Contestaţie la executare. Decizia nr. 143/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 143/2014
DOSAR nr. 10._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 143/R
Ședința publică din data de 13.01.2014
Tribunalul constituit din:
P. A. L. G.
JUDECĂTOR O. E. M.
JUDECĂTOR P. R.
GREFIER A. V. F.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul N. G. împotriva sentinței civile nr. 2187 din data de 02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 10._ în contradictoriu cu intimații C. L. M. și S. D., C. & D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul N. G., personal care prezintă CI . nr._, CNP_, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurentul nu a îndeplinit obligațiile, iar intimata S. D., C. & D. a depus întâmpinare care a fost comunicată, după care:
Recurentul N. G., personal depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Recurentul N. G., personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri sens în care depune la dosar scrisoare medicală, decizie asupra capacității de muncă nr. 300/29.01.2001, certificat medical nr. 42/12.01.1998, bilet de ieșire din spital și certificat medical nr. 2007/17.10.2000.
Tribunalul, în temeiul art. 167 Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurent apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul N. G., personal, solicită admiterea recursului și anularea tuturor actelor de executare silită. Arată că se judecă de 8 ani, iar Primăria M. i-a încheiat un proces-verbal de recepție a construcției gardului.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusa pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 27.06.2012, sub nr. 10._, contestatorul N. G. în contradictoriu cu intimatii C. L. de Fond Funciar M. și Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „D., C. și D.”, a formulat contestație la executare solicitând anularea actelor de executare efectuate de S. D., Cosoreanu si D. în dosarul de executare nr. 9112/2012, respectiv somația nr. 911/2012 și procesul-verbal încheiat la data de 13.07.2012, suspendarea executării silite până la soluționarea dosarelor aflate pe rolul acestei instanțe.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esență că titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 354A/19.04.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ prin care s-a dispus obligarea sa la desființarea împrejmuirii suprafeței de 1189 mp. Se arată că acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ a fost calificată inițial ca o acțiune în revendicare, apoi ca o acțiune în obligația de a face.
Instanța de fond a respins acțiunea însă în calea de atac a apelului cum a fost calificată în urma stabilirii obiectului - acțiune de a face, s-a dispus modificarea sentinței instanței de fond. Instanța de apel a pronunțat hotărârea în cauză doar în baza expertizei judiciare fără a se administra alte probe și fără a se lămuri dacă instanța de fond a apreciat în mod corect probele în condițiile în care contestatorul (pârât în cauza respectivă) este constructor de bună-credință, iar intimata C. L. M. are o culpă la modificarea planului parcelar și la emiterea de titluri de proprietate cu suprapuneri de amplasament.
Este astfel nelămurit temeiul legal în baza căruia, fără să existe o revendicare imobiliară, să se desființeze o împrejmuire executată cu autorizație emisă de Primăria M..
Pe rolul Judecătoriei Cornetu există două cauze care să lămurească suprafața și amplasamentul terenului aflat în proprietatea contestatorului.
Se mai arată că onorariul executorului judecătoresc este exagerat de mare.
În dovedirea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399, art. 3712, art. 374 alin. 3, art. 379, art. 404 și art. 4042 C. proc. civ., contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestația a fost legal timbrată cu suma de 194 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,3 lei timbru judiciar.
La dosar au fost depuse în copie actele aflate în dosarul de executare nr. 9112/2012 al S. D., Cosoreanu si D. și înscrisuri.
Intimata Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „D., C. și D.” a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Intimata C. L. de Fond Funciar M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată fiind pusă în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Prin sentința civilă nr. 2187/02.04.2013, Judecătoria Cornetu a admis în parte contestația la executare. A anulat în parte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită emis la data de 13.07.2012 în dosarul nr. 911/2012 al S. D., C. și D., în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc, inclusiv TVA, la suma maximă admisă de lege, respectiv 2.728 lei. A respins cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin somația emisă de S. D., Cosoreanu si D. în dosarul de executare nr. 9112/2012, contestatorul a fost somat, la cererea creditoarei C. L. de Fond Funciar M., ca în termen de 1 zi să consemneze suma de 5.332 lei reprezentând cheltuieli de executare, în termen de 10 zile de la primirea somației să se conformeze titlului executoriu în sensul să desființeze împrejmuirea suprafeței de 1.189 mp. S-a menționat că titlul pus în executare silită este decizia civilă nr. 354A/19.04.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .
Prin decizia civilă nr. 354A/19.04.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 1155/R/11.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti a fost admisă în parte capătul de cerere privind desființarea împrejmuirii, fiind obligat pârâtul să desființeze împrejmuirea suprafeței de 1.189 mp.
În motivarea contestației formulate se invocă exclusiv motive de netemeinicie a hotărârii pronunțate.
Potrivit art. 399 alin. 1 C. proc. civ., contestația la executare poate fi formulată: a) împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare; b) pentru lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, dacă nu s-a utilizat procedura prev. de art. 2811 C.pr.civ.; c) în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită, ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
În condițiile art. 399 alin. 3 C. proc. civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege a rezultat foarte clar că dacă titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare nu pot fi formulate apărări de fond împotriva acesteia, în alte cuvinte, nu se poate invoca pretinsa netemeinicie a hotărârii, întrucât în cadrul contestației la executare, instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți, ci trebuie să se conformeze hotărârii puse în executare.
Prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 13.07.2012, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 5.332 lei, constând în 992 lei cheltuieli de executare și 4.340 lei onorariul executorului pentru obligație de a face.
Potrivit art. 3717 alin. 3 C. proc. civ., sumele ce urmează să fie plătite cu titlu de cheltuieli de executare se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces-verbal - care constituie titlu executoriu - pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
În ce privește onorariul executorului judecătoresc, potrivit art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Conform Ordinului nr. 2550/c/2006 privind onorariile executorilor judecătoresti, în cazul executării silite a obligatiilor vizând desființarea de lucrări sau construcții onorariul maximal pentru debitor persoană fizică este de 2.200 lei.
Instanța a constatat că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 4.340 lei, inclusiv TVA, depășește onorariul maximal prevăzut pentru punerea în executare a unei obligații de desființare construcții.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea silită face parte integrantă din noțiunea de „proces” reglementată de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces la un tribunal și dreptul la un proces echitabil protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, hotărâri care nu pot rămâne fără efect, în defavoarea unei părți, într-un stat care respectă preeminența dreptului (jurisprudența inaugurată în cauza Hornsby c. Greciei).
Astfel, deopotrivă în cauza Ruianu c. României, cât și în cauza C. O. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statul are obligația de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive ce-i revin cu privire la asigurarea executării silite a hotărârilor judecătorești. În acest context, executorii judecătorești, cărora le este conferit, în principiu, monopolul executării silite, îndeplinesc un serviciu de un incontestabil interes public, iar onorariile pe care le percep constituie condiționări ale dreptului de acces la justiție al părții interesate.
Statul, care conferă executorului judecătoresc, liber profesionist care nu aparține unei structuri statale, dreptul de a exercita prerogative de putere publică, în vederea satisfacerii unui interes public, are dreptul de a institui limite maxime ale onorariilor percepute de executori pentru executarea silită. Ca atare, limita instituită de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 are un dublu scop: pe de-o parte, protecția creditorului urmăritor, care nu trebuie expus unor onorarii excesive, care i-ar putea practic nega dreptul de acces la justiție, împiedicându-l să pună în executare silită dreptul care i-a fost recunoscut prin titlul executoriu; pe de altă parte, protecția debitorului urmărit (în sarcina căruia sunt în final cheltuielile de executare, conform art. 3717 alin.2 C.pr.civ.), pentru care cheltuielile de executare nu trebuie să constituie o povară excesivă, disproporționată în raport de ceea ce se pune în executare.
Nici chiar prin aplicarea TVA la onorariul maximal de 2.200 lei nu s-ar fi putut ajunge la suma de 4.340 lei, ci onorariul ar fi de 2.758 lei.
Ca atare, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită a fost anulat în parte, în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc la suma maximă admisă de lege, respectiv 2.728 lei (TVA inclus).
Neexistând alte motive de nelegalitate care să fi fost invocate, ori care să fie luate în considerare din oficiu, în temeiul art. 399 alin. 1 C. proc. civ., contestația la executare a fost admisă doar în parte, în sensul celor ce preced.
Cererea de suspendare a executării silite a trebuit însă respinsă ca neîntemeiată, întrucât debitorul nu a învederat motive serioase care să justifice derogarea de la regula executorialității unei hotărâri judecătorești irevocabile. Existența pe rolul instanței a unor cauze în care contestatorul pune în discuție situația juridică a terenurilor pe care le deține nu a putut constitui motiv pentru suspendarea executării unei hotărâri judecătorești față de care s-au exercitat căi de atac rămânând irevocabilă.
Împotriva sentinței civile nr. 2187/02.04.2013 a formulat recurs contestatorul N. G., solicitând admiterea recursului și anularea tuturor actelor de executare silită.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art.3042pct. 8 Cod de procedură civilă.
A mai arătat în anul 1998 a cumpărat un teren în formă de trapez de la B. N., cu nr. 1718, . de 1575 mp.
A învederat că potrivit titlului de proprietate eliberat fostului proprietar B. N. nu se învecinează cu creditorii A. V. și V. I. și nu poate revendica terenul de la fostul proprietar care nu le este vecin.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 02.12.2013 intimata S. D., Cosoreanu si D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind introdus împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă.
În motivare, intimata a arătat că instanța de fond prin încheierea de ședință de la 19.03.2013 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată prin întâmpinare. De altfel, în această privință s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 162/22.04.2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 Cod de procedură civilă 1865, a Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată și a dispozițiilor art. 3 lit. o1 din Legea nr. 146/1997 privind taxa de timbru.
A precizat intimata că nu are personalitate juridică distinctă, iar potrivit art. 43 din Statutul UNEJ, indiferent de forma de desfășurare a activității, în mod individual sau prin asociere, atribuțiile personale și răspunderea pentru actele întocmite revin exclusiv executorului judecătoresc care le-a întocmit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-119 Cod de procedură civilă 1865.
Deși legal citată, intimata C. L. de Fond Funciar M. nu a formulat întâmpinare.
În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri fiind atașate la dosar scrisoare medicală, decizie asupra capacității de muncă nr. 300/29.01.2001, certificat medical nr. 42/12.01.1998, bilet de ieșire din spital și certificat medical nr. 2007/17.10.2000.
Analizând recursul civil de față, Tribunalul constată următoarele:
În cauză, titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 354A/19.04.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 1155/R/11.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti, prin care a fost admis în parte capătul de cerere privind desființarea împrejmuirii, fiind obligat recurentul contestator din prezenta cauză să desființeze împrejmuirea suprafeței de 1.189 mp.
Mai reține tribunalul că, întreaga motivare a contestației vizează exclusiv motive de netemeinicie a hotărârii pronunțate ce constituie titlu executoriu.
Potrivit art. 399 alin. 1 C. proc. civ., contestația la executare poate fi formulată: a) împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare; b) pentru lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ.; c) în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită, ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
În condițiile art. 399 alin. 3 C. proc. civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Rezultă, așadar, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale anterior menționate că, dacă titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare nu pot fi formulate apărări de fond împotriva acesteia, o soluție contrară fiind de natură să aducă atingere principiului autorității de lucru judecat, pe calea contestației la executare neputând fi invocate apărări de fond a căror cenzurare era posibilă exclusiv prin intermediul căilor de atac împotriva hotărârii ce constituie titlu executoriu.
Pentru aceste considerente, susținerile recurentului urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, reținând că și în etapa recursului, au fost reiterate aceleași aspecte de fond împotriva titlului executoriu ca și în fața primei instanțe, inadmisibile pe calea contestației la executare, prin raportare la dispozițiile legale evocate.
Prin urmare, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul N. G., cu domiciliul în M., .. 48, județ I. împotriva sentinței civile nr. 2187 din data de 02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 10._ în contradictoriu cu intimații C. L. M., cu sediul în M., Calugareni, nr. 4, județ I. și S. D., C. & D., cu sediul în București, sector 3, .. 2, ..
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR A. L. G. O. E. M. P. R.
GREFIER
A. V. F.
Concept red. gref. A.V.F. - 31.01.2014
Red. Jud: O.E.M./2 exemplare/2014
Jud. fond: Budei C. O. - Jud. Cornetu
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 252/2013.... | Anulare act. Sentința nr. 54/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
