Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2795/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2795/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 547/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantele . SRL, . P. SRL împotriva sentinței civile nr.2795/01.07.2014 pronunțata de Judecătoria B., in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata R. A. DE T. BUCUREȘTI-R., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin consilier juridic lipsind apelantele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual apel, după care:
Tribunalul ia act ca nu se solicită administrarea probei cu înscrisuri noi in stadiul procesual al apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe excepția inadmisibilității și pe fondul apelului.
Intimata, prin consilier juridic pune concluzii de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune si a excepției inadmisibilității. Solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca temeinica si legală. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amana pronuntarea la data de 09.02.2015.
Pronuntata in sedinta publica, azi 02.02.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. R. |
Nota: După strigarea cauzei si reținerea cauzei in pronunțare se prezintă apărătorul apelantelor . SRL, . P. SRL căruia instanța ii aduce la cunoștință masurile luate in prezenta cauza. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Grefier,
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.547A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantele . SRL, . P. SRL împotriva sentinței civile nr.2795/01.07.2014 pronunțata de Judecătoria B., in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata R. A. DE T. BUCUREȘTI-R., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 20.08.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._/4/2013, reclamanta R. A. de T. R. în contradictoriu cu pârâții S.C. A. T. I. S.R.L. și S.C. S&S G. P. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plata sumei de 9.520 lei reprezentând onorariul fix de avocat pentru reprezentarea în dosarul nr._/3/2009 al Tribunalului București, alături de cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că între părțile din prezenta cauză s-a desfășurat un proces anterior în dosarul nr._/3/2009. În acest dosar pârâtele au solicitat ca R. A. de T. R. să fie obligată să înceteze orice activitate ilegală de transport public interjudețean de persoane. S-a pronunțat sentința comercială nr.5103/20.04.2010 rămasă definitivă, instanțele dând câștig de cauză Regiei Autonome de T. R., pârâtele căzând în pretenții.
În drept a invocat dispozițiile art.998-999 Codul Civil, art.119 pct.9, art.453 C..
În dovedirea cererii a depus la dosar un set de înscrisuri.(f.7-26).
Cererea este legal timbrată.(f.28)
Pârâta S.C. A. T. I. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și a apreciat că este competentă Judecătoria B..
Reclamanta a depus Răspuns al întâmpinare solicitând respingerea excepției, considerând că este competentă Judecătoria Sectorului 4 București.
Prin sentința civilă nr.276/17.01.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2014 de Judecătoria Sectorului 4 București, cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei B.. Astfel că la data de 21.03.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2795/01.07.2014 pronunțata de Judecătoria B., in dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulata de R. A. DE T. BUCUREȘTI-R..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat următoarele:
Instanța a reținut că între părți a existat un litigiu comercial cu privire la obligarea R.A.T.B. la încetarea oricărei activități ilegale de transport public interjudețean de persoane pe anumite trasee, litigiu soluționat în primă instanță prin sentința comercială nr. 5103/20.04.2010 în dosarul nr._/3/2009, prin care s-a admis cererea formulată de reclamantele S.C. A. T. I. S.R.L. și S.C. S&S G. P. S.R.L în contradictoriu cu pârâta R.A.T.B, sentință modificată prin admiterea apelului formulat de R.A.T.B., conform deciziei Curții de Apel București nr. 85A/15.02.2011, decizie rămasă definitivă prin respingerea recursului formulat de S.C. A. T. I. S.R.L. și S.C. S&S G. P. S.R.L.
Conform contractului de asistenta juridica nr. 414 din data de 09.06.2009 (fila 21 din dosarul de fond), facturii .-CA nr.148 din data de 09.06.2009 (fila 22 din dosarul de fond) si ordinului de plata nr._ (fila 23 din dosarul de fond), reiese ca reclamanta din prezentul dosar a fost asistata/reprezentata de aparator fiind achitat onorariu avocat în cuantum de 9.520 lei.
Potrivit art.274 alin.1 C.proc.civ, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Potrivit disp.art.998-999 C.civ. orice faptă a omului,care cauzează altuia un prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, fiind responsabil nu numai de prejudiciul cauzat cu intenție, dar și pentru cel produs din culpa sa.
Având în vedere că pârâtele s-au aflat în culpă procesuală, instanța, în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 C.proc.civ., va admite acțiunea și va obliga pârâtele la plata către reclamanta a sumei de 9.520 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul civil în dosarul nr._/3/2009 solutionat de Tribunalul Bucuresti.
De asemenea in temeiul art 274 C.p.c., instanta va obliga pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții . SRL, . P. SRL solicitând admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței civile apelate, respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata si obligarea reclamantei, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu.
În motivarea cererii, apelanții au arătat ca instanța de fond a pronuntat o hotarare fara a cerceta fondul cauzei, pronuntandu-se apriori asupra exceptiilor absolute, invocate si in fata instantei de fond.
În ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, au arătat ca pretentiile reclamantei se intemeiaza, in concret pe prevederile art 998-999 Codul civil incepand cu faptul generativ izvor al pretinselor obligatii. Contractul de asistenta juridica nr. 414/09.06.2009. In prezenta cauza devin incidente prevederile prescriptiei in materia generala, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extintiva, intrucat acesta nu era abrogat la momentul anului 2009.
Termenul prescripției este de 3 ani: Astfel, in prezenta cauza are relevanta juridica, momentul incheierii si platii, respectiv, la data de 15.06.2009, iar actiunea a fost introdusa/inregistrata la data de 20.08.2013, pe rolul Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, astfel prezenta actiune nu poate fi primita intrucat s-a prescris dreptul material la actiune, inca de la data de 15.06.2012.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii procedurii cu privire la cererile cu valoare redusa. Desi reclamanta, in virtutea principiului disponibilitati procesuale, a ales calea procedurii speciale a Cererii cu Valoare redusa, a arătat reclamanta, ca nu a respectat urmatoarele dispozitii procedurale speciale ale Titlului X, Codul de procedura civila:
Neincadrarea in domeniul de aplicare. Cererea depusa este o actiune in pretentii, izvorata din culpa delictuala. Astfel, pe calea apelului, ca intre cele 2 parti nu exista nici o relație contractuala ci este prezentat un contract de asistenta juridica, cu un birou de avocat, care nu incumba pt. paratele apelante, nici o obligatie.
In ceea ce priveste fondul cauzei, arata ca izvorul generativ al obligatiei de plata (in opinia reclamantei) este reprezentat de un contract de asistenta juridica, ci nu de o hotarare judecatoreasca, in temeiul art. 451 si urmatoarele din Titlul 1, Sectiunea a-6 a din Codul de procedura Civila.
Acest contract de asistenta juridica prezentat de reclamanta ( 414/09.06.2009) numeste obiectul prestatiei ca fiind "redactare întampinare si cerere reconventionala, reprezentare in dos. 19._ T. Bucuresti Sectia 6 comerciala: iar in dispozitivul Hotararii 5.103/2010 pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti se hotaraste admiterea actiunii si respingerea cererii reconventionale, admitand cheltuieli de judecata pentru reclamante si nu pentru R., iar contractul de asistenta al R. se opreste aici limitand mandatul la reprezentarea in fata Tribunalului.
Astfel ca prezentele cheltuieli efectuate de catre reclamanta au constituit reprezentare pt fond si redactarea întampinarii si a cererii reconvetionale, iar din moment ce instanta de judecata a admis actiunea principala, respingand apararile, precum si cererea reconventionala, intemeiat nu a primit cererea de obligarea la cheltuieli, inaintata de catre R., intrucat a respins cererile acesteia admitand actiunea reclamantelor, cu cheltuieli de judecata, adica a paratelor din prezenta cauza.
In prezenta cauza, R. face trimiteri si referiri, la cheltuieli din admiterea apelului R., insa fără a prezenta dovezi care sa sprijine afirmațiile sale, peste dispozitivul hotararii instantei, in care nu s-au solicitat cheltuieli de judecata, nici pe cale separata macar ci doar se multumeste sa faca trimiteri la cheltuielile de la fond, ca bineinteles ca nu pot face obiectul unei astfel de cereri.
Inadmisibilitatea cererii. Reclamanta face trimitere la temeiul de drept prevazut de art. 451 si urmatoarele din Titlul 1, Sectiunea a-6 a din Codul de procedura Civila si anume cheltuielile de judecata, insa in mod eronat, isi intemeiaza prezenta cerere, pe niste prevederi inaplicabile, in prezenta speța, întrucât nu exista o hotarare judecatoreasca, care sa oblige paratele din prezenta cauza, la plata eventualelor cheltuielilor de judecata, fie ele si pe cale separata. In prezenta speta pot fi primite, doar pe cale dreptului comun, argumente ce tin de raspundere civila delictuala, in acest sens a depus si o hotarare judecatoresca, in pretentii, deci pe drept comun, in baza prevederilor art. 996 Cod Civil.
Instanta de fond retine ca reclamanta isi intemeiaza prezenta cerere pe dispozitiile procedurale ale art. 119, pct. 9 si art 453!!??
In drept, cererea de apel se întemeiază pe dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
La data de 13.10.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat, cu menținerea sentinței atacate ca temeinica si legala.
În motivarea intampinarii, intimata a arătat ca în mod corect instanța de fond a reținut faptul că subscrisa a făcut dovada răspunderii civile delictuale a pârâților din prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 998-999 Cod civ. precum și dovada faptului că pârâții s-au aflat în culpă procesuală în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 Codpr.civ.
Astfel, în cazul cererii de recuperare a cheltuielilor de judecată formulată pe cale principală, culpa procesuală se traduce pe planul dreptului material, prin răspunderea civilă delictuală.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, solicită instanței respingerea excepției pe considerentul că prezenta cerere de chemare în judecată se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, culpa procesuală a pârâților fiind stabilită prin decizia comercială nr. 84A/15.02.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2009 de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială prin admiterea apelul formulat de subscrisa și respngerea cererii de chemare în judecată a reclamanților (apelanți-pârâți în prezenta cauză).
Cu privire la aspectele menționate de apelanții-pârâți referitoare la faptul că pretențiile subscrisei se întemeiază pe art. 998-999 Cod civ. începând cu faptul generativ izvor al pretinse lor obligații ... Contractul de asistență juridică nr. 414/09.06.2009 și că aceasta este data de la care ar trebui să curgă termenul de prescripție, care s-ar fi împlinit pe data de 15.06.2012, învederăm instanței următoarele:
Potrivit teoriei și practicii judecătorești în materie "în cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dat câștig de cauză părții care cere cheltuieli de judecată, cererea fiind întemeiată în acest caz și pe dispozițiile art. 998-999 Cod Civil, ca temei general al răspunderii civile delictuale" .
Pretențiile subscrisei se întemeiază pe dispozițiile art. 998-999 Cod civ. care instituie răspunderea civilă delictuală, însă răspunderea poate fi angajată numai dacă există un prejudiciu, o pagubă, o daună. Prejudiciul este nu numai fundamentul ci și măsura reparației, indiferent de gradul culpei celui care a săvârșit fapta. Pentru a obține repararea prejudiciului se cer îndeplinite următoarele condiții: prejudiciul să fie cert și prejudiciul să nu fi fost reparat încă. Condiția ca prejudiciul să fie cert presupune că acesta este sigur, neîndoielnic, în ce privește existența sa și posibilitatea de evaluare.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Astfel, termenul de prescripție nu poate să curgă decât de la data la care a fost stabilită culpa procesuală a apelanților-pârâți și implicit existența prejudiciului subscrisei.
Culpa procesuală a apelanților-pârâți din prezenta cauză a fost stabilită de instanța de judecată la data pronunțării deciziei comercială nr. 84A/15.02.20 11 în dosarul nr._/3/2009 de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială în sensul admiterii apelului subscrisei și respingerii cererii de chemare în judecată a reclamanților (apelanți-pârâți în prezenta cauză). Având în vedere faptul că apelanții-pârâți din prezenta cauză au atacat decizia susmenționată cu recurs, putem aprecia că de fapt culpa procesuală a acestora a fost stabilită definitiv și irevocabil la data pronunțării deciziei comerciale nr. 2985/01.06.2012 în dosarul nr._/3/2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă prin care le-a fost respins recursul ca nefondat.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub numărul_/3/2009, S.C. A. T. I. SRL și S.C. S&S G. P. SRL au solicitat obligarea R.A.T.B. la încetarea oricărei activități ilegale de transport public interjudețean de persoane pe anumite trasee, deoarece acele activități le-au creat grave prejudicii materiale, fiind desfășurate în mod ilegal cu încălcarea normelor privind autorizațiile necesare efectuării transportului public precum și încălcarea principiului concurenței loiale. D. urmare, subscrisa am încheiat Contractul de asistență juridică nr. 414/09.06.2009 având ca obiect asistență și reprezentare juridică în dosarul nr._/3/2009.
Apreciază eronată și lipsită de temei afirmația apelanților-pârâți referitoare la faptul că în prezenta cauză are relevanță momentul încheierii contractului de asistență și al plății onorariului fix de avocat și că acela este momentul de la care ar trebui să curgă termenul de prescripție. Astfel, la data încheierii contractului de asistență juridică suma achitată cu titlu de onorariu fix nu reprezenta un prejudiciu, dreptul de creanță al subscrisei luând naștere după stabilirea de către instanță a culpei procesuale a apelanților-pârâți.
Potrivit art. 453 alin.1 Cod pr.civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească acesteia cheltuielile de judecată", iar apelanții-pârâți din prezenta cauză sunt părțile care au pierdut procesul. Pe cale de consecință, subscrisa nu ar fi putut solicita cheltuielile de judecată decât în momentul în care printr-o sentință definitivă și irevocabilă s-ar fi stabilit care sunt părțile care au pierdut procesul acela fiind și momentul la care a luat naștere dreptul material la acțiune.
Regimul acordării cheltuielilor de judecată este cârmuit de principiul disponibilității, ceea ce înseamnă că acestea vor fi acordate numai în măsura în care au fost solicitate. Astfel, în alineatul 1 al art. 453 Cod pr.civ. se stipulează că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească acesteia cheltuielile de judecată. Dacă persoanele implicate într-un litigiu nu au solicitat cheltuieli de judecată în cadrul procesului, nimic nu se opune ca acestea să fie solicitate pe calea unei acțiuni separate. Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții "care cade în pretenții". Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 453 Cod pr. civ., "partea care cade în pretenții" poate fi atât rec1amantul, cât și pârâtul.
Cu privire la excepția inadmisibilității procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă, solicităm instanței respingerea excepției, întrucât potrivit art. 1025 Cod procedură civilă (în vigoare începând cu data de 15.02.2013) procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fară a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, cu excepția litigiilor în materie fiscală, vamală sau administrativă, privind răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturi de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedure privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri mobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În consecință, procedura cererilor cu valoare redusă este aplicabilă în speță, reclamantul solicitând prin cererea introductivă suma de 9.520 lei cu titlu de debit principal.
Cu privire la afirmațiile apelanților-pârâți referitoare la faptul că prezenta cerere nu se încadrează în domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 1025 Cod procedură civilă, întrucât între părți nu a existat nicio relație contractuală, solicităm instanței să le cenzureze apreciind că sunt nefondate și lipsite de temei. Obligația de plată a cheltuielilor de judecată ocazionate de subscrisa incumbă apelanților-pârâți întrucât sunt părțile care au pierdut procesul potrivit art. 453 alin. 1 și nu ca urmare a nerespectării unor obligații contractuale.
Cu privire la afirmațiile apelanților-pârâți referitoare la faptul că întrucât instanța de fond a respins apărările subscrisei și a cererii reconvenționale, întemeiat nu a primit cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată considerăm de asemenea că este lipsită de temei legal.
Astfel, nu solicită cheltuielile de judecată printr-o acțiune pe cale separată pentru ca acestea nu au fost acordate prin sentința civilă pronunțată la fond pentru că este evident că nici nu ar fi avut cum să ne fie acordate. Aceste cheltuieli sunt solicitate întrucât apelanții-pârâți din prezenta cauză au înregistrat pe rolul unei instanțe o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu subscrisa, cerere care s-a dovedit a fi neîntemeiată, astfel că "partea care cade în pretenții" au fost reclamanții (apelanții-pârâți din prezenta cauză).
Apreciază eronată afirmația apelanților-pârâți că subscrisa face trimiteri și referiri la cheltuieli din admiterea apelului R.A.T.B., întrucât singura afirmație cu privire la admiterea apelului se referă la momentul la care instanța a stabilit culpa procesuală a apelanților-pârâți, dar cheltuielile sunt solicitate pentru asistență juridică și reprezentare a subscrisei în fața instanței de fond.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii solicită instanței respingerea excepției, întrucât în cazul cererii de recuperare a cheltuielilor de judecată formulată pe cale principală, culpa procesuală se traduce pe planul dreptului material, prin răspunderea civilă delictuală. Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea rec1amantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită).
Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 453 Cod pr. civ., "partea care cade în pretenții" poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul. În speța de față, întrucât părțile care au căzut în pretenții sunt apelanții-pârâți în mod legal subscrisa am formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
În privința temeiului de drept reținut de instanța de fond, respectiv art. 119 pct. 9 considerăm că este vorba despre o eroare materială. Astfel, subscrisa și-a motivat pe art. 113 pct. 9 Cod pr.civ. alegerea Judecătoriei Sectorul 4 București ca instanță competentă pentru soluționarea cererii de chemare în judecată, dar acest aspect a fost oricum tranșat prin admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorul 4 București și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cu privire la art. 453 alin. 1 Cod pr.civ. potrivit căruia "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească acesteia cheltuielile de judecată", reținut de instanța de judecată îl considerăm întemeiat având în vedere că subscrisa a solicitat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu fix avocat pe calea unei cereri principale, care a fost timbrată conform dispozițiilor legale în materie iar taxa de timbru reprezintă cheltuieli de judecată ocazionate în prezenta cerere.
În drept: art. 471 alin. 5 coroborat cu art. 205 Cod pr.civ.
Probe: înscrisuri și orice alte probe apar necesare în cursul dezbaterilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține in fapt și în drept următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la actiune tribunalul urmează să o respingă ca neîntemeiată având în vedere dispozitiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora prescripția dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba.
Or, în cauză, termenul de prescripție nu poate să curgă decât de la data la care a fost stabilită culpa procesuală a apelanților-pârâti, respectiv de la data 01.06.2012, data la care a fost pronunțată decizia nr. 2985 de ICCJ.
Cu privire la excepția inadmisibilității procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă tribunalul apreciază că nu reprezintă o veritabilă exceptie ci un motiv de apel .
Constată tribunalul că susținerile apelantei sunt vădit nefondate, valoarea cererii fiind sub 10. 000 lei și nu sunt întrunite conditiile negative prevăzute de art. 1025 Cod pr. Civilă.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că între părți a existat un litigiu comercial soluționat în primă instanță prin sentința comercială nr. 5103/20.04.2010, sentință ulterior modificată prin admiterea apelului formulat de R. conform deciziei nr. 85/15.02.2011, decizie rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2985/01.06.2012 pronunțată de ICCJ.
Potrivit art. 998-999 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Or, în cauză tribunalul constată că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale si anume:
1.existenta unui prejudiciu;2.existenta unei fapte ilicite;3.existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;4.existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Astfel existenta prejudiciului este dovedită de contractul de asistentă juridică nr. 414/09.06.2009 încheiat cu cabinetul de avocat precum și de ordinul de plată din data de 12.06.2009, fapta ilicită constă în promovarea unei cereri de chemare în judecată asupra căreia s-a statuat de către instanțele judecătorești că este neîntemeiată, încheierea contractului de asistentă juridică fiind strâns legată și determinată de promovarea acestei actiuni.
Față de aceste considerente, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefundat cu consecința mentinerii hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiata.
Respinge apelul formulat de apelantele . SRL cu sediul in ., .-11,, . P. SRL cu sediul in ., .-11, împotriva sentinței civile nr.2795/01.07.2014 pronunțata de Judecătoria B., in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata R. A. DE T. BUCUREȘTI-R. cu sediul in sector 1, București, .. 1,ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publică, azi, 09.02.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R-
Red. Jud: V.E./4ex/16.04.2015
Jud.fond :Ghihanis A.– Jud B.
Comunicat 2 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 360/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 363/2015.... → |
|---|
