Contestaţie la executare. Decizia nr. 360/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-05-2012 în dosarul nr. 360/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 360R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.05.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
JUDECĂTOR A. M. C.
GREFIER T. S.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta S.C. HAMOLTON I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4577/26.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B.E.J. B. M. E., I. G. și I. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista amânărilor fără discuții, a răspuns recurenta, prin avocat V. I., cu împuternicire avocațială la fila 18 din dosarul cauzei și intimații I. G. și I. M., personal și asistați de avocat Ș. P., cu împuternicire avocațială la fila 20 din dosarul cauzei, lipsind intimatul B.E.J. B. M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că OCPI I. și Comisia Locală Corbeanca au răspuns la adresele instanței dispuse la termenul anterior, după care:
Recurenta, prin avocat, consideră că nu s-a răspuns complet la solicitarea instanței de către Comisia Locală Corbeanca.
Intimații I. G. și I. M., prin avocat, arată că înțeleg să achieseze la părerea recurentei și solicită instanței revenirea cu adresă către această instituție.
Instanța, față de solicitarea părților, se declară lămurită față de materialul probator deja administrat la dosarul cauzei și dispune strigarea cauzei la ordine.
La a doua strigare, în ședință publică, a răspuns recurenta, prin avocat V. I. și intimații I. G. și I. M., personal și asistați de avocat Ș. P., lipsind intimatul B.E.J. B. M. E..
Intimatul I. G., prin avocat, depune la dosarul cauzei un înscris referitor la achitarea obligațiilor financiare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Recurenta, prin avocat, arată că la fila 85 din dosarul cauzei există un act de dezmembrare care lămurește situația proprietății comune a soților. Astfel, solicită instanței admiterea recursului întrucât instanța de fond nu a răspuns acestui aspect și casarea sentinței civile atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât se impune efectuarea unei expertize tehnice.
Intimații I. G. și I. M., prin avocat, solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 4577/26.09.2011 ca temeinică și legală. Consideră că debitorul I. G. și-s îndeplinit obligațiile și a achitat întreaga sumă stabilită până la acest moment, aproximativ 70% din suma restantă. Mai mult, nu există niciun înscris la dosarul cauzei care să ateste calitatea procesuală a intimatei I. M.. Mai solicită instanței să ia act că singurul care putea solicita partajarea era executorul judecătoresc, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței . nr. 152 din 24.01.2012, pe care o depune la dosarul cauzei.
În replică, recurenta, prin avocat, arată că suma achitată de debitor nu este nici pe departe în proporția arătată de intimați, fiind, în fapt, vorba despre 9.000 lei dintr-un debit de 320.000.
Instanța reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fata, constata următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4577 din data de 26.09.2011, Judecătoria B. a respins cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea S.C. H. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimații I. G. și I. M., ca neîntemeiată. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare și a respins ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.02.2011, sub nr._ /2011, contestatoarea S.C. H. I. S.R.L. a chemat în judecată pe intimații I. G. și I. M., solicitând continuarea executării silite prin urmărirea silită a imobilului teren și construcție aflat în patrimoniul debitorului I. G., precum și partajarea acestui imobil care se află în proprietatea comună a soților I. G. și I. M. conform extrasului de carte funciară pentru informare depus la dosarul cauzei, prin atribuirea acestuia debitorului I. G., cu obligația acestuia la plata unei sulte către I. M. și continuarea urmăririi silite imobiliare împotriva debitorului, actualizarea sumelor din sentința ce reprezintă titlu executoriu cu indicele de inflație și dobânzile legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin sentința civilă nr. 6225/10.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., a fost admisă acțiunea formulată de către contestatoarea din cauză, fiind obligat intimatul la plata către cea dintâi a sumei de 5.300 de euro, cu titlu de preț, 1.500 de euro, cu titlu de despăgubiri și 2.766,2 lei, cheltuieli de judecată și a solicitat ulterior punerea în executare silită a titlului executoriu menționat mai sus, înregistrată pe rolul B. B. M. E..
A mai arătat contestatoarea că, prin adresa din data de 04.02.2010, executorul judecătoresc i-a solicitat date de identificare ale debitorului I. G. întrucât asupra imobilului pentru care s-a început urmărirea silită au drept de proprietate atât debitorul cât și soția acestuia I. M., refuzând a continua urmărirea silită imobiliară invocând imposibilitatea determinată de comunitatea bunurilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399-404 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 4-7) și expertiză în specialitatea topografie.
La data de 15.03.2011, intimatul I. G. a formulat întâmpinare, menționând că în prezent s-a luat măsura înființării popririi asupra veniturilor pe care le realizează la S.C. Valtrans 2000 S.R.L..
La solicitarea instanței a fost atașat la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 3/2010 al B. B. M. E. (filele 51-67).
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 6225/10.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. a fost admisă acțiunea formulată de către contestatoarea din cauză, fiind obligat intimatul la plata către cea dintâi a sumei de 5.300 de euro, cu titlu de preț, 1.500 de euro, cu titlu de despăgubiri și 2.766,2 lei, cheltuieli de judecată. Contestatoarea a solicitat ulterior punerea în executare silită a titlului executoriu menționat mai sus, înregistrată pe rolul B. B. M. E.. Conform adresei emise de către terțul poprit Valtrans 2000 S.R.L. în prezent din suma primită de către intimat drept salariu, se reține 1/3 în contul B. menționat mai sus.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, contestatoarea a solicitat să se dispună continuarea executării silite prin urmărirea imobilului teren și construcție proprietatea debitorului I. G., precum și partajarea acestui imobil care se află în proprietatea comună a soților I. G. și I. M., conform extrasului de carte funciară pentru informare depus la dosarul cauzei.
Instanța de fond a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Conform titlului de proprietate nr._/27.12.2001 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I., aflat la dosarul de executare silită (fila 51), proprietar al imobilului în privința căruia se solicită partajarea este intimatul-debitor I. G., astfel cum reiese și din cuprinsul adresei nr. 1216/18.02.2010 emisă de către Primăria comunei Corbeanca (fila 50). De asemenea, conform încheierii nr. 3282/08.06.2005 emisă de OCPI I. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1231 mp. a fost înscris în favoarea debitorului I. G.. Este adevărat că în extrasul de carte funciară depus la dosarul cauzei (fila 5) figurează ca proprietari ai terenului atât debitorul, cât și soția sa, I. M., însă la dosarul cauzei contestatoarea nu a depus înscrisuri din care să reiasă că aceasta ar fi devenit coproprietară asupra imobilului în privința căruia se solicită partajarea, în condițiile în care sarcina probei îi revenea, conform art. 1169 Cod civil.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța de fond a constatat că și acesta este neîntemeiat, întrucât o astfel de cerere trebuie adresată organului care efectuează executarea silită, iar nu instanței de executare.
Împotriva acestei hotărâri, recurenții au formulat recurs, înregistrat pe rolul Tribunalului I. - Secția Civilă, la data de 09.02.2012.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a învederat, ca un prim motiv de recurs, dispozițiile art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă ,, … instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului …’’.
În fapt, a arătat recurenta că a formulat contestație la executare pe calea căreia a cerut partajarea bunului comun imobil al soților, având în vedere afirmația executorului că se află în imposibilitatea de executare silită asupra acestuia, întrucât conform extrasului de carte funciară acesta figurează ca bun comun al soților I. G. și I. M.. Odată cu introducerea acțiunii, a depus la dosarul cauzei atât titlul de proprietate al debitorului (T.P. nr._/27.12.2001), cât și prima încheiere de carte funciară (nr. 3282/18.02.2011) care confirmau că proprietar exclusiv inițial al bunului imobil este debitorul I. G., dar a depus, totodată, și extrasul de carte funciară nr._/02.02.2010 care contrazice titlul inițial al debitorului și prima încheiere de carte funciară, arătând că bunul imobil este proprietate comună a soților ,,intabulare drept de proprietate, dobândit prin convenție .... provenită din conversia CF 5896".
Prin urmare, a arătat recurenta, dovezile pe care a fost posibil să le producă și care arătau starea de imposibilitate de executare silită asupra bunului imobil și de dubiu cu privire la proprietate, le-a înfățișat instanței de fond. Cu privire la convenția dintre soți prin care deveneau ambii proprietari ai bunului, a solicitat instanței de fond, atât prin cererea principală, cât și prin cererea de încuviințare de probe să emită adresă la OCPI pentru comunicarea acesteia, precum și a modului în care s-a produs conversia CF - starea de coproprietate.
Recurenta a identificat obiectul contestației la executare ca fiind: dacă este coproprietate a soților, aceasta să fie partajată, iar dacă debitorul este unic proprietar, instanța să dispună continuarea executării silite imobiliare, având în vedere că aceasta a fost începută prin notarea somației de plată și întreruptă datorită stării de coproprietate a bunurilor.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond a respins probele solicitate, respectiv adresa - relații OCPI și proba cu expertiza imobilului.
Ca un al doilea motiv de recurs, recurenta a învederat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă, arătând că temeiul de fapt este actul executorului prin care a întrerupt executarea silită imobiliară datorită stării de coproprietate, iar temeiul de drept corespunzător acestei stări de fapt este înscris în art. 399 pct. 1 Cod procedură civilă: " ... împotriva oricărui act de executare se poate face contestație ... " coroborat cu art. 401 pct. 1, lit. a Cod procedură civilă: ,,(1) Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a- " .... refuzul de a îndeplini un act de executare".
Recurenta a solicitat instanței examinarea cauzei sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă.
În drept, recurenta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 304-312 Cod procedură civilă.
Intimatul I. G., a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 19.01.2012, prin care a solicitat instanței respingerea recursului, constatarea lipsei calității procesuale a intimatei I. M., precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, intimatul a arătat că solicitarea creditorului este total nejustificata, iar, printr-o atitudine incorecta acesta nu urmărește recuperarea sumei datorate, ci doar intenția de a acapara pe cai necinstite si îmbogățirea fără justa cauză.
A mai învederat intimatul că la data de 15.03.2011, a formulat întâmpinarea la instanța de fond si a făcut, totodată ,dovada scrisa a faptului ca asupra sa a fost luată măsura popririi asupra veniturilor pe care le realizează la S.C. Val Trans S.R.L., poprire fata de care nu s-a opus, creditorul fiind la acel moment de acord.
Intimatul a arătat că a achitat până în prezent creditul în proporție de 70%, reținându-i-se lunar 1/3 din salariu lunar. A considerat că însăși prima cerere introdusa la instanța de fond ca fiind neîntemeiata in sensul ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului este el, așa cum rezulta din titlu de proprietate, cât si din adresa nr._.261 emisa de Primăria ., iar din încheierea OCPI I. nr. 3282/2005, rezulta ca dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1231 m.p. figurează pe numele de I. G., contestatoarea nefăcând dovada că I. M. este coproprietară asupra imobilului a cărui partajare se cere.
Cu privire la solicitarea recurentei de efectuare a expertizei, intimatul a arătat că această probă nu se justifică, aceasta fiind necesară doar în condițiile în care I. M. ar fi fost coproprietară.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Tribunalul a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri.
La data de 14.02.2012, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar adresa nr. 1248/06.02.2012 emisă de Primăria comunei Corbeanca, la data de 17.02.2012, s-a depus adresa nr. 1779C/14.02.2012 emisă de OCPI I., iar, la data de 09.04.2012, adresa nr. 5635/RC/05.04.2012 emisă de Instituția Prefectului I..
La data de 11.04.2012, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar de către OCPI I., copia cărții funciare nr._ și a înscrisurilor care au stat la baza deschiderii acesteia.
La data de 11.05.2012, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar către Primăria comunei Corbeanca, titlul de proprietate nr._/27.12.2001 și a înscrisurilor care au stat la baza emiterii acestuia.
În cadrul probei cu înscrisuri, intimatul a depus la dosar adeverința nr. 49/16.09.2011 emisă de Valtrans 2000 S.R.L., chitanțe și ordine de plată.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, tribunalul constata următoarele:
1. Cu privire la primul motiv de recurs invocat vizând necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Articolul 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă stabilește că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate.
Obligația impusă judecătorului, prin textul legal anterior menționat, de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, de ce a admis sau a respins susținerile părții, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
În speță, se constată că hotărârea recurată este motivată atât în fapt, cât și în drept și răspunde tuturor capetelor de cerere cu care instanța a fost învestită.
În acest sens, se constată că, deși recurenta contestatoare a formulat și un capăt de cerere având ca obiect partajarea imobilului teren și construcție aflat în proprietatea celor doi intimați, a solicitat ca, numai în subsidiar, să se procedeze la analizarea acestuia, în funcție de soluția ce urma a fi pronunțată în privința primului capăt de cerere având ca obiect obligarea biroului executorului judecătoresc de a continua urmărirea silită imobiliară asupra debitorului I. G., conform titlului de proprietate nr._/2001.
Prin urmare, se constată că prima instanță, analizând materialul probator administrat la dosar, a apreciat în sensul calității imobilului în litigiu de bun propriu al debitorului urmărit I. G., astfel încât nu se mai justifica soluționarea capătului de cerere având ca obiect partajarea acestui bun.
Pe cale de consecință, constatând că prima instanță a soluționat fondul cererii de chemare în judecată, tribunalul urmează a respinge ca nefondat acest motiv de recurs.
2. Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs vizând greșita soluționare a capătului de cerere având ca obiect obligarea biroului executorului judecătoresc de a proceda la continuarea executării silite, tribunalul îl apreciază întemeiat, urmând a-l admite.
Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 399 Cod procedură civilă, se poate face contestație la executare și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
În cauză, din ansamblul materialului probator administrat la dosar, se constată că, prin adresa emisă la data de 16.02.2010 în dosarul de executare nr. 3/2010, executorul judecătoresc a comunicat recurentei contestatoare creditoare să se adreseze instanței de executare în vederea partajării imobilului în litigiu și determinării cotei ce-i revine intimatului debitor I. G., având în vedere caracterul acestuia de bun comun al debitorului și al soției acestuia, I. M..
Se mai reține de către tribunal că, prin sentința civilă recurată, prima instanță a apreciat în sensul calității imobilului în litigiu de bun propriu al debitorului urmărit I. G., astfel încât nu s-a mai justificat soluționarea capătului de cerere având ca obiect partajarea acestui bun.
Cu referire la această constatare a primei instanțe, tribunalul reține că niciuna din părți nu a înțeles să formuleze critici, ceea ce, prin raportare la principiul disponibilității care guvernează procesul civil, urmează a aprecia că această dezlegare a primei instanțe a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând forma obiect de analiză din partea instanței.
Mai reține tribunalul că solicitarea recurentei de examinare a cauzei sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă nu poate fi avută în vedere de tribunal, atâta vreme cât procesul civil este guvernat de disponibilitate, iar nu de oficialitate, textul legal menționat urmând a fi interpretat în sensul că îngăduie părților să uzeze de calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel fără a fi limitată la motivele limitative de casare/modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, ceea ce presupune posibilitatea pentru părți de a critica sentința civilă de primă instanță atât sub aspectul nelegalității acesteia, cât și a netemeiniciei. Cu toate acestea, însă, dacă părțile nu înțeleg să conteste hotărârea de primă instanță decât sub anumite aspecte, instanța de control judiciar nu este în măsură să analizeze sentința recurată dincolo de limitele învestirii, o soluție contrară însemnând o depășire a cadrului procesual. Numai în condițiile procesuale instituite de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de recurs este îndreptățită să se pronunțe din oficiu, atunci când constată existența unor motive de ordine publică, a căror analiză nu se poate face decât după punerea în discuția contradictorie a părților. Cum, în cauză, nu s-au relevat astfel de motive, se reține de către tribunal netemeinicia solicitării recurentei de verificare a sentinței civile recurate sub toate aspectele, în lipsa unor critici invocate de parte.
Prin urmare, față de considerentele sentinței civile recurate referitoare la calitatea imobilului în litigiu de bun propriu al intimatului debitor I. G. ce au intrat în puterea lucrului judecat, tribunalul reține că soluția primei instanțe în ceea ce privește primul capăt de cerere este netemeinică.
Astfel, în ipoteza în care prima instanță a concluzionat în sensul celor de mai sus, se impunea constatarea existenței unui refuz al organului de executare de a îndeplini executarea silită, ceea ce presupunea implicit pronunțarea unei soluții de obligare a acestuia de a continua executarea silită în dosarul de executare nr. 3/2010. Soluția pronunțată de prima instanță în sensul că o astfel de cerere trebuie adresată organului care efectuează executarea silită, iar nu instanței de executare nu are niciun fundament legal, atâta vreme cât critica contestatoarei a vizat tocmai refuzul organului de executare de a continua urmărirea silită, atitudine a cărei sancționare a solicitat-o pe cale judiciară.
Pe cale de consecință, față de toate considerentele anterioare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează să admită recursul și să modifice în tot sentința civilă recurată în sensul că va admite contestația la executare și va obliga B.E.J. B. M. E. să continue executarea silită declanșată în dosarul de executare nr. 3/2010.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge cererea intimaților de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, aceștia rămânând responsabili de eșecul demersului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta S.C. H. I. S.R.L., cu sediul în Voluntari, ., ., ., jud. I. împotriva sentinței civile nr. 4577/26.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B.E.J. B. M. E., cu sediul în B., .. 5, jud. I., I. G. și I. M., ambii cu domiciliul în ., jud. I..
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că:
Admite contestația la executare.
Obligă B.E.J. B. M. E. să continue executarea silită în dosarul de executare nr. 3/2010.
Respinge cererea intimaților de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR E. M. O. L. C. C. A. M. C.
GREFIER
T. S.
Concept red. gref. T.S. - 25.06.2012
Red. Jud. E.M.O./2 ex. - 27.06.2012
Jud.fond: M. E. - Jud. B.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 50/2012. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Decizia nr. 518/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
