Anulare act. Sentința nr. 3156/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3156/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 2149/2014
DOSAR NR.6062 / 1748/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2149 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.10.2014
P.: E. M.
JUDECĂTOR: D. A.
JUDECĂTOR: N. G.
GREFIER: M. M. A.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta-reclamantă Z. V. împotriva sentinței civile nr. 3156/19.06.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. LOCALĂ POPEȘTI L. și C. JUDEȚEANĂ I., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. de mai sus reclamantul Z. V. a chemat în judecată pe pârâții C. L. P. L. și C. J. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea titlului de proprietate nr._/28.11.1994 în sensul îndreptării erorii materiale, în loc de tarlaua 10/5 trebuie să se prevadă tarlaua 105.
În fapt s-a arătat că în prezent terenul despre care este vorba figurează cu o altă amplasare cadastrală, corect fiind a se reține tarlaua nr. 105. De altfel în procesul-verbal de punere în posesie se menționează în mod corect tarlaua nr. 105.
În drept se invocă prevederile art. 58 din Legea nr. 18/1991.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare, dar în interogatoriul luat au recunoscut pretențiile reclamantului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3156/19.06.2012 Judecătoria Cornetu a respins cererea formulata de către reclamant Z. V. ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit regulii stabilite la art. 1169 C. civ. de la 1864 acela care face o propunere în fața judecății trebuie să o și probeze.
Însă reclamantul nu și-a îndeplinit în această cauză sarcina procesuală stabilită de lege.
Actele depuse la dosar (titlul de proprietate nr._/28.11.1994, procesul-verbal de punere în posesie etc.) nu duc la concluzia cerută a fi constatată, ci lasă loc de interpretare.
Neexistând la dosarul cauzei probe care să susțină cererea reclamantului, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr._ a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare recurenta-reclamantă arată că prin acțiunea dedusă judecății a solicitat rectificarea Titlului de Proprietate nr._/28.11.1994 emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Mun. București, în ceea ce privește îndreptarea strecurată la identificarea tarlalei 10/5 în mod corect fiind 105.
Recurenta-reclamantă arată că motivul de recurs privește disp. art. 304 pct. 8 coroborat cu pct. 9 C.p.c. având în vedere că instanța de fond interpretând greșit actul dedus judecății a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind data cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Mai arată că din actele depuse la dosar respectiv adresa_/21.06.2011 emisă de Primăria Popești L., precum și din răspunsul la interogatoriu al pârâtelor persoane juridice rezultă recunoașterea erorii materiale de cartografiere cu privire la amplasarea terenului în suprafață de 448, 88 mp, situat în Popești L., tarlaua 10/5, . și mai arată că atât din procesul verbal de punere în posesie nr. 4385/22.09.1994 tarlaua 105, figurează în mod corect identificată, însă eroarea a apărut la momentul cartografierii titlului de proprietate.
Recurenta-reclamantă susține că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină, instanța de fond înlăturând toate apărările și susținerile formulate precum și înscrisurile care se refereau la eroarea intervenită la emiterea actului administrativ.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 304 pct. 7 și 9, coroborat cu art. 312 alin 3 ind. 2 Cod. Proc. Civ.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin 1, pct. 5 Cod. proc. civ. hotararea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin 4 și 5 Cod. proc. civ. cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Așa fiind, judecătorul trebuie să aibă un rol activ pentru o justă soluționare a cauzei.
Tribunalul constată că sentința civila recurata nu este motivata în fapt si in drept iar instanța de fond a apreciat în mod greșit în sensul că la dosarul cauzei nu ar exista probe doveditoare. Dimpotrivă la dosarul instanței de fond există înscrisuri depuse de recurentul reclamant precum și răspunsurile date de intimatele parate la interogatoriu.
Pe de altă parte, instanța, în cazul în care avea nelămuriri, pentru a elimina situațiile echivoce, avea posibilitatea și chiar obligația legala în virtutea rolului activ, să dispună completarea probatoriului, inclusiv cu o expertiză tehnică de specialitate în vederea stabilirii amplasamentului terenului, având in vedre si modificările intervenite de la emiterea titlului de proprietate si pana in prezent, in ceea ce privește planul parcelar al localității.
Având in vedere că instanta de fond nu a motivat hotararea pe care a pronuntat-o, tribunalul apreciază că practic, nu a fost cercetat fondul cauzei, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 și alin 6 ind. 1 din Cod. proc. civ. urmează să fie admis recursul iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va dispune pe langa alte probe pe care le considera necesare si efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se stabili amplasamentul actual al terenului ce face obiectul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Z. V. împotriva sentinței civile nr. 3156/19.06.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. LOCALĂ POPEȘTI L. și C. JUDEȚEANĂ I..
Casează sentința civila recurată si trimite cauza in vederea rejudecării la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
M. M. A.
Concept red. gref. M.M.A.
Red. Jud: NG./2exemplare
Jud.fond :– B. C. - Jud./Cornetu
| ← Anulare act. Sentința nr. 1242/2015. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Decizia nr. 2190/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
