Contestaţie la executare. Decizia nr. 516/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-07-2012 în dosarul nr. 516/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 516 R
Ședința din Camera de Consiliu din 19 Iulie 2012
Tribunalul constituit din:
Președinte: A. M. C.
Judecător: N. M. N.
Judecător: G. N.
GREFIER: O. A.-M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții reclamanți S. D. și S. M. împotriva sentinței civile nr.4125/07.12.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. 842 /1748/2011, în contradictoriu cu intimatul pârât I. L., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17.07.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Tribunalul, a amânat pronunțarea pentru data de 19.07.2012, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fata, instanța constata următoarele:
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Cornetu sub nr._ contestatorii S. D. și S. M. au formulat in contradictoriu cu intimatul I. L. contestație la executare, anularea formelor de executare silită și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea contestației au arătat că prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 477/28.04.2010 la B.N.P. „D. C. șți M. Tabaras” au împrumutat de la intimat suma de 4.000 euro cu o dobândă lunară de 12%, astfel că la scadență, la 26.10.2010, după 6 luni urma să restituie suma de 6.880 euro. Întrucât la data scadenței nu au avut posibilitatea de a restitui suma împrumutată, intimatul a solicitat executarea silită asupra imobilului proprietatea contestatorilor situat în .. Arată contestatorii că intimatul a fost de rea credință când a indicat executorului judecătoresc adresa debitorilor săi, în sensul că a solicitat ca aceștia să fie somați la adresa din București, .. 126, ., . unde aceștia nu locuiesc, având doar „viza de domiciliu”. În aceste condiții contestatorii nu au avut posibilitatea de a lua cunoștință de actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc (somația din 09.11.2010 și adresa din data de 18.01.2011).
De asemenea, au mai invocat debitorii că procedura de afișare a somațiilor a fost efectuată cu încălcarea disp. art. 92 alin. 4 și art. 100 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ. Contestatorii au mai aratat că s-au nesocotit și disp. art. 202 C.pr.civ. privitoare la desemnarea experților, contestatorii nefiind convocați la sediul biroului executorului judecătoresc în vederea solicitării acordului cu privire la evaluarea imobilului, iar numirea expertului s-a făcut cu încălcarea textului legal menționat mai sus.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea contestației, menționând că la dosarul de executare există câteva cereri formulate de contestatori în care chiar aceștia au indicat adresa de domiciliu cea din București, .. 126, ., ., sector 4, iar potrivit art. 98 C.pr. civ. schimbarea uneia dintre părți pe parcursul procesului trebuie adusă la cunoștința celeilalte părți cât și instanței, sub sancțiunea neluării ei în seamă (f. 11, 12).
A fost atașat dosarul de executare nr. 666/2010 al B.E.J. „C. I. I.” (f. 14-202).
În ședința publică de judecată din data de 30.11.2011, intimatul I. L., prin avocat, a invocat excepția tardivității introducerii contestatiei.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma acestei exceptii, instanta de fond a constatat ca somatia a fost comunicata contestatorilor la data de 12.11.2010 (fila 176), iar contestatorii au depus contestatia la executare la data de 10.01.2011, la mai mult de 15 zile de la data primirii somației.
Contestatorii au solicitat repunerea in termen in ceea ce privește dreptul de a formula contestatie la executare, motivat de faptul că nu au avut cunoștință de această somație întrucât locuiesc în fapt în . .
Analizând cererea de repunere in termen pentru formularea contestatiei la executare, instanta de fond a retinut că la data de 22.11.2010 contestatorul S. D. s-a prezentat personal la sediul biroului executorului judecătoresc și a depus un înscris prin care își asuma obligația de a achita suma de 6880 euro și 4.896,76 până la data de 13.12.2010 (fila 165 din dosarul de fond). În această împrejurare, contestatorii nu pot invoca faptul că nu au avut cunoștință de începerea executării silite împotriva lor, astfel încât nu mai au nicio relevanță înscrisurile depuse de aceștia din care ar rezultă că nu au locuit niciodată la adresa din sector 4, București (fila 247). Astfel, chiar adevărată de-ar fi susținerea acestora în sensul că în fapt domiciliază în ., instanța a constatat că la 22.11.2010 contestatorii au luat cunoștință despre dosarul de executare silită format la cererea creditorului I. L., iar cel mai târziu la data de 08.12.2010 ar fi fost în termenul procedural pentru formularea prezentei cereri.
In opinia instantei, contestatorii au dat dovada de pasivitate, astfel incat cererea de repunere in termenul de formulare a contestatiei la executare are ca motivare propria culpa a acestora. Pentru a fi repusi in termen contestatorii ar fi trebuit sa invoce o cauza mai presus de voința lor, insa, asa cum s -a aratat și-au invocat propria culpa si lipsa de diligenta.
Pentru aceste motive, prima instanta a respins cererea de repunere in termen, a admis exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare si a respins contestația ca tardiv formulata prin sentinta civila nr. 4124/07.12.2011.
Împotriva acestei sentinte civile, au formulat recurs recurenții-contestatori S. D. și S. M., solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
Recurenții critică sentința atacată sub aspectul legalității, apreciind că prin hotărârea pronunțată s-au încălcat dispozițiile art.261 Cod proc.civ., potrivit cărora sentința trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, în cuprinsul hotărârii atacate nu s-a făcut vorbire în nici un fel despre contestația la executare formulată la 09.02.2011 împotriva executării silite, precum și împotriva unor acte de executare săvârșite de executorul judecătoresc, formulată ca o completare și precizare la 17.05.2011.
Sub același aspect, al legalității, recurenții mai critica sentința primei instante și pentru motivul prevăzut de art.304 punctul 8, în speță somația comunicată la 12.11.2010 nu constituie act de executare, în opinia acestora, și nu trebuia contestat în 15 zile.
Recurenții mai arată și faptul că, în mod netemeinic instanța de fond a reținut că în data de 22.11.2010 recurentul S. D. s-a prezentat personal la sediul executorului judecătoresc și a depus un scris, în realitate acest înscris a fost depus de intimatul I. L., pe cale de consecință, nu se putea reține că a luat cunoștință astfel de executarea silită.
Se mai precizeaza de către recurenții că instanța a respins în mod netemeinic și nelegal contestația ca tardiv formulată, în condițiile în care comunicarea somațiilor emise la data de 09.11.2010 s-a făcut cu încălcarea condițiilor de validitate prevăzute de art.92 alin.4 teza II și art.100 alin.1 pct.4 din Cod proc.civ. Se arată în cererea de recurs că, în fapt, comunicarea tuturor actelor de procedură s-a făcut la o adresă un de nu au locuit niciodată.
Recurentii au învederat în motivele de recurs și faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art.399 și art.401 alin.1 lit.a Cod proc.civ. În speță ei au invocat nesocotirea dispozițiilor privitoare la procedura de comunicare a actelor de executare, încălcarea dispozițiilor art.500 alin.2 raportat la art.411 alin.3 Cod proc.civ. referitoare la evaluarea imobilului, cu acordul părților, încălcarea dispozițiilor art.504 Cod proc.civ cu privire la întocmirea, afișarea și comunicarea publicațiilor de vânzare, încălcarea dispozițiilor art.509 Cod proc.civ. referitoare la ținerea licitației, încălcarea dispozițiilor art.201 și urm. Cod proc.civ. referitoare la efectuarea expertizei tehnice judiciare privind evaluarea imobilului .
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod proc.civ., art.92 alin.4 teza II și art.100 alin.1 pct.4 din Cod proc.civ, art.399 și art.401 alin.1 lit.a Cod proc.civ, art.500 alin.2 raportat la art.411 alin.3 Cod proc.civ, art.504 Cod proc.civ, art.509, art.201 și urm. Cod proc.civ. și art.261 Cod proc.civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Recurenții au solicitat prin cererea de recurs administrarea probei cu înscrisuri și orice altă probă ce va rezulta din dezbateri.
Intimatul, legal citat, a formulat la data de 07.06.2012 întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentinței atacate ca temeinica si legala.
Intimatul arata ca in mod corect instanța de fond a admis excepția invocată și a respins ca tardivă contestația formulată, aplicând dispozițiile art.103 alin. 1 Cod proc.civ., sancțiunea nerespectării unui termen procedural fiind decăderea.
Pe fondul cauzei, intimatul apreciază motivele de recurs ca neîntemeiate și tendențioase .
In drept, intimatul si-au motivat cererea pe art. 115-118, 103 alin.1 Cod pr.civ.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată recursul ca este întemeiat in sensul celor ce urmează.
Prin contestația la executare înregistrata la data de 10.01.2011 s-a solicitat anularea actelor de executare întocmite in dosarul de executare silita nr. 666/2010 pana la momentul depunerii contestației, respectiv somațiile din 09.11.2010 si adresele emise de biroul executorului judecătoresc.
Prin cererea completatoare înregistrata la data de 18.05.2011, contestatorii au formulat completare si precizare a contestației la executare, prin care au solicitat anularea actelor de executare reprezentate de procesul verbal de licitație publica întocmit la data de 29.04.2011, publicația de vânzare nr. 666/28.03.2011, cerere întemeiata pe dispozițiile art. 399 si următoarele din codul de procedura civila, invocându-se expres motive de nelegalitate a celor doua acte de executare silita.
Potrivit art. 401 alin. 1 C.pr.civilă, contestația la executare poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data când a luat cunostiinta de actul de executare pe care îl contesta.
Contestația la executare a fost respinsa ca tardiv formulata cu motivarea ca contestatorii au luat cunostiinta de actele dosarului la data de 22.11.2010.
Ori, cu privire la actele de executare întocmite ulterior datei de 29.04.2011, nu era posibila incunostiintarea contestatorilor debitori in luna noiembrie 2010, întrucât actele nu existau in materialitatea lor.
Conform art.134 Cod procedură civilă, prima zi de înfățișare este aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Norma procedurală enunțată instituie două condiții cumulative pentru calificarea unui termen de judecată, ca prima zi de înfățișare și anume, ca la acel termen, părțile să fie legal citate și părțile să poată pune concluzii.
Potrivit prevederilor art. 132 al.1 Cod procedură civilă, la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului, un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.
Aceste dispoziții procesual civile au caracter dispozitiv și nu imperativ, deoarece scopul edictării lor a fost acela de a-l proteja pe pârât și de aceea, neregularitatea constând în nesocotirea lor, dacă nu a fost invocată de pârât la termenul săvârșirii ei sau, dacă pârâtul – personal sau prin reprezentant – nu a fost prezent la acel termen, la termenul de judecată următor, în ambele cazuri, înainte de a mai pune în discuție alte aspecte ale procesului, se acoperă, după cum rezultă din prevederile art.108 alin.3 Cod procedură civilă.
Aplicând aceste considerații teoretice în cauză, tribunalul constata că în cauză, instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra cererii astfel cum a fost completata la data de 18.05.2011
Așadar, pronunțându-se exclusiv asupra tardivității contestației inițiale, fără a avea în considerare completarea acțiunii, instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, „minus petita”, cu încălcarea astfel a prevederilor art.129 al.5 Cod procedură civilă, conform căruia în toate cazurile, judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății.
Considerentele anterioare sunt pe deplin valabile, dacă cererea din 18.05.2011
este calificată drept o cerere de întregire (completatoare) a cererii de chemare în judecată inițială. Astfel, indiferent de caracterul ei (modificator sau completator), instanța trebuia să o aibă în vedere: fie să se pronunțe asupra capătului de cerere secund, în forma modificată, fie să se pronunțe și asupra capătului de cerere întregitor.
De altfel,tribunalul constată că instanța de fond a omis și din punct de vedere formal, să se pronunțe asupra cererii din 18.05.2011, deoarece în încheierea de la acea dată, nu este trecută nici o dispoziție a instanței cu privire la ea. Deși s-ar deduce o soluție de respingere a sa din tăcerea instanței de la acel moment și în considerarea soluționării cererii necompletata totuși instanța de fond a permis contestatorilor dezbată în concluziile lor pe excepția tardivității cererea precizată, potrivit încheierii de dezbateri, împrejurare care ar determina concluzia adversă, aceea a încuviințării cererii modificatoare. O apreciere contrară concluziei încuviințării cererii completatoare ar determina și consecința că dezbaterile părților nu au purtat asupra obiectului cererii deduse judecății.
Pentru aceste motive, Tribunalul constată că în mod greșit instanța s-a pronunțat exclusiv asupra tardivității contestației inițiale, fara a analiza excepția in funcție de contestația completatoare si de momentul comunicării celor doua acte de executare silita a căror nulitate se invoca prin cerere, văzând dispozițiile 401 alin 1 c.pr.civ., in temeiul art. 304 pct. 5 și 312 alin. 3 Cod de procedură civilă va admite recursul și va casa sentința civilă recurată, trimițând cauza spre rejudecarea contestației la executare completatoare formulata împotriva actelor de executare reprezentate de procesul verbal de licitație publica întocmit la data de 29.04.2011, publicația de vânzare nr. 666/28.03.2011
In ceea ce privește contestația la executare formulata împotriva actelor de executare anterioara, cererea redactata de recurentul contestator S. D., înregistrata la B. la data de 22.11.2010, data prezentării contestatorul la executorul judecătoresc si înregistrării înscrisului de către acesta făcând deplina dovada pana la înscrierea in fals, demonstrează ca domiciliul declarat de către debitor a fost cel din București, acesta nu a incunostiintat executorul judecătoresc despre o posibila schimbare a domiciliului, nu a indicat un alt domiciliu unde sa se realizeze comunicarea actelor de procedura întocmite in cursul executării silite.
In raport de art. 101 alin. 1 Cod de procedură civilă, în mod just prima instanță a constatat că cererea de contestație a fost formulată tardiv, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru introducerea contestației. Contestatorii au formulat o cerere de repunere în termenul de formulare a contestației, în temeiul art. 103 Cod de procedură civilă, insa motivele invocate pentru nedepunerea în termen a cererii, nu constituie împrejurări mai presus de voința lor ( in sensul unor cauze de forța majora) care să ii fi împiedicat să exercite calea de atac.
Pentru toate considerentele de mai sus, constatând legalitatea hotărârii de fond și netemeinicia criticilor aduse acesteia sub aspectul tardivității contestației la executare formulata împotriva actelor de executare anterioare datei de 10.01.2011, sub acest aspect motivele de recurs vor fi apreciate ca nefondate, vor fi menținute dispozițiile sentinței civile de respingere a contestației ca tardiva .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții- contestatori S. D. și S. MIHAELA, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat D. P. I. din București, ., nr., 5, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.4125/07.12.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. 842 /1748/2011, în contradictoriu cu intimatul pârât I. L. cu domiciliul în București, .. 10A, ., ., sector 4.
Casează in parte sentința recurata .
Trimite cauza spre rejudecarea la aceeași instanța in vederea analizării cererii completatoare depusa de contestatori la 18.05.2011.
Menține dispozițiile sentinței recurată in ceea ce privește contestația la executare inițiala.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica azi 19 iulie 2012
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR, A.-M. C. N. M. N. G. N.
GREFIER,
O. A.-M.
Red N.M.N. /26.07.2012
Tehnored A.O.
Jud. B.- jud. C. N.
2 ex
| ← Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 334/2012.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 494/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
