Contestaţie la executare. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 254/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 254R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 MARTIE 2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - L. C. C.
GREFIER - M. G.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinței civile nr.2467/30.04.2012 pronunțată de Judecătoria B., in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul K. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al IV lea termen de judecată, stadiu procesual recurs, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind una temeinica si legala. Totodată arată ca procesul verbal 199/2011 a fost comunicat prima oară la data de 29.06.2011 odată cu somația de executare. Cu cheltuieli de judecată. Depune în acest sens chitanța nr.105/13.12.2012, factura nr.427/13.12.2012, chitanță nr.16/04.02.2013, factura nr.64/04.02.2013, chitanță nr.15/04.02.2013, factura nr.63/04.02.2013 reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ contestatoarea C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR a chemat in judecata pe intimatul K. D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare, in dosarul de executare nr. 199/2011.
In motivare, contestatoarea a arătat ca Biroul Executorului Judecatoresc - D. și D., a inștiințat debitoarea C. Județeana I. pentru S. D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor ca impotriva acesteia se desfasoara procedura de executare silita in modalitatea popririi asupra conturilor bancare, inființata la cerererea creditorului K. D.. A mai arătat că actele de executare incepute impotriva contestatorei sunt nelegale atat din punct de vedere procedural, cat si cu privire la conținutul titlului executoriu. Cheltuielile de executare sunt nejustificate, titlu de chelruieli de executare, care in realitate reprezinta suma de 691,44 lei, executorul judecatoresc, prin incalcarea vadita a legii, a mai adăugat si suma de 3100 lei, ce reprezinta onorariul avocatului, sumă pe care C. Judeteana I. pentru S. D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor, nu ar avea de ce sa o plateasca si care nu intra in sfera cheltuielilor de executare.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 399 si următoarele din Codul de procedura civila, a prevederilor Legii nr. 18/1991, republicata si ale H.G. nr. 890/2005, a Regulamentului de aplicare a Legii nr.247/2005 si s-a solicitat judecata cauzei in lipsă potrivit art 242 C..
In sustinere, contestatoarea a depus inscrisuri.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a fost invocata excepția tardivității contestatei la executare.
La termenul de judecata din data de 30.04.2012 instanța a pus in discuție excepția tardivității contestației la executare si a reținut cauza in pronunțare pe aceasta excepție. Prin sentința civilă nr.2467/30.04.2012 pronunțată de Judecătoria B., in dosarul nr._ a fost respinsă contestația la executare formulata de contestatoarea C. Județeană I. pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor ca tardivă.
P. a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
La data de 24.06.2011, au fost emise procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare precum și somația nr.199 în cadrul Dosarului de executare nr.199/2011 la cererea creditorului K. D., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.2026/2008 pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul civil nr._, fiind somată contestatoarea ca în termen de maximum 10 zile de la comunicare să achite suma de 3.791,44 lei conform procesului verbal anexat.
Potrivit art.401 alin.1 lit.a din Codul de Proc civilă contestația la executare se introduce în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
În cauza de față, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare și, în aceste condiții, termenul pentru introducerea acesteia începe să curgă de la data la care debitorul a primit somația nr.199 însoțită de procesul verbal contestat, respectiv 29.06.2011 (fila 65), astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare.
Cum prezenta contestație a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.01.2012, după expirarea termenul de 15 zile prevăzut de art.401 alin.1 lit.a Cproc civilă, instanța a admis excepția tardivității invocată de intimat și a respins contestația ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea C. Județeană I. pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, iar pe fond admiterea contestației la executare, anularea executării, a titlul executoriu care este reprezentat de procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare, si a oricărui act de executare silită început împotriva noastră de Biroul Executorilor Judecătorești D. și D. care face obiectul dosarului de executare nr.199/2011, cu suspendarea executării până la soluționarea prezentei.
În motivarea cererii, recurenta a arătat ca procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, in dosarul de executare nr.199/2011, i-a fost comunicată de Biroul Executorului Judecătoresc D. și D., prin adresa înregistrată sub nr._/22.12.2011. Contestația la executare a fost introdusă la data de 30.12.2011 deci la 8 zile de la primirea titlului executoriu, și a fost înregistrată la instanța de judecată in data de 03.01.2012, astfel că termenul de 15 zile nu a fost depășit.
Prin sentința civilă nr.2026/17.04.2008, titlu executoriu care face obiectul dosarului de executare contestat, instanța a obligat comisia locala sa întocmească procesul verbal de punere în posesie, iar comisia județeana sa emită titlul de proprietate. Or emiterea titlului de proprietate este o obligație generică care presupune obligații distincte și obligații distincte și independente pentru fiecare instituție în parte, astfel C. Locala preia si analizează cereri, completează anexele, primește și transmite contestațiile formulate de persoanele interesate, înaintează și prezintă spre validare împreuna cu documentația necesara Comisiei Județene, pune in posesie prin delimitare in teren, completează fișele de punere in posesie pe teren și comunica întreaga documentația Comisiei județene și OCPI I.. Abia atunci C. Județeana poate întocmi titlu de proprietate in baza documentației primite de la C. Locala, ori in lipsa acestora C. județeana se află in imposibilitatea de a-și onora sarcinile prevăzute de regulament și de instanță.
Astfel ca Judecătoria B., in soluționarea dosarului nr._ a reținut corect faptul ca emiterea titlului de proprietate nu se poate face din culpa reclamantului și nu din culpa celor doua comisii, reclamantul refuzând in mod constant propunerile de amplasamente făcute de comisia locală.
Mai mult decât atât, executorul judecătoresc, la cererea creditorului a demarat cu rea credință executarea silită împotriva Comisiei Județene I., cunoscând faptul ca aceasta isi poate îndeplini obligațiile doar după ce comisia locala isi îndeplinește obligațiile prevăzute de lege și de instanță, având posibilitatea sa acționeze împotriva comisiei locale, lucru pe care l-a și făcut, după începerea executării silite împotriva comisiei județene.
În faza executării silite, la lichidarea cheltuielilor de executare trebuie avută în vedere și culpa procesuala a debitorului, creditorul acestor obligații nu putea trece direct la executarea fără a face dovada existenței unui refuz nejustificat din partea celor doua comisii de a se conform dispozițiilor instanței.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.299 și următoarele, art.304 ind.1 C.proc.civ, precum și orice alte dispoziții legale incidente in cauza.
În dovedirea cererii, recurenta a solicitat proba cu acte.
La data de 23.10.2012 intimatul K. D. a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, intimatul a arătat ca instanța de control judiciar poate, în caz de admitere, fie să caseze, fie să modifice hotărâre a primei instanțe, conform prevederilor art. 312 alin. (2) C. Proc. Civ. "Desființarea" hotărârii atacate, soluție pretinsă de recurenta-contestatoare, este o măsură specifică hotărârilor pronunțate în faza procesuală a apelului, astfel încât nu poate fi incidentă în speță.
În al doilea rând, prima instanță a admis excepția tardivității invocată de subsemnatul și a respins contestația la executare pentru acest motiv. Prima instanță nu s-a aplecat asupra fondului cauzei și nu a administrat probe în acest sens, rezultând cel puțin următoarele două concluzii.
Mai întâi, instanța de recurs nu se poate pronunța asupra aspectelor de fond, întrucât nu există o cercetare primară efectuată de prima instanță și nu există o măsură care să fie supusă controlului judiciar. P. acest motiv, toate argumentele invocate de recurenta-contestatoare privind fondul cauzei sunt neavenite în această fază procesuală.
Apoi, întrucât nu se poate apleca decât asupra temeinicei admiterii excepției tardivității, în cazul în care va aprecia ca întemeiat recursul formulat, instanța de recurs nu poate decât să caseze hotărârea primei instanțe și să trimită cauza spre rejudecare.
Față de aceste aspecte procedurale, a arătat intimatul că prin prezenta nu răspunde argumentelor de fond invocate de recurentă, ci formulează apărări numai în ceea ce privește motivul de recurs privind admiterea pretins eronată a excepției tardivității contestației la executare.
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește respingerea ca tardivă a contestației la executare, față de formularea acesteia cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. Proc. Civ. Deși recurenta-contestatoare pretinde că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare i-a fost comunicat odată cu adresa de înființare a popririi, respectiv la data de 22.12.2011, susținerea acesteia este contrazisă de înscrisurile depuse de subsemnatul în primă instanță. Potrivit dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflate la fila 65 în dosarul de fond, recurenta-contestatoare a recepționat procesul verbal contestat la data de 29.06.2011.
Prin prezenta contestație la executare, se contestă atât executarea silită însăși, cât și unul dintre actele de executare - procesul-verbal de cheltuieli de executare. Or, conform art. 401 alin. 1 Cod proc. civ., pentru ambele aceste demersuri termenul de formulare a contestației la executare a început să curgă de la data de 29.06.2011 - data comunicării somației - primul act de executare și procesului-verbal de cheltuieli de executare.
Adresa de înființare a popririi putea fi contestată pentru aspecte procedurale proprii demersului de înființare a proprii. Nicidecum, însă, somația și procesul-verbal de cheltuieli de executare nu puteau face obiectul contestației împotriva înființării popririi, de vreme ce acestea dintâi au fost comunicate cu aproape 6 luni anterior comunicării adresei de înființare a popririi.
P. a conchide, întrucât termenul de 15 zile de la data comunicării somației și a procesului-verbal de cheltuieli de executare a expirat la data de 16.07.2011, iar contestația în cauză a fost formulată la data de 30.12.2012, potrivit susținerilor recurentei, cererea introductivă a fost formulată tardiv, rațiune pentru care hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Deși a solicitat "suspendarea executării până la soluționarea cauzei", recurenta nu a motivat acest capăt de cerere și nici nu a precizat care este obiectul suspendării: executarea silită sau hotărârea primei instanțe. Întrucât prin hotărâre a primei instanțe, recurenta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată ori la executarea altei obligații, deducem că obiectul suspendării îl constituie executarea silită.
În condițiile în care cuantumul cheltuielilor de executare stabilite prin procesulverbal contestat este redus, respectiv 3.791,44 lei, față de bugetul recurentei, suspendarea executării silite nu constituie decât un mijloc de tergiversare, cheltuielile de executare într-un cuantum cel puțin rezonabil neputând pricinui daune în patrimoniul recurentei ori pune în pericol activitatea acesteia.
Mai mult, suspendarea executării este condiționată de depunerea unei cauțiuni, conform art. 300 alin. (3) C. Proc. Civ., astfel încât, în eventualitatea în care veți aprecia ca temeinică cererea de suspendare, se impune obligarea recurentei la plata cauțiunii reglementate de textul de lege anterior amintit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.312 alin.2 C.proc.civ, art.401 alin.1 lit. a C.proc.civ, art.300 alin.3 C.proc.civ
În dovedirea cererii, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, conform art. 305 C. Proc. Civ.
În etapa procesuală a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând recursul formulat, tribunalul constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 401 lit. a din Codul de procedură civilă, „contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare”.
Contrar celor reținute de prima instanță, se constată că partea contestatoare nu a luat cunoștință de procesul verbal de cheltuieli de executare la data de 29.06.2011, potrivit dovezii de comunicare existente la dosar (fila 66), deoarece la respectiva dată i-a fost comunicată numai somația nr. 199/2011/24.06.2011, aspect ce reiese din mențiunile existente pe respectivul înscris.
Nu poate fi reținut nici înscrisul comunicat de executorul judecătoresc instanței de judecată (fila 134 dosar recurs), deoarece, deși în partea referitoare la comunicare este cuprins și procesul verbal de cheltuieli de executare ca act notificat, în dovada de primire și procesul verbal de predare nu există nicio referire la documentul contestat.
Astfel, nu se poate considera că recurenta a luat cunoștință de procesul verbal de cheltuieli de executare la 29.06.2011, în lipsa unor probe care să formeze convingerea instanței în acest sens, pentru a începe să curgă termenul legal peremptoriu prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă.
Tribunalul va găsi întemeiată susținerea recurentei referitoare la momentul luării la cunoștință a actului contestat ca fiind data de 22.12.2012, dată la care i s-a comunicat adresa de înființare a popririi, în care sunt incluse cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal din 24.06.2011. În acest sens, au fost depuse adresa de înștiințare a înființării popririi și dovada de comunicare ( filele 46,51 dosar recurs).
Față de cele expuse, se reține că prin introducerea contestației la executare la data de 05.01.2012, a fost respectat termenul de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință de actul contestat, astfel încât, deoarece prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, soluționând cererea în temeiul unei excepții procesuale peremptorii, tribunalul va face aplicarea art. 304 pct. 9, 312 alin. 1,5 din Codul de procedură civilă, urmând să admită recursul, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
Nu se va proceda la analizarea celorlalte motive de recurs care vizează fondul litigiului dedus judecății, având în vedere că prin sentința atacată prima instanță nu a cercetat fondul litigiului.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în sector 3, București, . împotriva sentinței civile nr.2467/30.04.2012 pronunțată de Judecătoria B., in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul K. D. cu domiciliul ales
în sector 3, București, ., ., .> Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2013.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, M. G. |
Concept red. gref. M.G. – 14.03.2013
Red. Jud: L.C./2ex/
Jud. fond: G. C. – Jud. B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 74/2013.... | Anulare act. Decizia nr. 920/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
