Contestaţie la executare. Decizia nr. 699/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 699/2015
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 699R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.04.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P. E. M. O.
JUDECĂTOR M. E.
JUDECĂTOR A. D.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurentul contestator BĂLCACEAN C. împotriva sentinței civile nr. 6383/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. R. C., B. F. I., G. J. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul contestator reprezentat de apărător ales Șontelecan E. care depun delegație la dosar și intimata G. J. reprezentată de apărător ales Ș. G. care depune delegație la dosar lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurentul contestator nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și faptul că intimata G. J. a depus la dosar concluzii scrise, după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în sensul admiterii contestației cum a fost formulată. Arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 493 C. proc. civ. potrivit cărora creditorii personali ai unui soț care este coproprietarul bunului nu pot urmări bunul decât după realizarea împărțelii. Arată că instanța de fond a considerat că măsura aplicării sechestrului asigurător asupra unui bun aflat în devălmășie nu este nelegală pentru soțul care nu este debitor întrucât acesta are posibilitatea de a solicita partajarea bunurilor. Susține că instanța de fond a încălcat și prevederile art. 2042 Cod civil. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata G. J. prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 2042 din Codul civil întrucât contractul a fost încheiat în anul 2004, anterior intrării în vigoare a Codului civil, astfel că în cauză se aplică prevederile art. 1175 din Vechiul Cod civil. Arată că în mod corect instanța de fond a reținut că actele recurentului sunt secrete și inopozabile terțului de bună credință. Depune concluzii scrise la dosar și solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 19.06.2013 sub nr._, contestatorul B. C. în contradictoriu cu intimații B. R. C., B. F. I. și G. J. a formulat contestație in dosarul de executare nr. 15/2012 al B. Paviliu B. A., impotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurător, dispusa prin incheierea din 11.11.2011 pronunțata de Tribunalul București Secția a V-a civila in dosar nr._/3/2011, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să se dispună anularea in parte a procesului-verbal de sechestru nr. 15/01.01.2012 emis de către B. Paviliu B. A. in dosar de executare nr. 15/2012, prin care s-a adus la îndeplinire măsura instituirii sechestrului asigurător asupra cotei indivize de ½ din terenul extravilan arabil in suprafața de 41.500 mp. situat in ., județul I., tarlaua 5, ., județ I., având număr cadastral 853, intabulat in cartea funciara nr._ a localității Stefanestii de Jos; radierea sechestrului asigurător notat in cartea funciara nr._ a localității Stefanestii de Jos prin încheierea nr._/21.03.2012, in baza procesului -verbal nr.15/01.01.2012 emis de către B. Paviliu B. A.; anularea in parte a procesului-verbal de sechestru nr.15/01.01.2012 emis de către B. Paviliu B. A. in dosar de executare nr.15/2012, prin care s-a adus la indeplinire măsura instituirii sechestrului asigurător asupra cotei indivize de 32% din terenul extravilan arabil in suprafața de 88.000 mp situat in ., tarlaua 2, . I., având număr cadastral 943, intabulat in cartea funciara_ a localității Afumați; radierea sechestrului asigurător notat in cartea funciara nr._ a localității Afumați prin încheierea nr._/11.03.2008, in baza procesului-verbal nr.15/01.01.2012 emis de către B. Paviliu B. A..
În motivare, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal de sechestru nr.15/01.01.2012 emis de către B. Paviliu B. A. in dosarul de executare nr.15/2012 s-a instituit sechestru asigurător asupra unor bunuri imobile care nu sunt proprietatea intimaților Bucuresteanu R. C. si Bucuresteanu F. I.; că cele terenuri asupra cărora s-a instituit sechestru asigurător au intrat doar aparent în patrimoniul intimaților Bucuresteanu R. C. si Bucuresteanu F. I., în realitate fiind proprietatea sa; nu exista niciun raport obligational pentru ca aceasta sa instituie sechestru asigurător asupra bunurilor care sunt proprietatea sa.
De asemenea, arată că prin procesul – verbal de sechestru nr.15/01.01.2012 emis de către B. Paviliu B. A. in dosarul de executare nr.15/2012 s-a instituit sechestru asigurător și asupra cotei indivize aflate in proprietatea lui Bucuresteanu R. C., fara sa se tina cont de faptul ca asupra acestei cote-indivize acesta este proprietar codevalmas cu soția sa, Bucuresteanu F. I., care nu este debitor fata de intimata G. J..
In speța, doar unul dintre coproprietari, respectiv intimatul Bucuresteanu R. C. este debitor personal al intimatei G. J., astfel incat atat cota indiviza de 1/2 din terenul extarvilan arabil in suprafața de 41.500 mp situat in ., județul I., tarlaua 5, ., județ I., cat si cota indiviza de 32% din terenul extravilan arabil in suprafața de 88.000 mp situat in ., tarlaua 2, . I., fiind in coproprietate devalmasa, nu pot fi urmărite silit de către intimata G. J. si nici nu pot face obiectul sechestrului asigurător. Pentru acoperirea creanței sale, intimata G. J. trebuia sa ceara partajarea bunurilor comune ale intimatilor Bucuresteanu R. C. si Bucuresteanu F. I.. Bunurile astfel partajate urmau regimul juridic al bunurilor proprii si puteau fi urmărite silit sau sechestrate asiguratoriu.
Cu privire la cererea de radiere a sechestrului asigurător din cartea funciara, in calitate de proprietar al celor doua terenuri, consideră că trebuie sa aibă posibilitatea sa-și exercite toate prerogativele specifice acestui drept, fiind in măsura sa ceară rectificarea oricăror înscrieri in actele de publicitate imobiliara, daca actul in temeiul căruia a fost efectuata înscrierea a fost desființat, in condițiile legii.
De asemenea, consideră, ca o consecința a anularii in parte a procesului-verbal de sechestru nr.15/2012, că se impune si rectificarea notarilor efectuate in cartea funciara, prin radierea sechestrului asigurător din cartea funciara. In plus, prin încheierea nr._/21.03.2012 si încheierea nr._/11.03.2012 Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara I. a calificat greșit dreptul înscris. Deși notarea a fost motivata in drept in baza dispozițiilor art.902 alin.17 din NCC, care reglementează notarea sechestrului asigurător, in cuprinsul cății se menționează ca se înscrie ipoteca legala
În drept au fost invocate dispozițiile art.593 alin.(4) C.proc.civ., art.399 si urm C.proc.civ, art.493 C.proc.civ., art.911 rap. la art.908 C.proc.civ., art.2042 NCC.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul următoarele înscrisuri: extras de carte funciară pentru autentificare nr._/03.06.2013, extra de carte funciară pentru autentificare nr._/03.06.2013, certificate de atestare fiscală, încheierea din 11.11.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă în dosarul nr._/3/2011, contract de interpunere autentificat de BNP M. E. sub nr.216/23.01.2004, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6409/10.11.2005 de BNP C. S. P. și încheierea de rectificare nr.6409/10.11.2005, încheierea nr._/16.01.2006 emisă de OCPI I., contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1428/30.04.2004 de BNP M. Smantana P., contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1167/21.07.2004 de BNP Popper C., convenție de ratificare autentificată de BNP M. E. sub nr. 1793/22.06.2004, încheiere nr._/23.11.2004 emisă de OCPI I..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei (f.41) și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
La solicitarea instanței, Biroul Executorului Judecătoresc Paviliu B. A. a depus la data de 12.07.2013, copia dosarului de executare nr. 15/2012.
Intimata G. J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare.
Intimata invocă inopozabilitatea Contractului de interpunere nr.216/23.01.2004 si a Convenției de ratificare nr.1793/22.06.2004, acte secrete încheiate între contestatorul B. C. și intimatul Bucuresteanu R. C., arătând că prin Contractul de interpunere nr.216/23.01.2004, in calitate de mandant a împuternicit pe mandatarii Bucuresteanu R. C. si Bucuresteanu F. I. sa încheie un contract de vânzare cumpărare cu numitul M. V. cu privire la terenul in suprafața de 41.500 mp, situat in . (art.3). Contractul dintre parti cuprinzând clauze prin care se impune mandatarilor oculți ca ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare cu privire la imobilul menționat sa înstrăineze acest imobil in condițiile si către persoanele indicate de către mandant. Totodată, in cuprinsul contractului lor părțile stipulează ca la solicitarea mandantului mandatarii vor transmite bunul in proprietatea mandantului, prin incheierea unui nou act de instrainare, la alegerea mandantului si fara plata niciunui pret. Prin Convenția de ratificare nr.1793/33.06.2004 aceleași parti stabilesc ca se ratifica anumite acte încheiate de către mandatari cu depășirea limitelor mandatului conferit, facondu-se trimitere la contractul de vânzare cumpărare nr.1428/30.04.2004 (art.8), act prin care mandatarii dobândiseră dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 88.000 mp, situat in .. Convenția de ratificare cuprinde aceleași clauze privind transferul proprietății către mandant in baza unui act separat la solicitarea acestuia (art. 9) si clauze privind înstrăinarea terenului de către mandatari către persoanele si in condițiile indicate de către mandant.
Astfel, convențiile încheiate de către aceste parti in baza cărora intimatul Bucuresteanu R. C. acționează in nume personal, dar pe seama mandantului din actul secret, se circumscriu unei operațiuni juridice de simulatie, reprezentând un mandat simulat prin interpunerea de persoane. In cadrul acestei simulații, actul secret este actul încheiat intre contestatorul B. C. si intimatul Bucuresteanu R. C., prin care aceștia au stabilit ca beneficiarul real al dreptului de proprietate este mandantul din actul secret, fara ca actele incheiate intre parti sa aiba ca efect . dobândite in patrimoniul mandantului.
Mai arată că B. C. nu are calitatea de titular al dreptului real nici in raporturile dintre parti, fapt care reiese din prevederile art.29 din Contractul de interpunere nr.216/23.01.2004 si din art.9 din Convenția de ratificare nr.1793/22.06.2004, acte in cadrul cărora se arata ca prin încheierea contractelor de vânzare cumpărare de către Bucuresteanu R. C. dreptul de proprietate intra in patrimoniul acestuia, fiind necesar un act de intrainare distinct (fara pret), prin care intimatul sa transfere dreptul către mandantul sau.
Pe cale de excepția a invocat lipsa calității procesual active a contestatorului B. C., in privința criticilor privind nelegalitatea aplicării sechestrului asigurător asupra bunurilor deținute in devălmășie de către initmatii Bucuresteanu R. C. si Bucuresteanu F. lolanda, cu motivarea că, contestatorul nu are calitatea procesuala necesara pentru a critica procesul verbal de sechestru in ceea ce privește aplicarea măsurii asupra unei proprietăți in codevalmasie, nejustificand de altfel niciun interes in privința acestor critici, o eventuala calitate procesuala in formularea acestor critici, vizând codevalmasia soților, aparținând intimatei Bucuresteanu F. lolanda, întrucât sunt privitoare la dreptul sau asupra bunurilor comune.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 115 și următoarele din Codul de procedură civillă.
În susținerea întâmpinării, intimata G. J. a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contractul de împrumut 12/21.07.2010; încheiere din data de 11.11.2011, pronunțata de către Tribunaul București in dosar nr._/3/2011; cerere adresata executorului judecătoresc cu număr_ din data de 20.01.2012; adresa OCPI I. nr.H47C/20.02.2012; încheiere nr._/23.03.2012 si extras de carte funciara; încheiere nr._/22.03.2012 si extras de carte funciara; Sentința civila nr.87/18.01.2013 a Tribunalului București; Decizia civila nr.l66A/08.05.2013 a Curții de Apel București.
Prin concluziile scrise depuse la data de 06.08.2013, contestatorul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesual active, motivat de faptul că are un drept de creanță față de intimata B. F. I., în sensul că aceasta este debitoarea obligației de a-i transmite bunurile imobile dobândire în temeiul mandatului pe care i l-a acordat, iar în calitatea sa de creditor a formulat contestația, pe calea acțiunii oblice.
Prin încheierea de ședință de la data de 14.08.2013, instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale active a contestatorului cu fondul cauzei.
La termenul din data de 09.10.2013 intimata G. J. a invocat excepția decăderii contestatorului din dreptul de a modifica contestația la executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 20.01.2012, creditoarea G. Junica a solicitat Biroului Executorului Judecatoresc Paviliu B. A. instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului Bucuresteanu R., in baza titlului executoriu reprezentat de Incheierea pronuntata la data de 11.11.2011 de Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila in dosarul nr._/3/2011.
S-a format dosarul de executare nr. 15/2012.
Prin procesul verbal de sechestru asigurator nr. 15/2012 emis la data de 20.03.2012 au fost puse sub sechestru asigurator, in limita creantei de 120.000 euro, printre alte bunuri, imobilul teren extravilan situat in ., in suprafata de 88.000 mp, individualizat cu nr. cadastral 943, intabulat in cartea funciara nr. 746 si imobilul teren in suprafata de 41.500 mp, situat in ., judetul I., avand nr. cadastral 853 si intabulat in cartea funciara nr. 722/UAT Stefanestii de Jos.
Analizand cu prioritate exceptia decaderii contestatorului din dreptul de a modifica cererea de chemare in judecata, instanta a constatat ca aceasta nu este intemeiata, pentru urmatoarele considerente. Contestatorul a contestat masura sechestrului asigurator pusa asupra bunurilor proprietate codevalmasa a intimatilor Bucuresteanau, in calitatea sa de creditor al celor doi soti. Chiar daca la momentul intemeierii in drept a contestatiei la executare contestatorul nu a mentionat si art. 974 Cod civil, din motivarea in fapt a acesteia se intelege ca se intemeiaza pe institutia juridica a actiunii oblice.
Pentru aceleasi motive, instanta a respins ca neintemeiata si exceptia lipsei calitatii procesuale active a contestatorului in privinta criticilor privind nelegalitatea aplicarii sechestrului asigurator asupra bunurilor detinute in devalmasie de cei doi intimati soti.
Pe fondul contestatiei la executare, instanta a constatat ca intre contestator si intimati s-a incheiat un contract de mandat fara reprezentare, cunoscut si sub numele de contract de interpunere care reprezinta un caz particular de simulatie prin interpunere de persoane.
Or, potrivit art. 1175 Cod civil, actul secret nu poate fi invocat impotriva tertelor persoane, daca nu au fost parte la simulatie si au fost de buna credinta.
Intimata G. J. este tert fata de contractul de interpunere de persoane invocat de contestator si de buna credinta, cata vreme nu s-a dovedit contrariul.
In aceste conditii, acest act juridic nu ii este opozabil, consecinta fiind aceea ca, in privinta sa, proprietarii bunurilor puse sub sechestru sunt intimatii Bucuresteanu.
Neintemeiata este si sustinerea privind nelegalitatea aplicarii sechestrului asigurator asupra unui bun aflat in devalmasie intrucat masura instituirii sechestrului asigurator reprezinta doar o masura asiguratorie, prealabila executarii silite. In situatia in care sotul care nu este debitor apreciaza ca este vatamat de o astfel de masura, are posibilitatea de a solicita partajarea bunurilor.
Pentru aceste considerente, in baza art. 399 si urmatoarele Cod procedura civila, instanta a respins prezenta contestatie la executare ca neintemeiata.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, intrucat contestatorul a cazut in pretentiile intimatei, instanta l-a obligat la plata catre aceasta a cheltuielilor de judecata: 1000 de lei onorariu avocațial si 394 lei cheltuieli de transport.
Împotriva sentinței civile nr. 6383/01.11.2013, a formulat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile și pe fond admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 2042 NCC, articol potrivit căruia intimata G. J. nu putea urmări bunurile dobândite de intimații B. C. și B. F. I. în nume propriu, dar pe seama recurentului.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont nici de prevederile art. 493 C. proc. civ. impunând o sarcină mult prea mare soțului care nu este debitor. Cea care trebuia să ceară partajarea bunurilor comune ale soțiilor fiind intimata G. J., aceasta având interesul să își acopere creanța. Bunurile astfel partajate urmau regimul juridic al bunurilor proprii și puteau fi urmărite silit sau sechestrate asiguratoriu.
S-a mai arătat că instanța trebuia să observe că limitările pe care legea le prevede în privința dreptului creditorului de a urmări silit anumite categorii de bunuri imobile, reprezintă, în general și obstacole în calea instituirii unui sechestru asigurător asupra acelor bunuri, deoarece măsura asigurătorie ar fi practic lipsită de interes practic dacă nu s-ar finaliza printr-o executare silită. În cazul unui imobil aflat în coproprietate devălmașă, necunoscându-se cota -parte a fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune, nu se poate institui măsura sechestrului asigurător; singura situație în care se poate constitui măsura sechestrului asupra cotei părți din dreptul de proprietate este cea a unui imobil determinat.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs vizând încălcarea de către prima instanță a prevederilor art. 2.042 Cod civil, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2.042 Cod civil, creditorii mandatarului nu pot urmări bunurile dobândite de acesta în nume propriu, dar pe seama mandantului, dacă mandatul fără reprezentare are dată certă și aceast este anterioară luării oricărei măsuri asigurătorii sau de executare.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor legale anterior menționate, tribunalul reține că recurentul se prevalează de contractul de interpunere nr. 216/23.01.2004 și convenția de ratificare nr. 1793/22.06.2004, înscrisuri încheiate anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, astfel încât, prin raportare la dispozițiile de aplicare a legii în timp reglementate de art. 6 alin. 2 și 5 din noul cod civil și art. 102 din Legea nr. 71/2011, actele juridice încheiate înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoarte la data încheierii lor. Prin urmare, situația juridică dedusă judecății este guvernată de prevedertile vechiului Cod civil.
Așadar, potrivit art. 1.175 din Codul civil de la 1864, actul secret nu poate fi invocat împotriva terțelor persoane, dacă nu au fost parte la simulație și au fost de bună credință. Or, intimata creditoare G. J. are calitatea de terț fața de contractul de interpunere de persoane invocat de recurentul contestator, fiind de bunaă credință, în cauză nefiind administrate dovezi contrare, buna credință fiind, așadar, prezumată până la proba contrară.
Prin urmare, actul juridic invocat de recurent nu îi este opozabil intimatei creditoare, consecința fiind aceea că, în privința acesteia din urmă, proprietarii bunurilor puse sub sechestru prin încheirea din data de 11.11.2011 de Tribunalul București, Secția a V-a civilă sunt intimații B., considerente pentru care tribunalul va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.
Referitor la motivul de recurs vizând încălcarea de către prima instanță a prevederilor art. 493 C. proc. civ., tribunalul reține următoarele:
În esență, motivul de recurs vizează imposibilitatea executării măsurii sechestrului asigurător în condițiile în care bunul se află în stare de coproprietate devălmașă a intimaților B., singurul debitor personal al intimatei creditoare G. J. fiind numai B. R. C..
Analizând acest motiv de recurs, tribunalul urmează a-l respinge ca nefondat reținând, în primul rând, fapul că, pornind de la considerentele expuse în argumentarea primului motiv de recurs, recurentul nu a justificat folosul practic urmărit prin invocarea acestui motiv de recurs, bunurile asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător nefiind în proprietatea sa. Or, neavând calitatea de proprietar asupra bunurilor sechestrare asigurător, în raportul juridic litigios, nu justifică nici interesul în promovarea căii de atac pe acest aspect.
Singura persoană pretins vătămată prin instituirea măsurii sechestrului asigurător ar putea fi intimata B. F. I., care, însă, nu a exercitat calea de atac a recursului, ceea ce face să se prezume că aceasta nu este vătămată prin executarea măsurii asigurătorii.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc. civ., tribunalul va dispune obligarea recurentului la plata către intimata G. J. a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanței și facturii fiscale aflate la filele 32-33 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul contestator BĂLCACEAN C. împotriva sentinței civile nr. 6383/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. R. C., B. F. I., G. J. ca nefondat.
Obligă pe recurent la plata către intimata G. J. a sumei de 1.240 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2015.
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. M. E. A. D.
Grefier
L. I.
pentru grefier plecat din instanță
semnează grefierul-șef al Secției civile
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: EO/ 2 exemplare
Jud. fond: G. N. - Jud.B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6689/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1796/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
