Contestaţie la executare. Decizia nr. 252/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 252/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 252R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 MARTIE 2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - L. C. C.
GREFIER - M. G.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta P. B. J. împotriva sentinței civile nr. 2514/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. C. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal și asistat de avocat care depune împuternicire avocațiala la dosarul cauzei, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul că intimatul a depus la dosarul cauzei prin serviciul Registratură întâmpinare (1 ex), după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul, prin avocat solicita respingerea recursului ca nefundat. Cu cheltuieli de judecata. Depune in acest sens chitanțe nr.149/01.03.2013 și 147/21.02.2013, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentinta civila 5842/2011 a C. Sectia de C. Administrativ si Fiscal, a fost declinata catre aceasta instanta, competenta de solutionare a prezentei contestatii la executare.
Astfel, Curtea retine ca prezenta contestatie este o contestatie la executarea propriu-zisa, intrucat aceasta vizeaza exclusive un act de executare, constand in raportul de expertiza contabila intocmit in faza de executare silita.
Prin cerere contestatorul arata ca desi obligatia stabilita de instanta este in sensul de a plati intimatului drepturile salariale cuvenite de la data de 05.11.2009, pana la reintegrarea in functie, in mod eronat expertul contabil a luat in calcul si suma reprezentand chiria, suma care nu face parte din categoria drepturilor salariale.
Tototdata contestatorul critica raportul de expertiza contabila si sub aspectul ca in mod eronat la calculul creantei, s-ar fi avut in vedere si sporul pentru pericol, si conditii vatamatoare, cu privire la care arata ca se platesc doar perioada in care angajatii isi desfasoara activitatea in acele conditii.
Au fost depuse acte in sustinerea actiunii.
Prin intampinarea depusa la dosar de catre intimatul M. C. S., acesta solicita respingerea contestatiei ca neantemeiata, deoarece contestatorul avea la dispozitie posibilitatea sa dea lamuriri si informatii complete si a formuleze obiectiuni pe care sa le comunice executorului judecatoresc.
Prin sentința civila nr.2514/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul P. B. J..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Contestatia la executare este in principal un mijloc procedural creat pentru procedura de executare silita, prin care se obtine, anularea sau indepartarea unor acte de executare sau uneori chiar anularea titlului executoriu.
Comform art.399cpc, “ impotriva executarii silite precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.”
Din dispozitiile art.399Cpc. reiese ceea ce se poate contesta: executarea silita insasi precum si orice act de executare.
Contestatia la executare propriu-zisa poate avea ca temei: alegerea procedurii executionale, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea actelor, vicii de forma ale titlului sau ale somatiei, incalcarea oricaror forme in cadrul executarii.
Fiind o cale de atac deschisa contra masurilor de executare nelegale,, urmeaza ca partile sa nu se poata sprijini in contestatia lor, decat pe nelegalitati ale actelor de executare, si nu pe motive de fond.
Or, din felul cum a fost formulate contestatia, nu reies neregularitati ale actelor de executare. Practic, contestatia se refera la modul de calcul al creantei in sensul ca se doreste scoaterea de la calculul creantei anumite drepturi salariale. Ori din titlul executoriu, reiese fara echivoc care este obligatia debitorului de plata, iar a contesta suma stabilita inseamna a repune in discutie o hotarare judecatoreasca definitiva.
Mai mult decat atat, din inscrisul depus in cauza la fila 51, respectiv proces-verbal de incetare executare din 30.03.2012, a reieșit ca a incetat executarea ca urmare a achitarii integrale a debitului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul P. B. J. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea cererii și emiterea unei dispoziții de recalculare a sumei datorate de P. București J. creditorului M. ( fost S.) C. S., iar în cazul constatării că s-a plătit mai mult decât se datora, sa se dispună întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că prin decizia civilă nr.665/24.03.2011 emisă de Curtea de Apel București, in dosarul nr._/3/2009 prin care s-a dispus plata drepturilor salariale de la data destituirii la data reintegrării pentru d-nul M. ( fost S.) C. S.. Calcularea creanței s-a făcut în cadrul dosarului de executare prin raportul de expertiza întocmit de expertul contabil care a introdus nejustificat în calculul sumei de plata ca drept salarial compensația pentru chirie și două sporuri, sporul de pericol și sporul pentru condiții vătămătoare care conform legii se acorda in raport de timpul lucrat, potrivit pontajului. Astfel că instanța de fond, in mod greșit a respins cererea prin care reclamantul a solicitat recalcularea creanței.
În ceea ce privește faptul ca P. J. a executat creanța în întregime, acest lucru nu echivalează cu faptul achiesării la situația de iregularitate în modul de calcul efectuat în expertiza, ci debitul a fost executat, întrucât termenul de 6 luni se împlinea la data de 14.03.2012, iar termenul fixat de Judecătoria Cornetu, in speță era 16.05.2012 și in plus societatea de executori instituise poprirea asupra conturilor unității.
Mai mult decât atât, aspectele ce țin de incidența art.25 alin.2 din Legea 293/2004 prin care reclamantul fusese trecut retroactiv într-o funcție inferioara, cu un coeficient de salarizare mai mic, nu mai sunt de actualitate, întrucât s-a revenit asupra deciziei respective.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.399 teza I și teza II C.proc.civ, art.281 ind.1 C.proc.civ, art.25 alin.2 din Legea nr.293/2004, art.7 din OG 22/2002, art.402 C.proc.civ, Legea nr.293/2004 republicata.
În dovedirea cererii, recurenta a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 28.02.2013 intimatul M. C. S. a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat, iar in subsidiar obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, intimatul a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinica și legală, întrucât pe calea contestației la executare instanța de executare nu poate primi apărări de fond privind hotărârea ce constituie titlu executoriu
În dezvoltarea recursului, creditorul nu a invocat nelegalitatea încuviințării silite, ci aspecte care privesc însuși fondul litigiului soluționat prin hotărârea încuviințată de executare, ceea ce nu poate fi primit pentru ca ar presupune repunerea în discuție a ceea ce este deja judecat.
Drepturile salariale și întinderea lor au fost discutate în cadrul procesului asupra fondului, atunci când Curtea a judecat în mod irevocabil acțiunea ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/3/2009 pronunțând decizia civilă nr.665/24.03.2011 ce constituie titlu executoriu. Întinderea drepturilor salariale nu trebuie confundata cu întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
A mai arătat recurentul și că raportul de expertiza a fost valorificat în procesul verbal de poprire a sumelor.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.115 și urm. C.proc.civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți, dar și a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs, este criticată hotărârea primei instanțe pe aspecte de nelegalitate și de netemeinicie în privința modului în care instanța de fond a apreciat probatoriul în cauză. Astfel, s-a invocat faptul că în dosarul de executare silită a fost întocmit un raport de expertiză unde în mod nejustificat a fost introdus în calculul sumei de plată, ca drept salarial, compensația pentru chirie și două sporuri, sporul de pericol și sporul pentru condiții vătămătoare care, conform legii, se acordă în raport de timpul lucrat, pe baza pontajului.
Tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 2514/28.05.2012 pronunțată de către Judecătoria Cornetu a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare cu motivarea că din modul de formulare a acesteia reiese că se dorește scoaterea de la calculul creanței a anumitor drepturi salariale, ceea ce ar fi de natură să pună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă. Mai mult, din cuprinsul procesului – verbal de executare din data de 30.03.2012 reiese faptul că executarea silită a încetat ca urmare a achitării integrale a debitului.
În drept, tribunalul reține că în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 1 C. pr. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În cadrul contestației la executare propriu – zise se poate contesta executarea silită însăși precum și orice act de executare, cerându-se chiar anularea întregii executări. Pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea pusă în executare, ci instanța care rezolvă contestația se limitează să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, sau când este cazul, stabilește întinderea și înțelesul dispozitivului ce se execută. În ceea ce privește temeiul contestației la executare propriu – zise, acesta poate fi: prescripția dreptului de a cere executarea silită sau perimarea unor acte de executare; vicii de formă ale titlului executoriu sau ale altor acte de executare, ca de pildă ale somației de plată și publicațiilor de vânzare; nerespectarea termenelor; încălcarea oricăror forme în cadrul executării silite etc..
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în faza de executare silită, acesta nu face parte din categoria actelor de executare silită și nu poate face obiectul contestației la executare, întrucât nu este un act care emană de la executorul judecătoresc. În situația în care contestatorul este nemulțumit de raportul de expertiză efectuat în faza de executare silită, are posibilitatea de a solicita instanței care soluționează contestația la executare să încuviințeze efectuarea unei expertize judiciare.
În cauză, tribunalul constată că motivele contestației la executare se referă la faptul că în cuprinsul raportului de expertiză a fost introdusă din eroare suma care reprezintă chiria ca făcând parte din categoria drepturilor salariale și au fost reținute două sporuri care trebuiau plătite doar pentru perioada în care angajații își desfășoară activitatea în acele condiții. Or, după cum s-a arătat mai sus, aceste critici sunt inadmisibile pe calea contestației la executare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 274 alin. 1 și 3 C. pr. civ., va fi obligat recurentul la plata către intimat a sumei de 750 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu de avocat. Tribunalul apreciază că se impune reducerea onorariului de avocet de la suma de 1.500 de lei la 750 de lei, având în vedere complexitatea redusă a cauzei precum și faptul că recursul a fost soluționat chiar la primul termen de judecată acordat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta P. B. J. cu sediul în J., ., J. I. împotriva sentinței civile nr. 2514/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. C. S. cu domiciliul în sector 3, București, .. 17, ., . ca nefondat.
Cu aplicarea art.274 al.3 C.p.c. obliga recurenta să plătească intimatului suma de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecata făcute in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2013.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, M. G. |
Concept red. gref. M.G. – 14.03.2013
Red. Jud: E.M./2ex/22.03.2013
Jud.fond: F. A. L. – Jud. Cornetu
| ← Legea 10/2001. Încheierea nr. 21/2013. Tribunalul ILFOV | Cerere necontencioasă. Decizia nr. 66/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
