Contestaţie la executare. Decizia nr. 1130/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-08-2013 în dosarul nr. 1130/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1130
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.08.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. L. C.
JUDECĂTOR: A. L. G.
JUDECĂTOR: P. R. I.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul intimat D. C. A. împotriva sentinței civile nr.5976/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. D. și N. P., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20.08.2013 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 26.08.2013 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr. 5976/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorii N. D. și N. P. în contradictoriu cu intimatul D. C. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.06.2010 sub nr._, contestatorii N. D. și N. P. in contradictoriu cu intimatul D. C. A. au formulat contestație la executare împotriva somației de plată din data de 28.04.2010 emisă in dosarul de executare silită nr.255/2010 al B. I. V., în ceea ce privește cuantumul debitului pentru care se face executarea si care nu este de 11.600 Euro ci doar de 4300 Euro.
În motivare, au arătat că în data de 23.11.2007 s-a încheiat între N. D., N. P. și D. C. A. un contract de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.1866 în valoare de 5200 de Euro restituibili astfel: la 23.12.2007 400 Euro, la 23.01.2008 – 400 Euro, la 25.02.2008 -4.400 Euro, cu posibilitatea prelungirii ultimei date de restituire cu acordul ambelor părți.
La data de 11.12.2008 s-a mai încheiat între aceleași părți un alt contract de împrumut cu garanție imobiliară în cuantum de 6400 Euro autentificat sub nr.3260, restituibil astfel: la data de 23.01.2009 – 400 Euro, la data de 23.02.2009 – 400 Euro, la data de 23.03.2009 – 400 de Euro și la data de 23.04.2009 – 400 de Euro, la data de 22.05.2009 – 400 de Euro, la data de 23.06.2009 -4.400 Euro, cu posibilitatea de prelungire a celui din urmă termen cu acordul părților.
Au precizat contestatorii că la data de 20.08.2009 au achitat intimatului suma de 2000 Euro conform chitanței de mână semnata de ambele părți, la 15.10.2009 s-a achitat suma de 3.600 Euro prin altă chitanță de mană, la data de 28.10.2009 s-a achitat suma de 200 Euro, la data de 08.11.2009 - suma de 4300 lei reprezentând contravaloarea a 1.000 Euro, iar suma de 500 Euro a fost achitata la data de 22.11.2009. În total, i s-a restituit intimatului D. C. A. suma de 7.300 Euro conform chitanțelor anexate la dosar, astfel că mai datorează doar 4.300 euro si nu 11.600 euro cum se prevede in somația emisă la 28.04.2010.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.399-404 C.p.c., iar in susținere au fost depuse înscrisuri.
Intimatul D. C. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca fiind lipsită de temei legal, cu cheltuieli de judecată. A precizat că intre părți s-au derulat mai multe contracte de împrumut iar chitanțele invocate de contestatori vizează alte împrumuturi, nicidecum cele pentru care se desfășoară prezenta executare silită.
La data de 09.07.2010 contestatorii au depus o cerere completatoare prin care au solicitat constatarea nulității absolute a expertizei efectuată de expert P. E. in dosarul de executare nr.255/2010 al B. I. V., întrucât raportul nu este in concordanță cu realitatea deoarece nu respectă dimensiunile casei si o subevaluează in mod vădit. In susținere au depus înscrisuri.
La solicitarea părților a fost administrată proba cu înscrisuri si a fost atașat in copie dosarul de executare nr.255/2010 instrumentat de B. I. V..
Instanța a respins ca neîntemeiată excepția insuficientei timbrări invocată la termenul de judecată din 23.08.2010 si unită cu fondul, având in vedere că partea contestatoare a suplimentat timbrajul acțiunii, astfel cum i s-a pus in vedere, după reținerea cauzei in pronunțare.
Prin sentința civilă nr. 3768/30.08.2010 instanța a respins ca neîntemeiată excepția insuficientei timbrări și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că executarea silită desfășurată in dosarul nr.255/2010 instrumentat de B. I. V. se face la solicitarea creditorului D. C. A. (cerere înregistrată la 09.03.2010) in baza titlurilor executării reprezentate de contractele de împrumut cu garanție imobiliară autentificate sub nr.1866/23.11.2007 (suma împrumutată fiind de 5.200 euro, ce urma a fi achitata in 3 rate, ultima scadență fiind la 25.02.2008) si nr.3260/11.12.2008 (suma împrumutată fiind de 6.400 euro, ce urma a fi achitata in 6 rate, ultima scadență la 23.06.2009) pentru recuperarea sumei de 11.600 euro de la debitorii N. D. si N. P..
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria B. prin încheierea nr.954/11.03.2010 pronunțată in dos nr._ (f.9).
Somația de plată din 28.04.2010 a fost comunicată debitorilor la data de 05.06.2010 la domiciliul acestora rezultat din înscrisurile autentificate depuse la dosarul de executare, iar aceștia au luat cunoștință de procesul verbal de situație din 30.10.2010, primit de numita C. V., mama debitoarei. La data de 08.04.2010 debitorii s-au prezentat la sediul executorului unde si-au manifestat disponibilitatea pentru perfectarea unei tranzacții in vederea stingerii debitului (procesul verbal aflat la fila 69).
Se mai retine de către prima instanță că abia prin cererea înregistrată la data de 08.06.2010, debitorii au indicat executorului un alt domiciliu pentru comunicarea actelor de executare (f.75).
Față de aceste aspecte de fapt s-a constatat că . executare împotriva somației de plata emisa la 28.04.2010, înregistrată la instanță la data de 09.06.2010, este făcută cu depășirea termenului legal de 15 zile, raportat la data comunicării somației, 06.05.2010, dar întrucât nu a fost pusă in dezbaterea părților o astfel de excepție, instanța a analizat solicitarea pe fond, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu nu este emis de o instanță de judecată, ci este un act autentic împotriva căruia pot fi invocate si apărări de fond.
Cu privire la cuantumul sumei de 11.600 euro pentru care se face executarea silita, s-a reținut că aceasta este corect stabilită având in vedere faptul că din cuprinsul chitanțelor emise in perioada 20.08.2009 – 22.11.2009, pentru sume totalizând 7.300 euro, nu se specifică ce datorie se stinge, aceasta in condițiile in care intre părți s-au derulat mai multe contracte de împrumut, iar numai doua fac obiectul prezentei executări silite, respectiv nr.1866/23.11.2007 si nr.3260/11.12.2008.
Astfel, împrumutul contractat prin actul autentificat sub nr.1189/25.06.2007 a încetat ca urmare a restituirii integrale, aspect cuprins in declarația autentificată dată de creditor la data de 2628/26.09.2008 (f.90-93).
Intre aceleași părți s-a încheiat si contractul de împrumut autentificat sub nr.1018/15.10.2009, prin care debitorii N. D., N. P. se obligau să restituie suma de 14.000 euro integral până la data de 28.11.2009.
Coroborând conținutul chitanțelor de mână invocate de debitori si aflate la filele 12-13, cu clauzele contractului susmenționat, cu faptul că atunci când creditorul a primit plata integrală pentru un împrumut a dat descărcare debitorilor, si cu prevederile art.1110-1112 C.civ. privind imputația plății, instanța de fond a apreciat ca fiind pertinente susținerile intimatului-creditor în sensul că suma de 7.300 euro era achitată în vederea stingerii împrumutului autentificat sub nr.1018/2009.
Pentru aceste motive, a apreciat ca fiind neîntemeiate afirmațiile debitorilor-contestatori, aceștia nedovedind achitarea sumelor rezultate din cele două contracte de împrumut pentru care se face executare si nici o prelungire a scadențelor și a reținut că debitul de 11.600 lei a fost corect stabilit prin somația de plată datată 28.04.2010.
Relativ la cel de-al doilea capăt de cerere, cuprins în completarea acțiunii, s-a reținut că autorizația de construire nr.16/05.05.2009 depusă de contestatori la filele 48-49 din dosar nu este de natură să atragă nulitatea raportului întrucât expertul a identificat si evaluat o construcție P+1E, găsită în fapt, alături de locuința din chirpici, alcătuită din 2 camere, iar in autorizație este vorba de o construcție P+M; deci construcția in fapt nu are corespondent in autorizație, astfel că s-a reținut corect de expert lipsa autorizației corespuzătoare a contrucției noi. Deși s-a efectuat o evaluare a întregii proprietăți, defalcat pentru teren si construcția nouă, acest aspect nu este de natură să prejudicieze debitorii întrucât executarea silita se face, astfel cum reiese si din somație, asupra terenului si construcției vechi. Stabilirea valorii terenului se impunea a se face printr-o expertiză conform prevederile art.500 al.2 C.p.c. iar nici un text de lege nu impune citarea/convocarea debitorilor la derularea constatării.
Valoarea imobilului construcție si teren a fost stabilită de expert la suma de 113.886 lei, respectiv 27.000 euro, instanța de fond apreciind-o ca fiind una reală si pertinentă, raportat atât la dotări cât si la ofertele practicate pe piața imobiliară la acest moment.
Împotriva hotărârii judecătorești s-a declarat recurs de către contestatori, soluționat prin decizia civilă nr. 1219/26.04.2011 de Tribunalul București - Secția a V a Civilă care, a admis recursul și a casat sentința recurată cu trimitere spre rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de control a reținut că potrivit înscrisurilor depuse de părți la dosar, între acestea au intervenit patru contracte de împrumut și anume: Contract autentificat sub nr.1189/25.06.2007; Contract autentificat sub nr. 1866/23.11.2007; Contract autentificat sub nr.3260/11.12.2008 si respectiv Contract autentificat sub nr.1018/15.10.2009.
Creditorul intimat a început executarea silită imobiliară împotriva debitorilor pentru recuperarea sumei de 11.600 euro, împrumut din contract nr.1866/23.11.2007 și respectiv 3260/11.12.2008.
Debitorii contestatori au arătat că, din suma de 11.600 euro obiect al celor 2 contracte, au restituit suma de 7.300 euro in perioada 20.08._09, conform chitanțelor descărcătoare depuse la dosar, filele 12-13.
Instanța de fond a înlăturat susținerile contestatorilor pe considerentul că sunt „ pertinente susținerile intimatului creditor în sensul că suma de 7.300 euro a fost achitată în vederea stingerii împrumutului contractat prin contractul autentificat sub nr. 1018/15.10.2009”.
Tribunalul constată că o astfel de motivare este departe de a răspunde exigențelor art. 261 alin.1 pct.5 C.p civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Așa cum rezultă fără echivoc din chitanțele depuse la dosar, creditorul nu a făcut nici o precizare asupra imputației sumelor achitate, drept care devin aplicabile dispozițiile art. 1113 Cod civil, dispoziții în raport de care instanța trebuia să cerceteze dacă s-au stins obligații de plată din cele 2 contracte puse in executare.
Instanța de fond a ignorat înscrisurile depuse de contestatori si necontestate de creditor, din care rezultă in mod indubitabil că plățile privesc datorii anterioare contractului nr.1018/15.10.2009.
Astfel prin chitanța eliberată la 15.10.2009, creditorul dă debitorilor descărcare pentru suma de 3.600 euro, reprezentând „rate la cele doua contracte”. Or, contractul de împrumut autentificat sub nr.1018 in considerarea căruia instanța de fond a reținut că s-au făcut plățile, este încheiat chiar la data de 15.10.2009, cu scadență la 28.11.2009.
Se arată că în aceste condiții, că nu există nici o rațiune pentru care o datorie ce nu este încă scadentă să înceapă a fi achitată chiar pe data contractării împrumutului.
Tot astfel nu se poate considera că celelalte chitanțe din 28.10.2009, 08.11.2009, 22.11.2009, (anterioare datei la care devenea scadent împrumutul contract prin contractul nr.1018 încheiat la 15.10.2009) și cu atât mai puțin chitanța din 20.08.2009 (anterioară chiar încheierii contractului de împrumut nr. 1018/15.10.2009) reprezintă plăți ce s-au imputat asupra datoriei din contract nr.1018/15.10.2009 ( datorie ce fie nu încă nu exista, fie nu devenise încă scadentă la data plăților respective), iar nu in contul datoriilor din contractele cu nr. 1866/23.11.2007 și nr.3260/11.12.2008, datorii deja scadente.
Cu atât mai puțin s-ar putea considera că aceste plăți s-au imputat asupra datoriei din Contractul de împrumut nr. 1189/25.06.2007, în condițiile în care, la 26.09.2008, creditorul a declarat stinsă integral datoria debitorilor din contractul de împrumut nr.1189/25.06.2007(fila 92), iar chitanțele invocate de debitorii contestatori sunt ulterioare, respectiv din anul 2009.
Față de cele ce preced, Tribunalul a reținut că în mod greșit prima instanță a constatat că imputația plății s-a făcut asupra datoriei din contractul de împrumut nr.1018/15.10.2009, iar nu asupra datoriilor din contractul de împrumut cu nr.1866/23.11.2007 si respectiv nr. 3260/11.12.2008.
2. In condițiile în care împrumutul a fost garantat cu terenul in suprafață de 953,31 m.p. si construcția din paiantă edificată pe acest teren, iar somația si procesul verbal de situație fac referire la construcția veche edificată pe teren, expertul avea obligația să evalueze si această construcție, atâta vreme cât executarea silită vizează si acest imobil, nefiind în căderea expertului sa aprecieze utilitatea stabilirii acesteia.
Tribunalul arată că în mod greșit reținut instanța de fond că debitorii contestatori nu sunt prejudiciați prin evaluarea construcției noi, câtă vreme executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal de situație si în privința acestui imobil și, conform art. 492 Cod procedura civilă, creditorul ipotecar poate urmări în același timp si imobilele neipotecate de debitorul său. Se mai arată că în mod greșit a reținut prima instanță că nici un text de lege nu impune convocarea debitorilor la „derularea constatării.” Expertului.
Conform art. 500 alin.1 Cod procedura civila ”Executorul judecătoresc va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispozițiile art. 411 alin. 3 sunt aplicabile.”
Or, conform art.411 alin. 3. Cod procedura civilă „executorul judecătoresc este obligat să identifice si să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar in caz contrar va solicita efectuarea unei expertize.” Or, expertiza urmează a fi efectuată cu respectarea dispozițiilor art.208 alin.1 C.pr.civ.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare la data de 10.08.2011.
Prin încheierea de ședință din 03.10.2011 instanța a suspendat cauza în temeiul disp. art.155/1 c.p.c. întrucât contestatorii nu și-au îndeplinit obligația legală de a indica actualul domiciliu al intimatului.
La data de 07.11.2011 s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, redeschisă judecata prin încheierea din 19.12.2011.
În temeiul art.201 c.p.c. instanța a încuviințat pentru contestatori, proba cu înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea construcții agricole-evaluarea proprietății imobiliare, efectuată în cauză expert P. V. A..
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar reprezentat în instanță, a solicitat respingerea contestației la executare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că potrivit înscrisurilor depuse de părți la dosar, între acestea au intervenit patru contracte de împrumut și anume:
-Contract autentificat sub nr.1189/25.06.2007 pentru suma de 8680 euro. Din declarația intimatului D. C. A. autentificată sub nr.2628/26.09.2008 (f.92 dosar - primul ciclu procesual) rezultă că acesta a primit întreaga sumă împrumutată în baza acestui contract și că nu mai are nicio pretenție de nicio natură de la contestatori cu privire la această obligație.
-Contract autentificat sub nr. 1866/23.11.2007 (f.62 și urm dosar - primul ciclu procesual) pentru suma de 5.200 euro, sumă restituibilă în trei rate: la data de 23.12.2007 suma de 400 euro, la data de 23.01.2008 suma de 400 euro și la data de 25.02.2008 suma de 4.400 euro;
-Contract autentificat sub nr.3260/11.12.2008 (f.65 și urm dosar - primul ciclu procesual) pentru suma de 6400 euro, sumă restituibilă în 6 rate astfel: la data de 23.01.2009 suma de 400 euro, la data de 23.02.2009 suma de 400 euro, la data de 23.03.2009 suma de 400 euro, la data de 23.04.2009 suma de 400 euro, la data de 22.05.2009 suma de 400 euro și la data de 23.06.2009 suma de 400 euro.
-Contract autentificat sub nr.1018/15.10.2009 (f.86 și urm - dosar - primul ciclu procesual) pentru suma de 14.000 euro pe care contestatorii s-au obligat să o restituie integral până la data de 28.11.2009.
Creditorul intimat a început executarea silită imobiliară împotriva debitorilor pentru recuperarea sumei de 11.600 euro, împrumut din contractul nr.1866/23.11.2007 și respectiv nr.3260/11.12.2008, aspecte care rezultă în mod neechivoc din cererea adresată de intimat executorului (f.61 dosar - primul ciclu procesual).
Prin urmare, obligațiile de restituire a sumelor rezultate din contractul de împrumut autentificat sub nr.1018/15.10.2009 nu au făcut obiectul executării silite și nici nu pot fi incluse în debitul datorat de către contestatori chiar dacă au devenit scadente ulterior emiterii somației de către B. I. V..
Prin chitanțele depuse, contestatorii au făcut dovada achitării sumei de 7.300 euro din total de 11.600 euro datorate conform celor două contracte anterior menționate, astfel:
-la data de 20.08.2009 au achitat suma de 2.000 euro (f.13 dosar - primul ciclu procesual);
-la data de 15.10.2009 au achitat suma de 3600 euro (f.12 dosar - primul ciclu procesual);
-la data de 28.10.2009 au achitat suma de 200 euro (f.12 dosar - primul ciclu procesual);
-la data de 08.11.2009 au achitat suma de 4300 euro (f.12 dosar - primul ciclu procesual);
-la data de 22.11.2009 au achitat suma de 500 euro (f.12 dosar - primul ciclu procesual).
Astfel cum a reținut și instanța de control judiciar în considerentele deciziei de casare, aspecte ce intră în puterea lucrului judecat, în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că imputația plății s-a făcut asupra datoriei din contractul de împrumut nr.1018/15.10.2009, iar nu asupra datoriilor din contractul de împrumut cu nr.1866/23.11.2007 si respectiv nr. 3260/11.12.2008.
De asemenea, instanța de control, prin considerentele expuse a înlăturat și posibilitatea ca aceste plăți să fie făcute în contul datoriei din Contractul de împrumut nr. 1189/25.06.2007.
Față de aceste considerente, reținând că executorul judecătoresc a emis somația de plată din 28.04.2010 în dosarul de executare nr.255/2010 pentru o parte din sumă ce fusese achitată de către contestatori (respectiv pentru suma de 7.300 euro), instanța a anulat în parte somația de plată din 28.04.2010 emisă în dosarul de executare nr.255/2010 al B. I. V. în ceea ce privește suma de 7.300 euro și a menținut prevederile somației pentru debitul de 4.300 euro.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv criticile aduse raportului de evaluare și a modalității de evaluare a imobilului urmărit, instanța apreciază că sunt întemeiate întrucât prin raportul de evaluare întocmit de expert evaluator E. P. în dosarul de executare nr.255/2010 al B. I. V., expertul a stabilit că valoarea de piață a imobilului (teren și construcție) este de 27.000 euro la data de 08.06.2010 (f.80 și urm. dosar - primul ciclu procesual).
Prin raportul de evaluare efectuat în cauză de către expert P. V. A. (f.93 și urm, dosar în rejudecare) acesta a concluzionat că valoarea totală de circulație a imobilului, la data mai sus menționată este de 106.866 euro din care valoarea terenului intravilan este de 10.963 euro, iar a celor două construcții este de 95.903 euro (atât construcția nouă cât și construcția veche au fost evaluate conform indicațiilor instanție de control care a arătat că executarea silită vizează si construcția veche).
Construcția veche a fost evaluată de expert la suma de 2.235 euro (f.97 dosar în rejudecare).
De asemenea, s-a reținut în considerentele expertizei că imobilul construcție nouă P+1 și pod a fost finalizat în anul 2010. Față de data finalizării (ulterioară încheierii celor două contracte de împrumut cu garanție imobiliară) cât și în raport clauzele contractuale, instanța contată că această construcție nouă nu a făcut obiectul garanției imobiliare a intimatului creditor.
Cu toate acestea instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.490 alin.1 C. potrivit cărora urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil.
Instanța a constatat că imobilul – construcție nouă edificat pe lotul nr.1 este accesorie terenului grevat de ipotecă.
Caracterul accesoriu al acesteia rezultă din prevederile art.488 cod civil de la 1864 potrivit cărora revine proprietarului în baza accesiunii tot ce se unește și se încorporează cu lucrul precum și din prevederile art.492 Cod civil de la 1864 în conformitate cu care orice construcție, plantație sau lucru făcut pe pământ se prezumă a fi făcut de proprietarul pământului.
În același sens sunt și dispozițiile art.1777 din Codul civil de la 1864 potrivit cărora ipoteca se întinde asupra tuturor ameliorațiilor survenite în urma constituirii imobilului ipotecat.
Ameliorație în sensul art.1777 Cod civil reclamă înțelegerea principiului de drept roman supferficies solo caedit potrivit căruia terenul este lucrul principal iar ca efect al accesiunii, proprietarul terenului devine si proprietarul construcției edificate pe acesta, al plantației sau a oricărei lucrări. Accesiunea consta in incorporarea materiala a unui lucru mai putin important .. Daca lucrul incorporat aparține proprietarului lucrului mai important (in speța noastră proprietarii terenului) nu se pune nicio problema, deoarece in mod firesc proprietarul terenului este si proprietar al construcțiilor si altor îmbunătățiri de pe acesta.
In concluzie, aceste construcții sau îmbunătățiri de orice fel aduse terenului, reglementate in Codul civil, constituie ameliorațiile care se cuvin creditorului ipotecar in cazul executării unei ipoteci.
Pe cale de consecință, dispozițiile art.1777 Cod civil răspund, mai ales, unei probleme de executare a ipotecii dar nu in sensul cum se executa ci ce anume se executa. In lipsa ei, ar fi fost discutabil mai ales fata de principiul specialității ipotecii in privința imobilului ipotecat, ca in faza de executare obiectul ei sa se extindă si asupra tuturor îmbunătățirilor survenite pe durata cat ipoteca imobilului a garantat executarea obligației.
Specializarea ipotecii din acest punct de vedere nu exclude, ci din contra explica, motivul pentru care la momentul când se pune problema executării acestei garanții, obiectul ipotecii poate fi altfel structurat cuprinzând si toate îmbunătățirile aduse lui intre timp.
Prin urmare atât imobilul teren cât și cele două construcții situate pe acesta pot face obiectul executării silite însă față de disproporția vădită de valoare între cele două expertize, instanța a apreciat că s-a produs contestatorilor o vătămare prin aceea că stabilirea prețului de pornire a licitației a fost în mod vădit inferior prețului de piață, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de expertiză și a actelor subsecvente acestuia.
De asemenea, se impune anulare raportului de raportul de evaluare întocmit de expert evaluator E. P. în dosarul de executare nr.255/2010 al B. I. V. și pentru motivul reținut de instanța de control, acela la încălcării dispozițiilor art.411 alin. 3. Cod procedura civilă raportat la art.208 alin.1 C.pr.civ., necitarea părților pentru efectuarea expertizei, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la apărare.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis în parte contestația la executare, a anulat în parte somația de plată din 28.04.2010 emisă în dosarul de executare nr.255/2010 al B. I. V. în ceea ce privește suma de 7.300 euro și a menținut prevederile somației pentru debitul de 4.300 euro.
A anulat raportul de evaluare întocmit de expert evaluator E. P. în dosarul de executare nr.255/2010 al B. I. V. precum și toate actele de executare întocmite ulterior acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul D. C. A..
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. recurentul – intimat declarat recurs împotriva sentinței civile nr.5976/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare cu privire la somația de plata din data de 28.04.2010 pentru suma de 7300 euro emisa in dos. de executare nr.255/2010 al B. I. V. si totodată menținerea raportului de evaluare efectuat de exp. evaluator E. P., cit si celelalte acte de executare ca legal întocmite; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii recurentul – intimat arată că, în fapt, contestă soluția instanței de fond întrucât nu a analizat întreg materialul probatoriu in cauza si exemplific faptul ca din contractul de împrumut autentificat sub nr. 3260/2008, așa cum rezulta si din sentința civila recurata i-a fost restituita suma de 2000 euro in sase transe a câte 400 euro, fără a constata ca intimații mai au de restituit din acest contract diferența 4.400 euro pâna la concurenta sumei de 6.400 euro.
Precizează ca la pronunțarea sentinței civile instanța de fond a luat in considerație acte de restituire din care rezulta achitarea unor sume de bani primite anterior celor a căror executate o solicită, iar contractul de împrumut autentificat sub nr. 10] 8/2009, cu privire la suma de 14.000 euro, au făcut si fac obiectul executării silite, iar anularea somației din data de 28.04.2010 cu privire la suma de 7300 euro este nejustificata aceasta suma este executorie pe lângă suma de 4300 euro admisa de instanța.
Cu privire la cele doua rapoarte de expertiza se arată legalitatea acestora, cu privire la citarea intimaților la termenul efectuării expertizei de fiecare dintre experții evaluatori, iar diferența de valoare rezulta din faptul ca un raport a fost efectuat înainte de recesiune iar cel de al doilea după începerea recesiunii când valorile de piața ale imobiliarelor au scăzut cu peste 50%.
Recurentul – intimat consideră că instanța de fond a fost . întrucât nu rezulta din nici un înscris ca intimații ar fi achitat sumele menționate in sentințe întrucât acele sume sunt rezultatul unor sume anterioare, astfel ca este necesara o noua analiza a cauzei si excluderea sumelor ca si cum ar fi achitate in perioada 20.08.2009 la 22.11.2009.
Menționează ca la data de 2! 11.2007 intre recurent si debitori a fost încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 1866/2007, prin care i-a împrumutat pe contestatari cu suma de 5200 euro cu termen scadent la data de 25.02.2008, iar prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 3260/11.12.2008, i-a împrumutat pe aceeași contestatari cu suma de 6400 euro cu termen scadent la data de 23.06.2010.
Astfel debitorii au primit in total cu titlu de împrumut suma de 11.600 euro, pentru care termenul scadent a expirat fără ca aceștia sa-i restituie suma datorata, motiv pentru care a fost nevoit sa se adreseze executorului judecătoresc care a întocmit dosarul de executare nr.255/2010 la B.. I. V. .
Recurentul – intimat învederează ca chitanțele depuse de debitori la dosarul de contestație fac obiectul altor împrumuturi pe care aceștia le-au primit intre timp pentru sume de cel mult 4000 euro si pe care le-au restituit la timp cit si pentru alte contracte de împrumut autentificate sub nr.1189/2007 si 10 181 2009, când aceștia au fost împrumutați cu sumele de 8.680 euro respectiv 14.000 euro .
Arată ca prin chitanța de mănă însăși prin care îi împrumută lui N. P. suma de 2600 euro, un termen scadent la data de 28.01.2009, suma de altfel ce urma sa fie restituita iar acesta a refuzat până in prezent.
Recurentul consideră ca indiferent de modalitatea pe care o va adopta debitorii nu-i vor restitui suma împrumutata motiv pentru care a procedat la a se adresa executorului judecătoresc in vederea executării silite.
În drept: 304 alin.9 C..
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând cauza în raport de motivele invocate, tribunalul reține:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul intimat D. C. A. împotriva sentinței civile nr.5976/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. D. și N. P., ca nefondat.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea recurentului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2013.
Președinte Judecător Judecător C. L. C. A. L. P. R. I.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S 10.09.2013
Red. Jud: LC./2exemplare/27.09.2013
Jud.fond C. R. E. - Jud. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 955/2013. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Decizia nr. 1104/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
