Anulare act. Sentința nr. 5096/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5096/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 827/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.827R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul N. S. împotriva sentinței civile nr.5096/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. E. și N. I., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant personal legitimat cu CI . nr._, CNP_ și intimata N. I. personal legitimată cu CI . nr._, CNP_, lipsind intimata N. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și faptul că acesta a formulat cerere de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs, după care,
Recurentul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și la interpelarea instanței arată că domiciliază în București, ., .> Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs.
Recurentul solicită admiterea cererii. Arată că nu i-a fost comunicată sentința civilă, aceasta fiindu-i dată de președintele de . găsit-o pe jos.
Intimata N. I., solicită respingerea cererii și depune concluzii scrise la dosar.
Tribunalul invocă din oficiu excepția nulității recursului pentru nemotivare și acordă cuvântul asupra acestei excepții sub rezerva respingerii cererii de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata solicită respingere recursului. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalului rămâne pronunțare asupra cererii de repunere în termenul de motivare a cererii de recurs și asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 03.12.2012 sub nr._ reclamantul N. S. a chemat în judecată pe pârâtele N. E. (fostă N.) și N. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța i) să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.12.2010 și autentificat sub nr. 3503 de către BNP M. M. Ț. și ii) să se dispună repunerea părților în situația anterioară. Se solicită și cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta N. E., aceștia divorțând la data de 09.11.2011. Urmare a acestui divorț același reclamant a formulat acțiune prin care solicită partajarea bunului comun reprezentat de locuința construită în timpul căsătoriei în Popești-Leordeni, . A, jud. I.. Se arată că deși terenul a fost dobândit de prima pârâtă prin moștenire, construcția reprezintă bun comun, fiind ridicată în timpul căsătoriei. Pe de altă parte, în ciuda faptului că a fost încheiat în formă autentică, contractul menționat, încheiat între cele două pârâte, este lovit de nulitate, notarul acționând în mod fraudulos. Astfel, acesta nu a menționat că pârâta N. E. (fostă N.) era căsătorită la acel moment, și în consecință avea nevoie de acordul reclamantului pentru a putea înstrăina terenul. Totodată, prin același contract se înstrăinează și dreptul de a edifica o construcție de tip P plus M pe același loc. Acesta contract este așadar lovit de nulitate absolută, încălcându-se norme de ordine publică.
În drept se invocă prevederile art. 30-36 din Codul familiei.
Cererea este legal timbrată.
Pârâtele au depus fiecare câte o întâmpinare, arătând în esență că reclamantul nu a avut nicio contribuție la edificarea construcției precum și aceea că actul contestat este pe deplin valabil. Întâmpinările nu au fost motivate în drept.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.12.2010 și autentificat sub nr. 3503 de către BNP M. M. Ț. pârâta N. E. (fostă N.) i-a transmis pârâtei N. I. nuda proprietate asupra terenului din Popești-Leordeni, . A, jud. I. și asupra construcției din paiantă. În același timp s-a transmis și dreptul de a construi o locuință de tip P plus M, în baza autorizației de construire nr. 165 din data de 25.05.2009.
Instanța a observat că reclamantul nu contestă faptul că terenul și construcția din paiantă au aparținut pârâtei N. E. (fostă N.), ci chiar recunoaște că acestea provin din moștenire și, în consecință, sunt bunuri proprii ale acesteia (cf. art. 31 lit. b C. fam.). Fiind bunuri proprii, reiese că pârâta putea dispune de acele bunuri în oricare mod dorea, fără a fi nevoie de acordul soțului. Reiese că sub acest aspect nici un motiv de nulitate absolută a contractului nu poate fi reținută, notarul ce l-a autentificat nedând dovadă de rea-credință, ci a respectat prevederile legale în materie.
Cu privire la autorizația de construcție, cum și aceasta a fost emisă în legătură cu același imobil teren, decurge că putea fi înstrăinată după aceleași reguli, în acord cu adagiul accesorium sequitur principale (accesoriul urmează soarta principalului, iar autorizația reprezintă un drept accesoriu pe lângă terenul cu pricina).
Pentru aceste considerente instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 5096/26.06.2013, a formulat recurs la data de 11.07.2013, reclamantul solicitând admiterea recursului.
Prin cererea depusă la data de 13.09.2014 recurentul reclamanta a solicitat repunerea în termenul de formulare a motivelor de recurs.
În motivarea cererii recurentul a arăta că s-a aflat în imposibilitate de a formula motivele de recurs în termenul legal dintr-o împrejurarea mai presus de voința sa, respectiv nu a intrat în posesia sentinței civile nr. 5096/26.06.2013, până în data de 27.08.2013, dată la care aceasta i-a fost dată de administratorul blocului care o găsise pe jos.
Deliberând asupra cererii de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs Tribunalul reține că sunt aplicabile disp. art. 103 1 din C. proc. Civ. potrivit cărora: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”
În atare situație Tribunalul are de analizat dacă inactivitatea titularului dreptului la acțiune s-a datorat unor motive temeinice, dacă pasivitatea titularului dreptului este imputabilă acestuia și dacă i se va putea reproșa o conduită culpabilă.
Astfel, Tribunalul reține că recurentul și-a motivat cererea de repunere în termenul de formulare a motivelor de reucrs invocând faptul că nu a intrat în posesia sentinței civile recurate decât la data de 27.08.2013, când aceasta i-a fost înmânată de administratorul blocului care o găsise pe jos.
În ceea ce privește argumentele invocate de recurent Tribunalul constată că acestea nu sunt de natură a susține această cerere. Susținerea că sentința civilă recurată nu a fost comunicată, neavând cunoștință de aceasta va fi înlăturată de tribunal, întrucât, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 46 din dosarul de fond, sentința recurată i-a fost comunicată recurentului la adresa din București, ., .. 2, ., adresa indicată de acesta prin cererea de chemare în judecată prin afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatarului. Iar, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 4 Cod procedură civilă, procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personale de cel care l-a încheiat. Neuzând de o astfel de procedură, tribunalul reține că aspectele constatate de agentul procedural referitoare la înmânarea sentinței recurentului fac dovada deplină a celor pe care le constată.
Tribunalul reține totodată că recurentul nu a făcut dovada existenței unor cauze temeinic justificate, exclusive de culpă concretizate în împrejurări de fapt cu caracter de piedică în formularea cererii de reexaminare, pe toată perioada de la data comunicării sentinței recurate respectiv 02.08.2013 și până la data de 13.09.2013, data formulării cererii de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs.
Tribunalul constată că în cauză nu poate opera repunerea în termen, nefiind în prezența unor cauze temeinic justificate obiectiv, de natură să înlăture culpa recurentului privind exercițiul tardiv al formulării motivelor de recurs cu consecința respingerii cererii de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs.
Urmare a respingerii cererii de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs, Tribunalul urmează a analiza excepția excepției nulității recursului pentru nemotivare în termen cu privire la care reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor . . .”, iar, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că recurentul nu a indicat și dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat în cadrul termenului de recurs. În acest sens, tribunalul reține că sentința recurată a fost comunicată recurentului la data de 02.08.2013, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflată la fila 46 din dosarul de fond, iar motivele recursului au fost depuse la dosar la data de 04.09.2013 astfel cum rezultă din ștampila oficiului poștal aplicată pe plicul cu care acestea au fost expediate aflată la fila 6 verso din dosarul de recurs.
În aceste condiții, termenul de formulare a motivelor de recurs a început să curgă pentru recurent la data de 02.08.2013 și s-a împlinit, conform art. 101 alin. 3 C. proc. civ., la 19.08.2013.
Prin urmare, la data depunerii la instanță a motivelor de recurs, termenul de 15 zile era împlinit, devenind aplicabile prevederile art. 103 C. proc. civ..
Față de acestea și văzând dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal”, precum și faptul că, neobservând existența unor motive de ordine publică, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să admită excepția nulității recursului și să constate nul recursul formulat pentru nemotivare în termen.
Tribunalul, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil va lua act că intimata N. E. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de motivare a recursului.
Admite excepția nulității recursului.
Anulează recursul formulat de recurentul N. S. împotriva sentinței civile nr.5096/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. E. și N. I. ca nemotivat în termen.
Ia act că intimata N. E. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: D.A../2exemplare
Jud.fond :H. D. - Jud. /Cornetu
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Anulare act. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
