Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 580/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 580/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-06-2012 în dosarul nr. 580/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 580
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.06.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
GREFIER T. S.
M. P. - P. de pe lângă Tribunalul I. a fost reprezentat de d-na. procuror L. O..
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamantul P. N. în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI P. - S. DE EVIDENȚĂ INFORMATIZATĂ A POPULAȚIEI și M. P. prin P., având ca obiect declarare judecătorească a morții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, prin avocat I. D., cu împuternicire avocațială la fila 2 din dosarul cauzei, lipsind pârâta Primăria Orașului P. - S. de Evidență Informatizată a Populației.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, comunicate prin citație, după care:
Reclamantul, prin avocat, depune la dosarul cauzei dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite de instanță, în sarcina sa. De asemenea, referitor la afirmațiile din declarația reclamantului, cum că decesul ar fi survenit la un sanatoriu din județul B., depune la dosarul cauzei o adresă emisă de Primăria B., conform căreia nu există mențiuni în registrul de decese referitoare la G. T. S..
La interpelarea instanței, reclamantul, prin avocat, arată că a introdus cererea pe rolul Tribunalului I., apreciind că sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data presupusului deces, iar nu cele ale Noului Cod Civil. Astfel, sub aspect material, tribunalul este competent conform prevederilor C.proc.civ. și a decretelor aplicabile, neputând preciza exact articolele la care face referire.
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a prezentei instanțe.
Reclamantul, prin avocat, solicită instanței respingerea excepției, arătând că va formula concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului P. solicită instanței admiterea excepției necompetenței materiale, invocând prevederile art. 2 C.proc.civ și art. 36 din Decretul nr. 32/1954.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției necompetenței materiale.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 08.05.2012, sub nr._, reclamantul P. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului P. prin Primar - S. de Evidență Informatizată a Populației și M. P. prin P., declararea judecătorească a morții tatălui său G. T. S., născut la data de 18.06.1903, cu ultimul domiciliu cunoscut în județul I., ., oraș P..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că numitul G. S., cunoscut în acte și sub numele de G. T. S. (S.) P. s-a născut la data de 18.06.1903 în ., informații privind data nașterii fiind cunoscute din cuprinsul extrasului din Registrul de căsătorie pentru uz oficial nr. 594/29.09.2009, obținerea unui extras din registrul de naștere privind pe numitul G. S. nefiind posibilă așa cum rezultă din răspunsul Direcției Județene a Arhivelor Naționale la cerere înregistrată sub nr. C 336/04.04.2007.
A arătat reclamantul că data de la care nu mai are nicio veste despre tatăl său din primăvara anului 1946, când după divorțul intervenit între părții săi, potrivit sentinței de divorț nr. 257/19.05.1945, acesta a plecat de acasă.
Reclamantul a susținut că, în 28.09.2009, a trimis prin intermediul B.N.P.A. C. C. A. - S. M. o adresă către Inspectoratul Național pentru Evidența Populației prin care a solicitat să i se comunice date privind starea civilă a numitului G. S., însă nu a primit un răspuns favorabil.
A apreciat reclamantul că, având în vedere data nașterii numitului G. S., în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, care dispun ca „cel dispărut în cursul unor fapte de război într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau într-o împrejurare asemănătoare care îndreptățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fără a se mai declara în prealabil dispariția sa, dacă a trecut cel puțin un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariția”.
În opinia reclamantului au incidență și dispozițiile art. 17 din Decretul nr. 31/1954 care stabilesc data morții unei persoane dispărute în cazul prevăzut de art. 16 alin. 3, astfel: dacă nu se poate stabili ziua împrejurării în care a avut loc dispariția, termenul prevăzut în art. 16 alin. 3, se va socoti de la sfârșitul lunii în care această împrejurare s-a produs, iar în cazul în care nu se poate stabilii nici luna, de la sfârșitul anului calendaristic.
A susținut reclamantul că, având în vedere că ziua și luna dispariției numitului G. S. nu îi sunt cunoscute, ci doar anul împrejurării, în care a avut loc dispariția, și anume primăvara anului 1946, în ipoteza declarării judecătorești a morții neprecedată de declararea dispariției, data decesului este ultima zi a termenului de 1 an de la data împrejurării în care a avut loc dispariția.
A considerat reclamantul că sunt îndeplinite condițiile declarării judecătorești a morții neprecedată de declararea dispariției, motiv pentru care a solicitat declararea decesului lui G. S. la data de 31.12.1947.
P. cererea de chemare în judecată s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererii de chemare în judecată i-au fost atașate: extras din registrul de căsătorie, răspunsul emis de M. Administrației și Internelor - Arhivele Naționale la cererea înregistrată sub nr. C336/04.04.2007, răspunsul emis de M. Administrației și Internelor la cererea înregistrată sub nr. 78/28.09.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin. 3, art. 17 și urm. din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice și art. 36-38, 40-41 din Decretul nr. 32/1954 de punere în aplicare a Codului familiei și a Decretului privind persoanele fizice și juridice, art. 112 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 26.06.2012, tribunalul din oficiu a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale.
Analizând actele și lucrarile dosarului în raport de excepția necompetenței materiale a Tribunalului I., instanta retine urmatoarele:
Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere ca normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat ca trebuie sa stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna partilor, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.
Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești, tribunalul constată că, ceea ce este esențial in determinarea instantei competente sa solutioneze o cauza, este obiectul cererii de chemare in judecata și valoarea acestuia, astfel cum sunt stabilite de reclamant. In cauza, acest obiect vizeaza declararea judecătorească a morții numitului G. T. S., cu ultimul domiciliu în orașul P..
Astfel, potrivit art. 36 coroborat cu art. 40 din Decretul nr. 32/1954, aplicabile în cauză prin raportare la prevederile art. 230 lit. o din Legea nr. 71/2011, cererea de declarare a morții prin hotărâre judecătorească se introduce la instanța judecătorească în circumscripția căreia această persoană și-a avut ultimul domiciliu.
Raportând aceste dispoziții legale la dispozițiile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, în lipsa unor norme speciale, tribunalul constată că aptitudinea de soluționare în primă primă a cauzei revine judecătoriei.
Pe cale de consecință, fata de dispozițiile art. 36 coroborat cu art. 40 din Decretul nr. 32/1954, art. 1 pct. 1 Cod procedura civila coroborat cu art. 159 pct. 2 Cod procedura civila, potrivit cu care necompetenta este de ordine publica atunci când pricina este de competenta unei alte instanțe de alt grad, instanta apreciaza intemeiata exceptia invocata, urmand sa o admita si sa dispuna declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului I..
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P. N., cu domiciliul procesual ales la C.A. ,,I. D.’’ din București, ., ., ., sector 2 în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI P. - S. DE EVIDENȚĂ INFORMATIZATĂ A POPULAȚIEI, cu sediul în P.,. I., .. 32, jud. I. și M. P. prin P., cu sediul la P. de pe lângă Tribunalul I. din B., .. 32, jud. I., în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
E. M. O. T. S.
Concept red. gref. T.S. - 02.07.2012
Red./thred. Jud. EMO, gref. T.S./ 2 ex/02.07.2012
| ← Pretenţii. Sentința nr. 581/2012. Tribunalul ILFOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 183/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
