sus, prin titlul de proprietate nr._/15.05.2013, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra a două terenuri pe numele (i) subsemnatei, (ii) mamei mele, (iii) fratelui meu, dar și (iv) pe numele nepoatei mele L. A. - M. care este fiica fratelui meu.
Numai că, L. A. - M., face parte din clasa descendenților, motiv pentru care aceasta nu poate veni la moștenirea bunicului său R. loan, în calitate de moștenitor legal, întrucât este înlăturată de la succesiune de tatăl acesteia care are un grad de rudenie mai apropiat cu defunctul (proximior excludit remotiorem).
Prin urmare, în baza principiului proximității gradului de rudenie, vocația concretă a pârâtei L. A. - M. este înlăturată de la moștenirea defunctului prin simpla participare și acceptate a moștenirii de către tatăl acesteia.
De altfel, acesta este și motivul pentru care nepoata mea, L. A. - M., nu a fost trecută ca moștenitor în cuprinsul Certificatul de moștenitor nr. 231 emis la data de 07.02.1991 de Notariatul de stat al Sectorului l București întocmit în urma dezbaterii succesiunii defunctului sau tată. ;
Potrivit prevederilor art. III alineatul (1), partea introductivă și litera a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial a! României, Partea l, nr. 299 din 4 noiembrie 1997:
"(1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de l proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
i. actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;"
Așa fiind, în raport de prevederile legale citate, este nelegală emiterea titlului de; proprietate pe numele pârâtei L. A. - M., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut tatălui meu, R. loan, întrucât aceasta nu face parte din categoria persoanelor îndreptățite la reconsituirea dreptului de proprietate.
Un alt motiv de nulitate este acela că la data reconstituirii, pârâta L. A.-M. nu era cetățean român. Aceasta a renunțat la cetățenia română în anul 2001, iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut la data de 15 mai 2013.
Potrivit Constituției României revizuită în octombrie 2003, în vigoare de la 29.10.2003, cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor prin moștenire legală.
Astfel, potrivit prevederilor art. 44 alin. 2 din Constituția României, cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
Totodată art. 5 din Legea nr.312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine prevede că Cetățeanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România, precum și persoana juridică constituită în conformitate cu legislația unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor și terenurilor forestiere la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană.
Raportat la prevederile legale sus-menționate și ținând cont de faptul că România a aderat la Uniunea Europeană la data de 01 ianuarie 2007, rezultă că cetățenii statelor membre șl apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor începând cu data de 01 ianuarie 2014, or titlul de proprietate a fost emis înainte de împlinirea acestui termen, repectiv la data de 15 mai 2013, astfel că pârâta L. A.-M., deși era cetățean al unui stat membru, nu putea dobândi terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cat nu era nici moștenitor legal îndreptățit sa dobândească terenul.
De asemenea, reconstituirea nu se putea face pe numele soției supraviețuitoare R. V., întrucât la data reconstituirii, respectiv la data de 15 mai 2013, aceasta era decedată,: având ca unici moștenitorii pe cei doi copii, respectiv pe subsemnata K. A. N. și pe fratele meu R. G. S..
Mai trebuie precizat că, potrivit dispozițiilor art. 63 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, republicată și modificată:
„În toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operațiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun și nu conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol."
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 63 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată și modificată; art. III alineatul (1), partea introductivă și litera a)-pct.i) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată și completată; prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente; art. 44 alin. 2 din Constituția României; art. 5 din Legea nr.312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine; art. 117 alin. l C. proc. civ.
La data de 19.11.2015 reclamanta a depus o cerere precizatoare privind valoarea terenurilor retrocedate prin Titlul de proprietate nr._/15.05.2013, relevantă pentru verificarea competenței materiale a instanței în conformitate cu prevederile art. 95 pct.l Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit Titlului de proprietate nr._/15.05.2013 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra:
1)terenului intravilan agricol în suprafață de 2.650 mp situat în orașul V., . 40 .> 2)terenului intravilan agricol în suprafață de 9.016 mp situat în Orașul V., . 44 .> Valoarea cumulată a terenurilor de mai sus este de 1.294.720 Euro (203.785 + 1.090.936).
La termenul de judecata din data de 19.11.2015 tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale a Tribunalului I..
Deliberând asupra competenței de soluționare a cauzei, tribunalul reține următoarele:
Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere că normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat că trebuie să stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna părților, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.
Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești învestite cu judecarea unei cauze având ca obiect constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, tribunalul constată următoarele:
Competența materială a unei instanțe judecătorești presupunând posibilitatea acordată acesteia în mod expres de prevederile legale corespunzătoare în vigoare, instanța consideră că cel mai important demers în vederea justei soluționări a excepției este determinarea exactă a acelor texte legale care acordă această posibilitate urmată de respingerea sau admiterea excepției în funcție de instanța stabilită expres de lege.
În determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, tribunalul retine că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.
De asemenea, tribunalul reține că obiectul prezentului litigiu nu este reglementat de niciuna din dispozițiile legale speciale din materia fondului funciar, ceea ce atrage incidența prevederilor de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizat, constată că reclamanta a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/15.05.2013, eliberat de către C. județeană I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Astfel, sub aspectul patrimonial al cererii deduse judecății, tribunalul constată că aceasta are un asemenea caracter, dat fiind faptul că dreptul subiectiv ce intră în conținutul raportului juridic litigios poate fi exprimat valoric.
Prin urmare, având în vedere obiectul cererii, caracterul evaluabil al acestuia, precum și valoarea astfel cum aceasta reiese din cuprinsul certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale nr._/05.11.2015 depus la dosarul cauzei în ședința de judecată din data de 02.12.2015, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.
P. aceste motive, avand in vedere norma legala imperativa mentionata care reglementeaza un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogari, vazand si dispozitiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul apreciaza intemeiata exceptia invocata, urmand sa o admita si, in temeiul dispozitiilor art. 132 alin. 3 Cod procedura civila, sa decline competenta de solutionare a cererii în favoarea Judecatoriei B..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului I..
Declină competența de judecată privind pe reclamantul K. A. N. în contradictoriu cu pârâții R. G.-S., L. A.-M., C. L. V. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR-INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI I. în favoarea Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Judecător M. E. Olguța B.- P.
RED ME/TEHNORED OB - .12.2015
3 ex—.>
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1804/2015. Tribunalul ILFOV | Expropriere. Sentința nr. 175/2016. Tribunalul ILFOV → |
|---|
